"niciodată roșu" – 20149 rezultate
0.02 secundeMeilisearchRosoaga Luminita
Nu e niciodata prea tarziu sa faci ceea ce poti fi!
3 poezii, 0 proze
PRPărintele Serafim Rose
Serafim Rose, pe numele de mirean Eugene Dennis Rose, (n. 13 august 1934, San Diego - d. 2 septembrie 1982) a fost un călugăr ortodox american. A aparținut de Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei. Deși nu a fost canonizat, este venerat ca sfânt de numeroși credincioși ortodocși. Parintele Serafim Rose - este considerat ca fiind primul american care preia si continua traditia sfintilor parinti. Seraphim RoseS-a nascut intr-o familie tipic americana de protestanti, in orasul San Diego, California. Numele de Eugene, dat la nastere, inseamna "nobil" sau nascut intr-o familie buna S-au întâlnit, Serafim Rose și Iisus Hristos, pentru a nu se mai despărți niciodată. În mod neașteptat pentru toată lumea, tânărul genial și boem, tipic în comportare pentru generația beat, devine un adevărat model de credință ortodoxă. Se va boteza în această religie, murind pentru lume și pentru păcate, implicându-se cu toată râvna în viața Ortodoxiei americane. Are bucuria să cunoască pe Sfântul Ioan...
1 poezii, 0 proze
Monica Berceanu
" nu sunt nimic din ceea ce am vrut sa fiu \ dar fiindca m-am nascut fara sa stiu \ raman \ acelasi care sunt " .... Scriu pentru ca vorbele imi mor inainte de a fi rostite ... scriu pentru ca gandurile mele sunt hoinare ale trecutului si ale viitorului ... nevrand sa pierd nimic din ceea ce iubesc , din ceea ce respir ... din ceea ce traiesc ... nu ma intrebati cui scriu , de ce si cum ... nu as putea sa va raspund niciodata ... poate va regasiti in povestile mele ... poate doar cititi si ma compatimiti ... poate doar radeti ironic ... va las ... nimeni nu ar putea intelege vreodata povestea sufletului meu ... stiu numai eu adevarul clipelor , adevarul minciunilor si al ascunsului ! ... pentru mine exista un singur suflet ... un singur nume si un singur vis ... si totul se topeste in cuvinte ...! si totusi .. Tu stii ce vreau sa spun ... !
48 poezii, 0 proze
PAPetru Anghel
Întors de ani buni în locurile pe care, de drept, de suflet și de dor nu le-a părăsit niciodată, poetul Petru Anghel, născut la 4 aprilie 1931 în comuna Ciugud, județul Alba, se află într-o postură ușor inedită, în fața unui bilanț de moment, dictat mai mult de cifra rotundă a anilor împliniți, decât de elanul creator, nestins încă, neostenit în cuvântul scris, cu aceeași sfială în glas și în mers pe care i-am admirat-o întotdeauna. „Sunt poetul neștiut al unui sat,/sunt chiar satul neștiutului poet/unu-n celălalt adânc, îngemănat/cum de sunet clopotul, încet, încet,/se topește într-un imn nemaiîncîntat.” Poezia alunecă în timp înapoi, la chipul neșters al părinților, creionați cu nostalgie și naturalețe în curgerea timpului, simplu și duios, ca într-o icoană de suflet la care te închini cu drag: „Acasă, cu muma și tata, mereu să mă nasc în April,/ când cerul grădinii e gata/ de păsări cu limpede tril.” Liceul teoretic „Mihai Viteazul” din Alba Iulia, urmat între anii 1942-1950, a...
1 poezii, 0 proze
Nicoleta niculcea
Cum am aparut? Nici eu nu-mi dau inca bine seama... Dar am vazut zambetul diminetii de august, si m-am multumit cu soarele. Nu m-am desprins nici acum de locul in care, copil fiind, stateam la cozi infernale, si cand ajungeam sa fiu rasplatita pentru rabdarea mea, o voce de Baba-Cloanta se auzea de dupa raft..."Copiilor, nu am voie sa le vand malai!" Strangeam banii, si vocea mamei imi rasuna a dreptate..."Da' ce? copiii nu mananca?". Facand intrecere cu timpul, am invatat ca mai am multe de invatat, dar nu m-am putut niciodata dezvata de "Jocul de-a cuvantul". Acum muncesc prin cuvant. Stiu ca il pot folosi si ma poate folosi. Magia acestuia,imi aseaza fantastic de repede elevii in banci, si aprinde felinare de curiozitate in ochisorii lor inocenti.
2 poezii, 0 proze
ABAida Boldeanu
Născută într-o banală, caldă zi de 23 iulie, când bătrânul pământ avea miliarde de ani, iar noul calendar număra 1985, când se mai adăuga incă o zi la existența tuturor, eu o începeam pe a mea! Am primit rolul principal în toate cele 22 de reprezentații ale vieții. Am avut toate momentele ce alcătuiesc garanția veșniciei fericite, diluată la infinit, nezdruncinată de acțiuni sau simțiri omenești. Iubesc tot ce e frumos, orice artă în care se pune suflet, îmi place să scriu. Nu o să renunț niciodată la asta! Prin scris, mă pot considera un om cu puteri supranaturale. Pot transforma sentimentele în ceva real, palpabil, vizibil. E minunat… Urăsc răutatea și nedreptatea. Aș vrea să aud tăcerea muților, muzica surzilor, aș vrea să pot șterge lacrimile din suflete de copil abandonate, pătrunde chemarea înțelepților. Voi rămâne spirit rătăcitor, gură mută, privire uitată în colțul unor ochi triști, pierduți printre imagini groaznice cu mine vie și clară; braț de gheață, urmă de pas, de un...
12 poezii, 0 proze
Anca Ciobanu
M-am nascut in singura zi din vara in care toti se asteapta sa toarne cu galeata-si chiar a turnat.13 ani am fost suparata pe ploaie ,pana cand am realizat ca simbolizeaza belsugul-nu pe cel material,ci pe cel spiritual. Multi si-au imaginat ca mai am un nume legat de un sfant,de ziua in care m-am nascut-o vreme am considerat ca sunt fata cu parul de ape datorita ploii de mai sus-dar doar mi-am imaginat povestea…sau cine stie?Poate inca nu s-a dus vremea copilariei. Iar cat timp am fost soarece de biblioteca mi-am dorit sa devin medic sau profesor;la inceput de liceu mi-am dorit sa fiu actor,iar catre final mi-am dorit sa scriu,sa citesc,sa dictez sau sa evadez. Intre timp am devenit studenta,dar nu am de gand sa fiu absenta la admiterea de la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii din iulie 2010. Despre mine nu am scris niciodata,nici urat si nici frumos-poate doar fara rost-si totusi sper sa fie un pas mai mult spre maine decat spre ieri cand nebunia se transformase in...
11 poezii, 0 proze
DGDaria Gordon
Niciodata nu mi-a placut sa scriu despre mine. Sau sa ma descriu. Asa ca textul acesta este, cu siguranta scris-sters-scris-sters de cateva ori. Dar mi-am facut curaj si iata-ma: m-am nascut la Constanta de unde am luat dragostea pentru mare si am invatat sa visez muntele. Am locuit in Ardeal de unde am invatat dragostea de traditie si de locul strabunilor. M-am mutat in Marea Britanie unde mi-am inceput cariera de medic. A scrie e ca si cum ai vorbi cu un prieten imaginar si i-ai arata ce vezi tu. E un vis mai mult sau mai putin real caruia ii dai aripi si il trimiti in lume. Si daca macar un om din cei care il citesc inteleg limbajul, atunci scopul a fost atins. Traim prin tot ceea ce ne inconjoara, dar visam cel mai frumos prin scris.
21 poezii, 0 proze
LLLaura Lescudean
"Niciodata toamna nu fu mai frumoasa Sufletului nostru bucuros de moarte." Tudor Arghezi - "Niciodata toamna"
4 poezii, 0 proze
Zota Marius
Nu voi zimbii niciodata daca nu v-a trebuii sa o fac...inchipuiti-va cat timp imi ramine la dispozitie ca sa pling...
3 poezii, 0 proze
niciodată roșu
de Adina Ungur
eu nu pot fi din carne întotdeauna am urât roșul când am șters de pe buze sângele din care m-am născut am început să urăsc până la disperare culoarea aceasta înghițind în coloși durerea și cuvintele...
Păuna
de Ela Victoria Luca
când te învârți uneori împrăștii vioriu prin inelar cumva se pierde un rotocol de verde stins și nu uiți niciodată înclinarea roșului spre indigo pasul tău are șapte sfere luminoase în jur ai grijă...
pulp fiction dance scene
de Daniela Bîrzu
îmi îngrop poemele în slash-uri linii care ar trebui să delimiteze forța mea vitală de restul lumii azi cerul este opac ca o grindă ce stă să cadă peste orașul muribund îmi aud de fiecare dată pașii...
fara
de Eugenia Buzatu
unde? unde? unde sunt aglomerat care? pe care? pe ca(ra)re care ar fi? ce pigment, pe care? ce maro? ma-ro? Pe care? nu! trebuie, este, trebuie sa fie undeva eu, trebuie, sa, fiu BOLD!...
culoarea hortensiilor la umbră
de Cristina-Monica Moldoveanu
întotdeauna când plouă de-a-ndoaselea prin mirosul de moarte proaspătă încă se prinde în ureche vuietul sângelui ca într-o scoică încă tremură viața ca o balerină pe sârmă cu umbrela ei acoperind...
23-24 iunie
de Florin Draghici
Autobuzul opri în stație lăsând împrejur un nor gros de praf stârnit de pe drumul de țară.El coboară și se îndreaptă spre casa bunicilor săi.E cam 1km de mers.A luat vacanță de curând și vrea să...
Să spargem zidul care ne desparte
de Maria Prochipiuc
am încercat toate cuvintele să văd care ți se potrivesc ți le-am așezat în poeme în proză iar apoi pe buze erau de celalaltă parte de tine doar semne tipărite indescifrabil vreau să te pot schimba...
Dorurile...
de Doru Alexandru
[rog cititi inainte.] [http://www.agonia.ro/index.php/prose/133602/index.html] [http://www.agonia.ro/index.php/prose/133947/index.html] Isi ridica ochii incetosati de somn de pe masa, privind inspre...
Scurta și fericita viață a lui Francis Macomber
de Ernest Hemingway
Acum, că era ora prînzului, ședeau cu toții sub acoperișul larg și verde al cortului-sufragerie și se prefăceau că nu s-a întîmplat nimic. — Ce vreți: suc de lămîie, sau citronadă ? întrebă Macomber....
[roșul nu a fost niciodată proscrisul]
de Daniel Dăian
scuipat ca o uriașă stăpânire de virgule puse devreme în trupul bolnav al vrabiei exilate din puținătatea tatălui nu este decât un oraș părăsit de bună voie cu mult după începutul pielii când nu se...