"nici astăzi nu sunt altfel" – 20367 rezultate
0.03 secundeMeilisearchMaria Marinela Circiumaru
născută în a șaptea zi a lunii august, 1987, din mamă sfântă și tată filosof bunicul meu fără un picior (i-a rămas cândva pe undeva prin rusia) m-a învățat să citesc și să scriu la șase ani. Prin urmare, în primele săptămâni ale clasei întâi am vrut să renunț la școală, din motivul că "asta nu-i treabă serioasă". Cred că ar fi fost o decizie înțeleaptă! în clasa a șasea am vrut să pun foc bisericii din sat pentru că mi-a murit bunicul. 2002-2006...elevă a Colegiului Militar Liceal "Mihai Viteazul", Alba Iulia. Patru ani nu au fost de-ajuns pentru a-mi da seama dacă rastelurile goale sunt semn de pace sau de război (nici astăzi nu știu). 2006- 2009..studentă la Faculatea de Teologie "Andrei Șaguna" din Sibiu... am publicat 2 volume de poezie (Aproape târziu, ed Unirea, Alba Iulia 2005 și A opta mea zi, Agnos 2008, Sibiu)...primul din dragoste pentru un băiat, al doilea fără nici un motiv serios... cmariamar@yahoo.com www.mariamcirciumaru.wordpress.com
14 poezii, 0 proze
Iovița Camelia
Văzînd lumina zilei intr-un oraș plin de flori din partea de vest a României.Trăiesc departe de țara mea,dar văzând că toate străzile duc la Roma,pot spune că sunt aproape.Legătura mea cu poesia e un copil mic ce are nevoie de multă dragoste,e multă dragoste ce simt să exprim.Legătura cu natura,meditând asupra ei,a avut un rol important pentru că eu sunt aicea.Creșterea mea ca și persoană ma ajutat să văd mai departe de tot răul ce ne înconjoară.Trăire interioră puternică,dorința de a mă cunoaște și nu în ultimul rând de a cunoaște persoanele ce sunt aproape de mine.Tot ceea ce am făcut până acuma nu are nimica în comun cu poesia,dar trăind zi după zi până acuma,are totul.Mă consider o personă norocoasă ce reușește să găsească fericirea in lucruri simple.Nu a fost mereu ușor și nu este nici măcar astăzi,mergând împotriva cursului de apă nu va fi niciodată,dar dând iubire fără să se ceară nimica în schimb,se primește iubire.Este mai multă fericire dând că primind.Iubesc animalele având...
6 poezii, 0 proze
Elena Cardas
Nesemnificativa(deocamdata). M-am născut în 1959 .Scorpion.Venise iarnă înverșunată în Nordul Moldovei încât tata și-a dat paltonul jos să mă învelească și el a mers până acasă în costum și a făcut pneumonie . Nu erau nici taxiuri și nici autobuze în micul meu oraș iar o Dacie nu cred că se fabricase încă . Așa am început , cu prima respirație , primul scâncet și ocrotită de amândoi părinții până la sacrificiu. Încă de pe băncile scolii am cochetat cu literatura publicând în revistele de liceu dar în cele din urmă m-am hotărât pentru medicină , facultate pe care am absolvit-o în 1984 . M-am reîntors pe meleagurile natale unde astăzi sunt medic primar medicină internă. Ador să călătoreasc, îmi plac animalele și în timpul liber am revenit la prima mea iubire, scrisul. Așa s-a născut ideea de a începe un roman. Scrisul este un mister. Ce mi-a venit? Cum mi-a venit ? Nu știu să raspund. M-am apucat tarziu de scris, poate ca pentru a scrie proza e nevoie de mai multa experienta de viata,...
9 poezii, 0 proze
Stoiciu Liviu Ioan
De la prima carte, treptat, Liviu Ioan Stoiciu a evoluat spre un discurs mai frust, în defavoarea metaforizării. Autor a peste zece cărți de poezie și proză, precum și a mai multor tentative de sinucidere, Liviu Ioan Stoiciu a copilărit într-o singurătate totală. Cantonul CFR nr. 248, în care și-a petrecut mulți ani din viață, era situat la câțiva kilometri de cea mai apropiata localitate (Adjudul Vechi). Copilăria lui a însemnat, în fond, un lung șir de trenuri și un cantonier fluturând un fanion galben, ori de câte ori vagoanele treceau prin fața cantonului. De altfel, Liviu Ioan Stociu debutează literar cu o carte intitulata La Fanion, obținând cu ea, în anul 1980, Premiul Uniunii Scriitorilor. Astăzi, Liviu Ioan Stoiciu pare un om sobru și înțelept, cu mult bun simț și cu o puternică personalitate, fiind considerat unul dintre scriitorii reprezentativi ai generației ‘80. Nu a uitat nici o clipă însă de copilăria lui însingurată petrecută la cantonul CFR 248.
4 poezii, 0 proze
Iulia Otilia Lazarescu
Nici eu nu stiu cine sunt, de unde vin si incotro ma voi duce....
50 poezii, 0 proze
Paul Raetchi
nici eu nu mai stiu
6 poezii, 0 proze
Mihai Florea
nici una
1 poezii, 0 proze
andreea enea
nici eu nu ma cunosc pe deplin...
24 poezii, 0 proze
m
Nici una.
1 poezii, 0 proze
Severus Silvan
Nici viu, nici mort. Undeva la granita dintre taramuri unde gandul este suveran si ideea nerostita
1 poezii, 0 proze
nici astăzi nu sunt altfel
de Ela Victoria Luca
acolo unde am crescut eu, oamenii nu mințeau decât atunci când moartea îi lovea în stern și nici măcar ei nu știau. se străduiau să îmi arate frunzișul încă verde, dar eu auzeam numai cuvintele din...
Lumea încotro?
de ion untaru
Traversăm o perioadă din ce în ce mai stresantă, viața curge într-un ritm din ce în ce mai accelerat, care ne solicită din ce în ce mai mult nervii și așa încordați peste poate. Oamenii nu mai merg...
UN DAR DE PRET... pentru tine!
de florentina craciun
autor: florentina craciun (fabyola) VALENTINA Eram singur. De multa vreme singur. Aveam patruzeci si doi de ani si inca nu stiam ca-i am! Intr-o zi a trebuit sa completez un formular. Nimic...
Sonata Kreutzer
de Lev Nikolaevici Tolstoi
III - Asadar, sa-ti povestesc…. Dar, te intereseaza cu adevarat ? Am repetat ca ma intereseaza foarte mult. Dupa cateva clipe de tacere, isi freca fata cu palmele si incepu: - Daca e vorba sa...
Balerina
de Florentina-Loredana Dalian
Dragă Mădălina, Te rog să te oprești câteva clipe din orice vei fi făcând atunci când scrisoarea mea te va surprinde acolo, departe, unde ai ales să mergi, și să citești rândurile obosite ale...
in god we trust cause dollar is everything
de Vasile Munteanu
m-am trezit citind memoriile celor douăzeci și unu de ani apocalipitici urmărit de sentimentul că înfig scobitori albe într-o mușama neagră când termin scobitorile desfac un pachet nou îmi rup cu ață...
O zi de duminică
de MARILENA MIHAI
O simplă zi cu soare roșu tremurat de asfințit. Un soare cald, ca și chipul meu. Prin minte-mi mai tropăie frunzele toamnelor, mocnind dinspre copilărie.Prin inima mai port steaguri... Prin tine au...
primăvară cu tresăriri de felină
de Vasile Munteanu
nimic nu tulbură-nțelesul despre zădărnicia de-a împărtăși scriu doar așa ca unor vechi prieteni care nici morți nici altfel astăzi nu mai sunt ce clar aleargă vântul din frunză în frunză -i verde...
Portret în oglindă
de viorel ploesteanu
Era spre seară, iar eu mă revărsam necontenit în mine, din afară parcă, înțelegând dintr-odată ceea ce nicicând nu reușisem și chiar renunțasem să mai caut a înțelege, sătul, chiar cu lehamite-mi...
acolo unde aburi nu sunt
de Vasile Munteanu
nici astăzi n-am oprit mi-am promis că voi lua avionul către cel mai îndepărtat aeroport că de acolo voi ieși din oraș prin nord pe o stradă fără nume și neasfaltată/ gerul va mușca din obrajii mei...
