"ne va crește glicemia" – 20277 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
DBDobrescu Bianca
„Ne face plăcere să reluăm o rubrică mai veche a revistei noastre - DEBUT. Cine are talent, are șansa ca într-o singură zi să iasă din anonimat... Azi, Bianca Dobrescu. Mioveni, o localitate așezată undeva pe Paralela 45 din emisfera nordică. Nu știu dacă fata a venit pe lume pe partea dreaptă sau pe partea stângă a liniei imaginare, dar s-a născut cu mult noroc. Și norocul ei stă în puterea de imaginație pe care se altoiește misterul creației. (..) Și scrie, lumea zice „în prostie”, pentru că nu știe să se mai oprească. Și poezie, și dramaturgie, dar mai ales narațiuni. De curând a trecut la roman. Timpul va dovedi dacă e vorba de ceva temeinic sau numai de o pâlpâire de flacără de paie. Noi ne facem datoria să-i deschidem poarta spre celebritate.” Marin Ioniță ( Revista Argeșul) id: icanplaywithmadness
4 poezii, 0 proze
AAAnca Anitei
Faceti-va timp sa cititi aceste minunate randuri... Avem timp pentru toate. Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga, sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou, sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine, avem timp sa citim si sa scriem, sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris, avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam, avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu. Avem timp pentru ambitii si boli, sa invinovatim destinul si amanuntele, avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare, avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile, avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam, avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem, avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea, avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem. Avem timp pentru toate. Nu e timp doar pentru putina tandrete. Cand sa facem si asta murim. Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua!! Am invatat ca...
16 poezii, 0 proze
GNGETA NEDELCUU
Autobiografie Ne-am născut în zi de vară, Eu și a mea surioară Două gemene frumoase Și foarte gălăgioase. Părinții erau săraci Viață grea... n-ai ce să faci... Foarte greu ei ne-au crescut, Dar ne-au iubit foarte mult! Gingașe ca două flori, Eram ale lor comori. Răsfățate și iubite Și cu mult drag îngrijite. Doar că, într-o zi de vară, Nori negrii se adunară Prevestind parcă ceva, Groaznic, că se va-ntâmpla. Ca un prunc neprihănit, La șase luni a murit Scumpa, surioara mea, Pornind tristă spre o stea. Câtă jale, ce durere! Dar, Domnul le-a dat putere Și după un an jumate Mama, mai naște-un frate. N-a ținut mult voia bună, Că-a murit la... doar o lună. Altă tristă-înmormântare, Altă mare supărare... Domnul nu i-a părăsit, Ruga lor le-a îndeplinit Și, după doi ani... în fine, De la spital mama vine, Cu draga mea surioară Frumoasă .. din cale-afară! Bună, cuminte, deșteaptă Urcă treaptă, după treaptă; În viață, în căsnicie, Mamă bună și soție! Azi, suntem la casa noastră, Prin strădania...
25 poezii, 0 proze
AVAndré Verdet
André Verdet est né à Nice en 1913 et il s'est éteint à l'âge de 91 ans à son domicile Saint Paulois le dimanche 19 décembre 2004. La famille Verdet s’installe à partir de 1918 à Saint-Paul de Vence. André Verdet rejoint l’infanterie coloniale en 1923 et séjourne en Chine. Rapatrié et soigné à Briançon, il rencontre Jean Giono en 1937 et publie ses premiers poèmes. André Verdet rencontre Jacques Prévert en 1941 à Saint Paul de Vence. En 1944, le Commandant Duroc, alias André Verdet, chargé du sabotage et du contre-espionnage, est arrêté par la Gestapo en même temps que Robert Desnos. Il est incarcéré à la prison de Fresnes, puis envoyé au camp de Compiègne et déporté à Auschwitz puis à Buchenwald. En 1948, André Verdet publie "Souvenirs du Présent", "Histoires" et "C’est à Saint-Paul de Vence" cosignés par Jacques Prévert. André Verdet et Jean CocteauEn 1951, encouragé par Picasso, André Verdet va diversifier son art et va se mettre à la peinture. Durant les années cinquante, à...
1 poezii, 0 proze
ASana sofian
Văzusem ochii tăi într-o dimineață cu ceață urcau muntele de gheață m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele îți va fi frânghia cu care vei escalada în timp; de vrei,apucă secunda și smulge-i pilonul de sub picioare să ne fim ploaie și soare pe veșnicie...
239 poezii, 0 proze
IRIonela van Rees-Zota
"Cu cât știi mai multe despre un om, cu atât îți dai seama că îl cunoști mai puțin!" Cautam colaboratori in domeniul mass-media: Siturile noastre active sunt: www.AsiiRomani.eu www.RadioR.eu www.RumaenischeAsse.eu Va invit sa ne cunoasteti si de ce nu, sa colabora.:-) Ionela van Rees-Zota
224 poezii, 0 proze
FNFoias Nicoleta
Dintotdeauna mi-am dorit sa fiu altfel decat ceilalti , sa fac ceva nebunesc si nemaivazut , sa imi las sufletul sa exalte si sa-mi domolesc pasiunea prin ratiune . Traim unii langa altii si avem impresia ca ne stim pe dinafara, dar de fapt fiecare dintre noi e un strain . Cu toate ca odata destainuite , gandurile isi pierd esenta si devin banalitati , m-am gandit totusi ca intr-un colt de lume exista poate o singura persoana , care trecand peste cuvinte va intelege ce vreau sa spun . OM SINGUR , ai grija de tine !!!
4 poezii, 0 proze
Bangau Cristina Simona
hmm... i can be whatever you want me to be... ...ador zilele de toamna tarzii, in care simt ca e ultima zi cu soare care va mai exista... cred ca intr-un final vom ajunge cu totii sa suferim de depresii, degradandu-ne treptat, pentru ca aceea entitate suprema sa poata savura momentul in care ne vom autodistruge prin combustie interna... imi place teatrul de calitate, lectura, intr-o zi in care s-a intrerupt electricitatea din cauza furtunii, la lumina unor lumanari pe cale sa se stinga. imi place sa cred ca exista sfarsitul lumii... lipsit de paradis totusi. as vrea sa pot crede in basme cu creaturi fantastice, in care mai exista o farama de speranta in zambetele schingiuite de caldaramurile mizerabile. cand voi simti prima urma de fericire adimensionala, nedistorsionata, ma voi arunca de pe o stanca, in speranta ca voi reusi sa strang in gheare, nemurirea. pana atunci, iubesc...un nu stiu ce, nedefinibil, pe o margine de banca deformata de imaginea soarelui oglindit in ghetarul pe...
1 poezii, 0 proze
ANAlice Nahon
Alice Nahon est née le 16 août 1896 à Anvers, Belgique. Elle était la troisième d’une famille d’onze enfants. Son père était né aux Pays-Bas, mais de descendance française et sa mère Julia Gijsemans, venait de Putte près de Mechelen, où Alice a passé une bonne partie de son enfance. Elle fit ses études élémentaires à Oude God et, à partir de 1911, Alice étudia à l’École d’Agronomie à Overijse où elle va graduer. Toutefois, quand éclata la Première Guerre mondiale, elle devint étudiante infirmière à l’hôpital de Stuivenberg d’Anvers. Après plusieurs semaines de travail ardu, elle tomba malade à 18 ans à peine et il semblait que ses poumons étaient sérieusement attaqués. Elle poursuivit donc ses études à l’Académie d’Anvers et aux cours de littérature de Pol De Mont. Les années qui suivirent, Alice les passa au sanatorium, et à partir de 1917, elle va demeurer six ans à l’Institut Sint-Jozefs à Tessenderlo. Les médecins de là-bas vont la convaincre qu’elle était atteinte de tuberculose...
7 poezii, 0 proze
Olivier Deck
1962 : naissance à Pau, avec une dent (comme Henri IV et Napoléon). Le grand-père, qui lui n’en avait plus qu’une (dent), prétend que c’est le signe d’un don. Il ne saura jamais, hélas, s’il avait raison. 1964: première cuite, en trempant des boudoirs dans des fonds de champa-agne. 1966: mauvais millésime. 1968 : trop petit, regrets éternels. Souvenirs de gens dans les rues. D‘un oncle qui marchait pieds nus. 1969: découverte, grâce à l\'instituteur, de Peer Gynt de Grieg, ce petit bonhomme qui s\'en va un matin à travers la montagne. 1970 : première BD, histoire de cowboys à gueules de chiens, avec des gentils et des méchants. 1971 : deuxième prix au concours de peinture de l’école (un bûcheron). 1972 : gagne le concours de chanson de la colo de Béost (vallée d’Ossau) avec « Par le grand Manitou » de Carlos. (Pas le terroriste, le chanteur !) 1973 : gagne pour la deuxième fois le concours de chanson de la colo avec « C’est un beau roman » de Michel Fugain. (Clin d’œil du destin ?)...
14 poezii, 0 proze
ne va crește glicemia
de Șerbănescu Ana
e ultima strachină de înghețată ROM cu glazură de antene parabolice lentilele de contact s-au lipit de ecranul LCD al vecinului de pe strada cozonacului cu boc ultimul vecin a intrat pe geam...
Picuri pentru Teodora 1
de RADU MONORANU
Supraveghez cafeaua să nu dea în foc. Îmi place fiartă. E către amiază. Duminică. Luna mai. Soare. Pașnic. Din celălalt capăt al casei, răzbate până la mine zumzet tenace, pe două voci. Dana și...
degetul unei Doamne
de gena gurau
Doamna Angela era pentru a nu știu câta oară pe pat de spital. Aproape același, din câte am înțeles - anemie și restul știut sau nu, normal sau nu, în ton cu cei 85 de ani ai dânsei. Era o doamnă...
Dumnezeu o va apăra
de Ioana Barac Grigore
lui i se întinde fruntea întinerește crește în afară ca un bărbat întors în tihna peșterii iar mi-ai născut fată îi spune cine ne va apăra eu cresc înăuntru ca o rădăcină în stepă voi afla acest nume...
Dracula Parc la București
de Monica Mihaela Pop
Agathon ne dă de veste: Dracula Parc e-acum la noi Și ne va crește ca-n poveste Producția de ... usturoi.
observator
de Adam Rares-Andrei
să urcăm să urcăm pe scara asta și ne va crește un corn mare din frunte sau să ne întâlnim pentru prima oară și să ne prefacem că suntem la telejurnal bună seara stimați telespectatori să nu urcați...
ai rabdare cu mine
de Marina Nicolaev
ai răbdare cu mine până când îmi va crește o aripă multicoloră ca paleta rămasă-n atelierul din care ai plecat ai rabdare cu mine până când aripa-mi curcubeu va desena cuminte drumul pe unde am mai...
nimănui niciodată nicicând
de Dana Banu
mă voi întoarce din drum te voi privi fără frică orașul ne va pipăi rănile cu vârstele noastre cu tot un soare uriaș va crește din zidul la care am stat și am tăcut îndelung atunci voi îmblânzi...
Acum și-n vecii vecilor
de Dumitru Mălin
Va ninge chiar la noapte ori mâine-noapte Căci ceru-i ca și sufletul cărunt Și sunt învinse-ntinderile toate De marile zăpezi ce n-au căzut Va ninge și în oameni și în case Va crește-nalt omătul...
exercițiu
de Irina Iacovescu
din ziua aceea ne-am cârpit somnul cu zâmbete toți ceilalți erau ca de obicei absenți lumea continua să circule pe diagonale inutile noi eram doi străini rătăcitori băteam la uși iluzorii căci aveam...