"n-am crezut că se mai poate" – 21109 rezultate
0.04 secundeMeilisearchliliana ghita boian
Am cincizeci de ani si ma simt nerealizata din punct de vedere artistic.Sunt absolventa unei facultati cu caracter economic, dar idealurile mele au caracter umanist,astfel ca in decurs de trei ani am publicat patru volume de poezii la doua editurii diferite prin largul concurs acordat de oameni cu suflet care au crezut si (sper ) mai cred inca in mine.In momentul in care am crezut ca viata si Dumnezeu nu mai are nimic nou sa-mi ofere a acordat sufletului meu un dans, un ultim tango al unei drame care m-a marcat profund si poate, pentru totdeauna. Sst! nu m[-ntrebati! sa nu- i stingem amintirea! Volumele se intituleaza astfel: sfasiere de lumina-2oo2 capricii autumnale-2005 rugaciune pentru tine-2oo6 rugaciuni despletite-n curcubeu-2oo6 Despre ele s-a scris putin; cei care au vrut sa ma cunoasca au citit poezia, cei care au considerat ca este suficient sa ma perceapa din viata de fiecare zi au trecut mai departe
2 poezii, 0 proze
DANILA MONICA
Sa incepem cu inceputul, adica mai bine zis cu o frumoasa si insorita zi de iarna adica 13 Februarie 1973 cand am aparut pe lume in prafuitul Bucuresti, o foarte prietenoasa, voluntara si guraliva Varsatoare. Si sa fiu sincera n-as fi vrut sa ma nasc in alta zodie , si mai mult decat atat am ales sa apar cu 2 saptamani mai devreme decat era prevazut de la nenea doctorul. Sunt unica la parinti (desi toti suntem unici, ca personalitate si suflet) cu toate ca mi-as fi dorit frati sau surori. Am crescut inconjurata de dragoste si armonie si de prieteni insa mereu am simtit o nevoie mai mare de dragoste decat ceilalti... Nascuta in Bucuresti dar cu radacini dincolo de Prut, asa m-am nascut, romantica, si la inceput am crezut ca sunt ciudata, sau ma rog asa credeau cei din jurul meu pana cand am crezut-o si eu...Si eram ciudata pentru ca : imi placea marea, sa ii ascult chemarea la ceasul când se tes luminile si cand in linistea inserarii se nasc sublime ganduri.. Mai eram ciudata pentru ca...
156 poezii, 0 proze
Mihaela Lica
Nu-mi place sa vorbesc despre trecut. Poate din lasitate? Ma tem sa vorbesc despre ce am fost, ca nu cumva sa nu-mi mai pot opri lacrimile. Totusi... Am fost jurnalist militar si mi-am iubit meseria. Pro Patria m-a invatat sa traiesc, sa iubesc oamenii, sa-mi iubesc neamul si sa inteleg natura romaneasca. Cine poate crede cata puritate si dragoste de viata poarta uniforma de camuflaj? Am crezut in iubire si am plecat din tara. Am crezut ca iubirea nu are granite. Inca mai cred. Doar ca, de data asta, nu a fost pentru mine... Sunt din 2002 in Germania. Prea mult... Ce mai e de spus? Multi ar vrea sa fie in locul meu. Dar, stiti... e adevarat: fie painea cat de rea, tot mai buna-n tara mea. Ma voi intoarce. Pana atunci am sa fac tot posibilul sa contribui cumva la promovarea unei imagini pozitive pentru Romania in lume. Avem doar atatea minuni!
1 poezii, 0 proze
Zilot Românul
Zilot Românul (pseudonimul lui Ștefan Ioan Fănuță) (n. ~ 27 decembrie 1787, București - d. 12 noiembrie 1853, București) a fost un jurist, poet și cronicar român. A scris istorii în versuri și în proză ale Țării Românești din timpul lui Constantin Hangerli (1796) până la Răscoala lui Tudor din 1821. Prima parte, intitulată „Domnia lui Constandin vodă Hangerliul” a terminat-o în 1800, la o „copilărească vârstă”. Alte lucrări mai de seamă ale sale au fost o cronică în versuri despre „Anul 1848” și un poem alegoric numit „Dăslușire”. Crezul său ca istoric și l-a exprimat într-o poezie celebră, intitulată chiar „Definiția istoricului”: „ Istoric sunt, n-am frate, N-am rudă, n-am vecin: Stăpân am p-adevărul, Lui cată să mă-nchin! ” Cronicile sale au fost publicate întâi de B. P. Hasdeu (1884), apoi de Gr. Tocilescu (1885 - 1891) și de G. T. Kirileanu (1942). O ediție mai recentă a apărut în 1996 cu studiu introductiv, note, comentarii și indici de Marcel Dumitru Ciucă, cel căruia îi revine...
1 poezii, 0 proze
Ion Dumitrescu
Am fost mic acum sunt ceva mai mare
2 poezii, 0 proze
Vintescu Ana-Maria
1 poezii, 0 proze
mihai bogdan george
n-am
5 poezii, 0 proze
Ionut Grosu
N-am.
24 poezii, 0 proze
ovidiu cocieru
n-am
3 poezii, 0 proze
andy dobrescu
n-am
1 poezii, 0 proze
n-am crezut că se mai poate
de Oancea Sorin
azi scriu din oboseală de pe peronul stației vacarmul și sila îmi șoptesc demult despre golul dureros nu credeam să simt vreodată soarta deportaților prin îmbulzeala din tramvai mă trezisem într-un...
Gust amar...
de Cristina Tomosoiu
Am avut incredere, Si-am pierdut. De o astfel de pierdere M-am temut! Ma tem si azi, cand privesc inapoi, Ma tem de ce se mai poate petrece cu noi... As vrea sa mai pot, sa mai sper, Dar mi se pare...
verde
de barbu raluca
Verde. Chiar Alice in Tara Minunilor de mi s-ar spune si tot nu ar fi destul de sugestiv pentru noua mea calatorie. N-am crezut ca exista acest loc, cu ata mai putin posibil ca eu sa il gasesc. Ca...
Parterul si etajul (fictiune)
de Dina Calin
Imediat după spectacol în seara următoare plecării lui frate-meu m-a trecut nevoia de a merge la toaleta cu o mare violență și ducîndu-mă acolo cu viteza a cincea am fost uimită să o găsesc deja...
Ce-am fost odată nu mai sunt...
de Marius Sainiuc
Salut. Azi e o zi ca oricare alta. Nici nu țin minte când a trecut. Doar că e duminică mai știu. Stau așezat în fața unui calculator care nici măcar nu e proprietatea mea personală, ci e luat de la...
Îngroapă-mă în satin
de Lesenciuc Teodor
Poate asta ar fi trebuit să facă și el, poate dacă murea de tânăr nu ne futea viețile și nouă, întotdeauna am crezut că decât cu un tată ca al meu mai bine fără. Știu că toți orfanii mi-ar sări în...
Proxima - Partea a doua: „Planeta Proxima”
de Cornelia Georgescu
*71. Separarea. În urma lui, colegii rămaseră pe loc, nemişcaţi, interzişi, parcă nevenindu-le să creadă că toate astea se întâmplaseră cu adevărat. Nu puteau concepe o separare definitivă de Lucian,...
Venus - POPAS INTR-UN PAS (d.s.a.)
de Deliu Stejan
A: Auzi? Suna cam tare? S: Aha... A: Nu vrei sa închidem geamul? S: Închide-l! A: Aii..., ce urât tuna. Nu-mi place! Te rog, închide geamul! ...Steph, ce-i cu tine? S: Nimic. Lasa-ma-n pace! A: Te...
Revelion cu mine
de Florentina-Loredana Dalian
Iată c-am trăit si ce n-am crezut vreodată. Un Revelion cu mine însămi. Ei si ce, mi-am spus! Mii de oameni stau singuri de sărbători. Si la urma urmei, Revelionul e o noapte ca oricare alta. Desigur...
Presiune atmosferică interioară
de Miriam Cihodariu
M-am împrietenit cu un nor. Eu așteptam în fiecare zi la ora precisă lichefierea de salut care venea cu regularitate. Zâmbeam la fereastră (asta era chemarea, deși nu era luceafăr) și până ajungeam...
