"moartea ca un surâs alb" – 20163 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
HMHector Hugh Munro
Saki (1870-1916) este pseudonimul lui Hector Hugh Munro Scotianul Hector Hugh Munro si-a publicat articolele si povestirile sub pseudonimul Saki, inspirat poate de paharnicul lui Omar Kayyam. Considerat un maestru al prozei scurte, deseori comparat cu O. Henri si Dorothy Parker, Saki a fost un critic al epocii eduardiene , de cele mai multe ori intr-un stil macabru si crud. A fost crescut de matusile lui, care nu de multe ori au folosit si metode mai dure de a-l educa; sursa de inspiratie pentru personajele lui de mai tarziu.. A fost politist, jurnalist la Westminster Gazette, Daily Express, Bystander, Morning Post si Outlook, corespondent al ziarului Morning Post in Balcani iar, la izbucnirea primului razboi mondial, s-a inrolat in armata cu toate ca depasise varsta. Desi de multe ori ranit si inapt sa lupte s-a incapatanat sa ramana pe front unde a si murit impuscat. Se spune ca ultimele lui cuvinte au fost : \"Put that damned cigarette out!\" Dupa moartea lui, sora sa i-a distrus...
1 poezii, 0 proze
Jimi Hendrix
La 27 noiembrie 1942 se naste la Seattle James Marshall Hendrix dintr-o familie in care s-a amestecat sange de alb, negru si rosu. La unsprezece ani, putin dupa moartea mamei sale, incepe sa cante la chitara. La 16 ani abandoneaza scoala si devine un muzician ratacitor. Ei, nu trubadur, nu, ci rythm&blues si rock’n’roll. Dupa ce face armata la parasutisti, la 21 de ani devine session man, adicatalea canta si el cu cine avea nevoie de un chitarist de acompaniament. In ‚65 isi face primul grup, dar nu are prea mare succes in America, asa ca un baiat dragut, Chas Chandler de la Animals il duce la Londinium, unde Jimi devine star. Dupa ce da niste albume tari gen „Are you experienced?”(‚67) sau „Electric Ladyland”(‚68) si dupa ce face istorie la Woodstock(‚69) si in insula Wight(‚70), Jimi moare din cauza unei supradoze in anul de gratie 1970. Daca va fascineaza chitara lui ca si pe mine, va invit sa-i cititi si versurile. Merita.
28 poezii, 0 proze
BOBogdan Olteanu
Născut la Tulcea, trecut prin patru clase și trei școli până la absolvirea unui liceu cu profil real, am ajuns în București în anul 2000. Marcat de diverse eșecuri și pierderi (în special de moartea tatălui meu), am continuat ceea ce începuse ca un „moft” la 17 ani: scrisul. În prezent urmez cursurile secției de Japoneză-Engleză ale Facultății de Limbi Străine din cadrul Universității București.
112 poezii, 0 proze
MDMarin Corneliu Dobre
In plin razboi mondial, pe 11 septembrie 1941, in casa tâmplarului Ionita, de pe malul lacului Tei din Bucuresti, aparea al cincilea copil. A fost dorit? n-a fost? Cert este ca odata venit pe lume a fost rasfatatul familiei: Bebi. Primele amintiri legate de copilarie sunt din timpul refugiului la adapost, de teama bombardamentelor din anul 1944, purtat de sora sa Lili, cu sapte ani mai mare. Desi in poeziile sale copilaria apare ca un paradis pierdut, aceasta stare de fapt a durat foarte putin, intrucât familia a fost lovita dezastruos prin moartea intâiului nascut - Gogu, la nici nouasprezece ani. Nu mult dupa aceasta a cazut, rapusa de durere si mama - Steluta. Tragedia familiei s-a repercutat dureros in inima copilului de nici unsprezece ani, marcându-i intreaga viata. Urmarile razboiului, privatiunile micilor meseriasi in contextul anilor ^50, au inrâurit si ele viata interioara a scolarului si liceanului Corneliu. Dar tocmai aceste necazuri poate ca l-au si fortificat, reusind sa...
52 poezii, 0 proze
ADAlin Stelian Dobre
00 00 00 Dialog cu Dumnezeu: -EU sunt Inceputul si Sfarsitul. Tu cine esti sau ce esti? -Eu sunt Singur pe Lume,sunt cel fara Inceput si fara Sfarsit. -Cum poti tu, un muritor sa nu ai Sfarsit? -Pentru ca eu sunt numai Suflet.Cand Sufletul se va desparti de trup asemeanea unor pasari carora le-au fost distruse cuiburile,el va colinda prin lume nelinistit,neinteles si trist, isi va gasi o noua casa si inca una si inca una...la nesfarsit. -Tu nu ma iubesti pe Mine? -Ba da te iubesc cum l-am iubit si pe tatal meu. -Tu nu ma iubesti pentru ca nu vei aduce rod pentru mine,tu esti copacul neroditor, esti cel blestemat . -Doamne, si eu am in gradina mea multi pomi neroditori si ii ud in fiecare zi si am grija de ei ca si de cei cu rod. Cand vine primavara si ciresii si visinii neroditori infloresc si totul e un colt de rai, dar din cauza raului din lume ei se scutura iar fericirea ia locul tristetii. -Frumusetea vietii voastre este data de faptul ca moartea va poate lovi in orice clipa. Daca...
9 poezii, 0 proze
PPPier Paolo Pasolini
"Pasolini apare pe scena literară și culturală italiană încă de foarte tînăr, la jumătatea anilor '50, și de atunci nu o mai părăsește, traversînd-o și ocupînd-o în mod răsunător, adesea în chip de protagonist, pînă în anul morții sale, 1975, și chiar mult timp după aceea. Într-adevăr, la mai bine de treizeci de ani de la sfîrșitul lui violent se vorbește în continuare despre el ca despre un protagonist al timpului său și se discută despre ideile și provocările sale cu o pasiune cîtuși de puțin îmblînzită. Moartea lui este o rană necicatrizată, o pierdere pe care, din fericire, societatea italiană contemporană nu a reușit încă s-o metabolizeze." "Ultimul film al lui Pasolini, Salò sau cele 120 de zile ale Sodomei, este proiectat în avanpremieră la Paris, pe 22 noiembrie 1975. Cu numai 20 de zile înainte, în noaptea de 2 noiembrie, viața lui Pasolini fusese frîntă pentru totdeauna în portul de la Ostia, la cîțiva kilometri de Roma. Prin acea moarte, s-au frînt și vena creativă și...
1 poezii, 0 proze
MMarcela
Se intreba oare cineva cine sunt?! Nici macar eu...Totusi sa trecem la treaba. Biografia?!-Arhiva prafuita de agonia timpului Uitata pe coltul unei buze uscate A vrajitoarei batrane - Soarta. Eu - nascuta atunci si inca nu decedata, Insir biografia unei vieti inca virgine. Bantuie pe ici-colo si dincolo cineva, Ce isi doreste sa traiasca frumos. Fericirea o imaprte cu suferinta Se bucura de fiecare nota din muzica clasica Dansata in armonia vocii lui Pavarotti. Adora natura,linistea,haosul Adierea vantului ii produce extaz. Raza de soare o incalzeste ca iubirea de mama Luna ii asculta secretul noptii Norii spulbera gandurile adunate Si fulgerul o trezeste la realitate. Apa dulce de izvor ii amorteste buza. Iubeste viata, uraste moartea Simte durerea prin muzica Exprima sentimentul prin vers Iubirea o transforma in note muzicale Note intregi,doimi,patrimi,pauza mai lunga Si din nou pe scara portativului O patrime si-o doime isi face loc. Bataia inimii e un semn ca traieste. Respecta...
1 poezii, 0 proze
Dumitru Ou
eu sint ca mine.bun shi nebun.iubesk sa sufer, urask sa sufer.sint un mort in aceasta lume vie. urask viatza dupa kum urask shi moartea.le-am vazut pe ambele ku okii shi nushtiu ce sa aleg dar pina cand ramin aceasta lume plina de idiotizm din kare fak parte shi eu. un idiot intre idiotzi, cel mai idiot dintre totzi
2 poezii, 0 proze
DBDick Bulan
"Simt ca mor de singuratate, de iubire, de disperare, de ura si de tot ce lumea asta imi poate oferi"(E.Cioran) "Faptul ca exist eu dovedeste ca lumea n-are nici un sens"(E.Cioran) "Fiecare om poarta nu numai viata sa, ci si moartea sa."(E.Cioran)
6 poezii, 0 proze
ESEnache Simona
Nascuta intr-un mic sat din judetul Prahova,Conduratu,intr-o familie modesta cu 6 membri. Am fost educata de parinti buni,cu credinta in Dumnezeu. Viata m-a trecut prin multe incercari...Am inceput sa scriu poezie la 14 ani,dupa moartea mamei. Am continuat sa ma exprim prin scris,in general poezie,in fiecare etapa a vietii. Nu am facut eforturi sa incerc sa le public,le-am pastrat ca pe ceva personal,intim. M-am casatorit in anul 1996 si in prezent am o famile frumoasa,am 3 copii,3 fete.Ele sunt toata bogatia mea. Nu tanjesc dupa bogatiile materiale,adevaratele comori se gasesc in sufletele oamenilor.
9 poezii, 0 proze
moartea ca un surâs alb
de Porumb Darius
frigul și frica luminează pământul și trezesc de sub pleoapele reci o mulțime de ochi ca niște tăciuni aprinși în noapte dezlegând de muțenie limba sleită din gura primejdiei moartea înveșmântată cu...
Moartea Olgutei
de Ionel Teodoreanu
Dragă papa Tu ai fost cel mai scump camarad al meu, din copilărie și până astăzi... Nu mai putea. Fără glas, scânci, închizând ochii. Capul îi căzuse pe măsuța de scris. Respira învălmășit. Își urni...
Întâmplări cotidiene
de florin Vasilescu
Apa mării ce-o să crească Primește la sânul său, Fără să se murdărească, Alte ape dinspre hău. Un surâs diamantin Înflorește-n colțul gurii Ca un strop roșu de vin, Potolind grimasa urii. Norii...
micuța B.B., asasina fantastică
de dorin cozan
În timp ce coboram din nava extratereștrilor, cu cheia franceză sub sarafan, năclăită de sângele marțienilor, făcând „pff” pen` că-mi venea bretoana în ochelari, mă oprii brusc, ca un skeletron,...
Când moartea n-are cum șă ți se-ntâmple
de Dumitru Mălin
Așa m-am amăgit de când mă știu Că-s bun și că-s frumos și că nu-mi pasă De nici un prea devreme-ori pre târziu Că m-a născut o mamă norocoasă Copil furam înaltul de pe munți Și-l ascundeam la mine...
A smile of rainbow
de voiculescu daniela
atât timp cât voi fi singură... moartea va sta la masă cu mine, îmi va umple paharul, îmi va atinge conturul buzelor și se va juca prin gândurile mele, ca într-un poem de dor nebun... doar alunecare,...
Fata si reversul
de Albert Camus
Era o femeie originala si singuratica. Intretinea legaturi stranse cu spiritele, lua parte la certurile lor si refuza sa intalneasca anumite persoane din familie, rau-vazute in lumea in care cautase...
Cuvinte pentru fata necunoscută din poartă
de Lucian Blaga
Nu te-mpotrivi. Tu va trebui sa iei aceasta grijă asuprăți in poarta, la care-am ajuns, trecând prin această vale, să fii straja copilăriei mele. A copilăriei ce-o duc incă in mine. Ea e singurul...
Lumini si umbre
de Pavel Raluca
O clipa am ridicat privirea...si am avut curajul sa privesc cerul in ochi.Lumina lui mi-a ars gandurile...apoi,m-am indragostit de cer...si cand mi-am dat seama ca, de fapt e prea departe, era prea...
adunarea din scădere
de voiculescu daniela
scriu, pentru că timpul s-a așezat la masă... ca un înțelept ce știe să mângâie coama lumânării. atâta soare, atâta simplitate, atâtea cuvinte, atâtea smerenii, cu lacrimi de ceară! se apropie miezul...