Poezie
Când moartea n-are cum șă ți se-ntâmple
1 min lectură·
Mediu
Așa m-am amăgit de când mă știu
Că-s bun și că-s frumos și că nu-mi pasă
De nici un prea devreme-ori pre târziu
Că m-a născut o mamă norocoasă
Copil furam înaltul de pe munți
Și-l ascundeam la mine în privire
Sperențe cumpăram pe bani mărunți
Și jocuri și surâs și fericire
Iar când mi-a spus oglinda că-s fecior
Cu pieptul ca un râu în alergare
Vuiam să scald în valuri mari de dor
O zare nesfârșită de fecioare
Nu mă temeam de toamnă nici de-amurg
Zăpezile-mi păreau doar mări de vată
Și viscolul o dragoste pe-un rug
Ce nu-și sfârșește taina niciodată...
Așa mă amăgesc până și-acum
Când mi-au albit nădejdile la tâmple
Că nu mi se sfârșește nici un drum
Că moartea n-are cum să mi se-ntâmple.
011.837
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dumitru Mălin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 129
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Dumitru Mălin. “Când moartea n-are cum șă ți se-ntâmple.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitru-malin/poezie/14015156/cand-moartea-n-are-cum-sa-ti-se-ntampleComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
toate metaforele-mi plac dar mai ales "Și viscolul o dragoste pe-un rug
Ce nu-și sfârșește taina niciodată.'
ai o tehnică de admirat, Diana Slavu