"mereu alți oameni, orașe, alte încăperi" – 20175 rezultate
0.11 secundeMeilisearch
HSHelena Schmetterling
Despre mine stiu sigur ca mi-ar fi placut sa fiu o printesa medievala. Sau sa ma plimb cu Stanescu mana in mana prin Union Square, sa-mi povesteasca despre cercuri si despre iertari. Despre ceilalti oameni stiu doar ca cel mai mult ma enerveaza momentele in care ma trateaza ca pe o femeie obisnuita. Sau acelea in care se pierd in jumatati de gesturi. In proiecte de vise netraite niciodata pana la capat. Cel mai des ma indragostesc iremediabil de aceia care valseaza in voie si dupa bunul plac pe portativ si-mi soptesc impletituri decente precum, iubito, while you’re traveling with me, desigur ca, you’ll never see the end of the road si baby, I think this is a song of hope. Mda. Si alte maruntisuri sentimentale de genul. Despre viata mea stiu doar ca imi scapa mereu printre degete momentul in care m-as putea aseza nestingherita pe un scaun, fie si numai pentru o clipa scurta de surpare in mine insami. Sau de adevar pe stomacul gol. Dar asta este alta poveste. Despre sufletul meu stiu...
17 poezii, 0 proze
TBTatiana Bîrsa
BIOGRAFIE Cerul ma sculptase din țărână dăruindu-mi existența Și transpunând-o pe pământ și-a lăsat în ea prezența. Născută printre "ei", știu bine...mi-e sufletul în căutare... Mereu între azi și mâine, sunt vise, așteptări și contemplare. Cu trupul printre oameni, cu gândul rar pe-aici... Eu am schițat istorii, am strâns fragmente mici... Și am pictat tablouri, și am trăit printre eroi, Inventând o altă gamă...de iubiri, trăiri ,culori. De-am învăat să pot să cred în adevăr și bine E pentru că privind la cer am căutat cerul în mine Și dacă azi mai pot distinge pământul de ceresc E pentru că încă învăț: să pot, să lupt și să trăiesc! (Tatiana Bîrsa)
4 poezii, 0 proze
FMFlorea Maria Mirabela
Nascuta intr_o frumoasa zi de toamna,1 octombrie,intr_o familie obijnuita si foarte severa,am invatat a iubi poezia mai presus de orice,ea fiind singurul mod pe vremea cand eram copil sa imi exprim durerea..sau bucuria.A vorbi unei foi de hartie e divin sau nebunesc?Ma intreb mereu,dar alt mod deocamdata nu am gasit,pentru ca o bucata de hartie tace si indura tot ceea ce scrii pe ea...in schimb oamenii nu.Dupa anii 1995 mi_am pierdut intr_un fel sau altul telul de a scrie din cauza multor probleme familiale care pur si simplu nu imi permiteau sa mai scriu sau altfel spus imi furau si timpul acela putin ce il dedicam stiloului si caietului plin cu versuri, ascuns sa nu il gaseasca bunicii.Nu de mult timp am inceput a scrie din nou,colectia mea e maricica si voi incerca sa public si din cele mai vechi,printre care si proza,dar deocamdata ma rezum la cele noi.Ma bucur enorm pentru toti cei care urmaresc acest site,si pentru cei care publica aici gandurile lor sau pur si simplu cateva...
6 poezii, 0 proze
IBilona braica
M-am născut în Cluj-Napoca, la data de 11 iulie 1964, unde îmi trăiesc zilele una după alta și încerc să supraviețuiesc. Arta m-a atras mereu sub orice formă ar fi fost, îmi place să găsesc frumosul și acolo unde altcineva vede doar un lucru banal. Îmi place mult să citesc, să-mi aștern gândurile pe hârtie. Îmi place să mă pierd în visare, în contemplarea frumosului; să apreciez frumusețea gesturilor, a naturii, frumusețea oamenilor, frumusețea fiecărei zile din viața mea. Iubesc frumosul, iubesc copiii, iubesc oamenii, florile, natura cu toate minunile ei, iubesc viața. Poezie la modul mai serios am început să scriu acum doi ani, când mama mea se lupta cu cancerul. După o lungă suferință, după agonia dinaintea morții, s-a stins sărmana, așa cum a trăit, în liniște. Mi-a fost așa de greu s-o văd cum se chinuie, cum se stinge și eu să nu pot face nimic, încât într-o zi stând la calculator și plângând sfâșiată de durere, am deschis o pagină nouă și-am început să scriu ca după dictare....
26 poezii, 0 proze
LVLong Vistiana
M-am nascut in Bucuresti si am ramas aici pana acum caci e si ceva care ma atrage la orasul acesta cam aglomerat si poluat... poate parcurile lui frumoase, agenda lui culturala, oamenii minunati din jurul meu si posibilitatea de a intalni multi altii din diverse domenii. Am absolvit aici facultatea de psihologie- m-a pasionat psihologia de cand am facut cunostinta cu ea, in liceu iar in prezent sunt in formare ca psihoterapeut in orientarea Gestalt. Meseria mea de baza este cea de parinte si sustin sus si tare ca este cea mai complexa meserie din lume. Am invatat enorm din ea si voi avea mereu de invatat.
21 poezii, 0 proze
PIPopa Ioana
La data de 05 Noiembrie 1993, in orașul Bârlad un nou suflet printre celelalte zeci de mii a îmbrățișat lumina dragostei; pe atunci de Dumnezeu, mai apoi de parinți, apoi de lumea cunoștințelor, iar acum, la adolescentina vârstă de 15 ani, de sufletul său. A făcut cunoștință cu poezia la frageda vârstă de 10 ani, realizând după un timp destul de îndelungat ca aceasta a devenit drogul ei, deoarece poezia este singurul loc în care încă mai este sinceritate, iar ea, aceasta mica ființă va fi mereu avocatul sentimentelor profunde care nu-și au libertatea decât în poezie. Școala nr. 1 "Iorgu Radu" din Bârlad a îndemnat-o sa vadă viața cu alți ochi, pregătind-o pentru cel mai bun liceu din oraș; Colegiul Național "Gheorghe Roșca Codreanu".
8 poezii, 0 proze
Tiamat
M-am născut din cenușa revoluției, în scrumul încă fierbinte al comunismului, sub cele dintâi raze limpezi și blânde ale libertății. Trăiesc în semnul racului, mai mult înapoi decât înainte, sub zeci de regrete renasc în fiecare zi, mereu alta, cu noi vise împrăștiate într-o minte zăpăcită, mai dezechilibrată pe zi ce trece. Mi s-a spus că sunt idealistă. Mi s-a mai spus că pot reuși orice îmi propun. Eu îmi cânt mereu printre gânduri dorința de a-mi dori ceva. Și nu mai am răbdare deloc. În viitor sper să mă iubească lumea și să fiu cât mai puțin mediocră.
2 poezii, 0 proze
IIlinca
Sa vorbesc despre mine. Sa stiu cine sunt. Sa ma scriu. M-am scris de atatea ori. Mereu cu alt chip. Am fost oricine, si am purtat chipul meu. Cu petalele ofilite legate in jurul gatului, si ochii deschisi. Sa vad. Sa stiu ca nu sunt oarba. Sa stiu ca n-am uitat.. Ratacita, ceilalti m-au vazut. M-au inchis intr-o lume, cu geamurile catre strada. Credeau ca prea multa miscare ma va ameti. Credeau ca o sa incep sa-i vad. Sa uit ca ei tin in mana oglinda. Sa uit ca ma vad. Sa uit ca vreau sa le scriu. Sa le spun ca inca ma vad. Sa le spun cat de tristi sunt. Morti. Ei nu-si vad chipul in oglinda lor. Acum sunt doar o ultima fraza, la capatul propriului meu nume. Aceasta este, atat de lung. Sa ma pot ascude toata dincolo de el.
24 poezii, 0 proze
CGclaudiu gherghilescu
Mi-ar fi placut sa fie stufoasa (biografia) si sa pot spune cate in luna si in stele...dar cred ca n-as mai fi eu...ci altul. De aceea azi...mereu un alt azi...mi-e dat sa las spre citire aceste cateva cuvinte si nu date care sa te indrume catre MINE...sau , ca sa respect totusi regula hai sa ma conformez...in doua cuvinte...INCA ANONIMUL.
6 poezii, 0 proze
NINicoleta Iuhoș
2 octombrie 1977 O visătoare incurabilă, mereu în căutarea iubirii. M-am născut acolo, am copilărit dincolo, locuiesc aici, lucrez în altă parte. Sunt așadar câte un pic de peste tot. Nu am publicat încă nimic pe hârtie. Sunt master în dreptul afacerilor, dar n-am stofă de afacerist. Nici stomac de avocat. Am suflet delicat dar puternic. Și aripi pentru a zbura spre cer... nicofobia@yahoo.com
44 poezii, 0 proze
mereu alți oameni, orașe, alte încăperi
de mihai amaradia
... schimbând destul de des camera de dormit aleg mereu un pat lângă fereastră, mi-e dragă mult bucata de cer privită din pat, văd din fotografii că zâmbești tristă acum de parcă e zgomot și...
Navetist spre țara mea
de Marina Bernicov
Jurnal de călătorie liric București-Moscova Noapte bezmetică, fără nimic din emoțiile treziei chinuite de dinaintea unei călătorii asteptate. Nu vreau să plec. Iar umbrele se alungesc pe pereții...
Cinci remarcări (subiective) la sfârșit de săptămână
de Anton Potche
Literatura în Germania începe să intre în concurență cu manifestațiile culturale organizate pentru mase largi de spectatori, ca de exemplu concertele rock. Astfel festivalul literar „lit.Cologne“ a...
Balada Tătară
de Viorel Darie
Balada Tătară Viorel Darie Trei cai, unul alb, unul negru și unul roșu tăiau mai iute ca vântul întinderile unei câmpii aurii. Calul cel alb era strunit de un tânăr falnic și plăcut la înfățișare,...
e ceva în spatele ochilor
de claudiu banu
1.după o vreme mi s-au deschis ochii și câteva informații au început să se lege in cortex. nu știam unde sunt dar se auzeau alți oameni. respirând. nu eram acasă mă înconjura un întuneric aspru și...
stolen time
de katya kelaro
în sala 43 coboară-ncet crăciunul, muncitorii de pe schelă gletuiesc holul primele vocalize ale zilei, undeva la etaj, aceeași talpă izbită-n podea a profesorului marcând tactul în stânga, un cor și...
Proxima - Partea a treia: „Aventuri pe Proxima”
de Cornelia Georgescu
*54. Crăciunul. Mult aşteptata zi a Crăciunului sosise, în sfârşit. Era primul Crăciun pe care-l petreceau nu pe Terra, ci pe suprafaţa Proximei, însă din nefericire pentru ei, tot în interiorul...
avatar 11
de viorel gongu
Ajunsesem ca un soldat care tăia zilele din calendar, așteptând împlinirea celor șase luni, care aveau să mă apropie, sau nu, de împlinirea dorinței de a reâmbrăca haina militară. Întro zo a venit...
meandre 13-curiozități feminine
de viorel gongu
MEANDRE 13-curiozități feminine Doamna Bucur a fost tot timpul în sală dar preznța ei nu s-a simțit în niciun fel. Era ca o elevă, alături de ceilalți copii. A intrat directoarea. Copiii s-au ridicat...
Barbara
de Joseph Roth
Se numea Barbara. Numele ei nu sună a muncă? Avea acel chip de femeie ce pare să nu fi fost tânăr niciodată. De altfel, nici vârsta nu i-o puteai ghici. Fața veștejită lăsată pe pernele albe se...