"mai am încă timp" – 22153 rezultate
0.03 secundeMeilisearchbirdean lucian
neinteresanta,banala, pierdere de timp si spatiu.. un bob de nisip.......incerc de cand m-am nascut sa inteleg ceva din ceea ce ma inconjoara.Pana acum n-am reusit.Sper ca inca mai am timpul necesar sa inteleg viata daca nu pentru ceea ce am trait macar pentru ceea ce am netrait.In rest... e liniste.
12 poezii, 0 proze
BRbarbu roxana-maria
am vazut lumina zilei pe 21 iunie 1990,in orasul bacau,dar ,am avut norocul de a-mi petrece primii ani ai copilariei intr-o lume de vis,intr-un sat linistit,aflat pe malul stang al dunarii ,un sat cu oameni cuminti,si cu frica de Dumnezeu.am scris inca de mica,si aveam satisfactia de a-mi fi ascultate poeziile.dupa cum era obiceiul prin acele locuri,ieseam seara dupa o zi lunga si obositoare,cu totii ,la poarta.femeile,unele coseau,altele torceau lana sau impleteau,in timp ce barbatii curatau porumb sau alte mestesuguri ce le voi mentiona in alte imprejurari; eu,nefiind prea multi copii pe-acolo,aveam de fiecare data privilegiu de a fi in centrul atentii,si astfel imi erau ascultate poziile.dupa ce am mai crescut ,nu am mai avut la tara timp de scris,fiind programul mult prea incarcat,dimineata la trei plecam la camp,si ne intorceam o data cu soarele ce se lasa peste sat.dar asta nu m-a impiedicat sa adun impresii si sa memorez imagini de o tulburatoare frumusete si...
4 poezii, 0 proze
MCmarius ciobanu
Nu stiu ce mare lucru as putea sa spun despre mine. Am publicat prin ceva reviste in timpul liceului si intr-o antologie undeva prin 1999 care se numea "Melancolii la ore princiare". Au urmat apoi foarte multi ani in care nu am mai scris nimic si nu stiu daca pentru ca nu am mai putut sa scriu sau pentru ca nu am mai vrut sa scriu. Am luat-o de la inceput de un an aproape si inca mai am multe de invatat. Ii multumesc in primul rand domnului Constantin T. Ciubotaru care desi nu mi-a fost dascal mi-a transmis cumva ceva din dragostea dumnealui pentru scris.
33 poezii, 0 proze
Nicoleta niculcea
Cum am aparut? Nici eu nu-mi dau inca bine seama... Dar am vazut zambetul diminetii de august, si m-am multumit cu soarele. Nu m-am desprins nici acum de locul in care, copil fiind, stateam la cozi infernale, si cand ajungeam sa fiu rasplatita pentru rabdarea mea, o voce de Baba-Cloanta se auzea de dupa raft..."Copiilor, nu am voie sa le vand malai!" Strangeam banii, si vocea mamei imi rasuna a dreptate..."Da' ce? copiii nu mananca?". Facand intrecere cu timpul, am invatat ca mai am multe de invatat, dar nu m-am putut niciodata dezvata de "Jocul de-a cuvantul". Acum muncesc prin cuvant. Stiu ca il pot folosi si ma poate folosi. Magia acestuia,imi aseaza fantastic de repede elevii in banci, si aprinde felinare de curiozitate in ochisorii lor inocenti.
2 poezii, 0 proze
Anca Ciobanu
M-am nascut in singura zi din vara in care toti se asteapta sa toarne cu galeata-si chiar a turnat.13 ani am fost suparata pe ploaie ,pana cand am realizat ca simbolizeaza belsugul-nu pe cel material,ci pe cel spiritual. Multi si-au imaginat ca mai am un nume legat de un sfant,de ziua in care m-am nascut-o vreme am considerat ca sunt fata cu parul de ape datorita ploii de mai sus-dar doar mi-am imaginat povestea…sau cine stie?Poate inca nu s-a dus vremea copilariei. Iar cat timp am fost soarece de biblioteca mi-am dorit sa devin medic sau profesor;la inceput de liceu mi-am dorit sa fiu actor,iar catre final mi-am dorit sa scriu,sa citesc,sa dictez sau sa evadez. Intre timp am devenit studenta,dar nu am de gand sa fiu absenta la admiterea de la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii din iulie 2010. Despre mine nu am scris niciodata,nici urat si nici frumos-poate doar fara rost-si totusi sper sa fie un pas mai mult spre maine decat spre ieri cand nebunia se transformase in...
11 poezii, 0 proze
SVStanica Ilie Viorel
Eu m-am născut să fiu mai mult de o zi...Poate cât să am timp să mă nasc. Am apărut în Hunedoara și puțini sunt cei ce mi-au auzit sosirea, nu pentru că n-aș fi avut ceva de spus.Am spus, în gura mare, dar furnalele vuiau cântecul lor (mai târziu am aflat...jeleau), mama mea era obosită de ziua de ieri și de altele.Moașa și-a sters nasul cu mâneca halatului și mi-a zâmbit ca și când ar fi spus :- o să vezi tu! Am rămas de atunci pe aci, mereu pentru încă o zi. Poate cât să am timp să mă nasc. *** actualizare, azi 24.07.2024: n-am publicat nimic, dar, de curând, am avut curajul (tupeul) să dau la tipar două volume, în parteneriat cu editura Ecou Transilvan- Cluj Napoca. folosind link-ul de mai jos puteți viziona filmul prezentării cărților https://m.youtube.com/watch?v=QEmfnHMiM9U&t=1561s *** e-mail: siwdem@yahoo.com *** actualizare, azi 08.08.2024 am debutat într-un volum colectiv, alături de autorii: Anica Andrei-Fraschin, Ottilia Ardeleanu, Valeriu Barbu, Mihaela Marinela Chițac,...
1052 poezii, 0 proze
Florin Gherendi
Nu mai stiu cand am inceput sa scriu. La inceput pentru mine. Eram copil. Participam la un cenaclu, in oraselul de provincie in care m-am nascut, Tarnaveni. Apoi am inceput cu-adevarat sa scriu. Pentru mine. Pentru cativa prieteni care citeau. Am scris si 3 romane, 2 din ele SF...poate ca intr-o zi o sa le dau forma potrivita...eram inca un copil, nu? Si apoi a venit facultatea de fizica. Am participat la cateva spectacole. "Cantarea Romaniei", se spunea atunci. Am publicat cateva poezii in "Viata studenteasca"... Si apoi tacere... Am mai avut cateva rare incercari, terminate inainte de a incepe. Pana acum cativa ani. Am regasit cateva lucruri scrise de mine cu mult timp in urma, cele 3 romane, cateva poezii, si un declic s-a produs. Ce-ar fi sa incerc din nou?! Acum trec mult mai rar pe aici, de cand am regasit o pasiune mai veche, pianul...
14 poezii, 0 proze
DGDaniel Grad
N-am existat, apoi am existat. Acum sper că încă mai exist. completări: M-am născut oficial într-o noapte de decembrie în București, dar am început să trăiesc în noiembrie 2000 în M-ții Retezat (doar atât vă spun) La data de 26 mai 2003 am devenit membru www.poezie.ro și sper să rămân cât mai mult timp...
20 poezii, 0 proze
Lucia Eniu
„Rețetă pentru timpul viitor” „Românul s-a născut poet“. Există un adevăr concentrat în această scurtă propoziție, fapt de care m-am convins încă o dată, citind versurile tinerei poete Lucia Eniu. A vorbi despre un nume nou în poezie este mult mai greu decât în cazul „veteranilor“, iar dificultatea este cu atât mai mare cu cât persoana care transpune în versuri crâmpeie din sufletul său este mai puțin cunoscută. Versurile Luciei sunt atât de normale, încât poeta, din modestie, după ce le așternea pe hârtie, le depozita prin toate ungherele sufletului, neîndrăznind să le scoată la lumină. La lumina tiparului, desigur, căci ele au lumina lor. Pentru autoarea acestor bijuterii lirice, totul este simplu și firesc, însă este supus unei analize foarte atente și – mai era cazul să o spun? – tradus în limbaj poetic. Se miră atât de firesc trecerea timpului, care pe mulți îi sperie: Nu știu ce are timpul/ cu mine/ de-mi cere mereu/ să-mi mut gardul/ c-un veac/ mai încolo. (Uimire), iar pentru...
5 poezii, 0 proze
DCDumitrescu Bianca Cristiana
Numele meu este Bianca, m-am nascut in data de 16.08.1995 in Bucuresti, dar domiciliul meu actual este in Hunedoara. Tocmai ce am absolvit un liceu cu profil teoretic din orasul Hunedoara, iar acum sunt studenta in anul I la Universitatea de Medicina si Farmacie din Targu Mures, studiind Medicina Generala. Pot spune ca am, inca, o varsta frageda pentru a creea "opere de renume", dar scrisul este o placere personala. Mi-am descoperit aceasta pasiune, relativ curand, de aceea ma consider, o incepatoare in ceea ce priveste domeniul mai sus mentionat. In scoala generala, am mai avut cateva colaborari cu revista scolii sau revista clubului copiilor, dar intrand la liceu, am abandonat oarecum aceste activitati. Spre finalul ciclului liceal, cu predilectie in ultimii doi ani, am inceput sa scriu poezii si sa ma simt din ce in ce am atrasa de aceasta modalitate de petrecere a timpului liber. Intrarea la facultate, schimbarea prioritatilor si a perceptiei asupra vietii, m-au facut ca in vara...
5 poezii, 0 proze
mai am încă timp
de Daniel Gherasim
am o carte în care am pus câte un semn pentru fiecare cuvânt pe care l-am spus pentru fiecare zâmbet pe care i l-am arătat e o carte pe care o tot citesc din când în când și-mi spun că mai am timp......
Timpul rămas
de Marina Samoila
Cât timp… Cât timp încă? Ani, zile, ore, cât? Mă gândesc, oare cât, și inima îmi bate mai tare… Patria mea e viața. Cât timp, Cât? Ce drag îmi e timpul care mi-a mai rămas… Vreau să râd, să alerg, să...
Taceri pe sub usa
de Mihai Leoveanu
nu veti sti cum se despica tacerea - nu ma priviti am zarurile-n mana - le amestec de o viata intruna dar mereu cineva ma amana nici un pas nu mai pot sa incerc in afara de cand stau aici casa nu mai...
Caderea libera
de Eugen Cioclea
Imagineaza-ti ca nu s-a deschis parasuta. Se mai intimpla! Astfel si eu, iata-ma, cad. Dar inca e mult pina jos, am timp berechet, cit sa mai spun o seama de vorbe si chiar sa ma rad. E nemaipomenit...
Cândva
de nica ioana
Obișnuiam să o văd zilnic. Mereu cu un alt zâmbet. Avea vreo șase sute de zâmbete diferite.Și fiecare dintre ele îi aducea seninul în zilele negre. Și imi făcea plăcere să o văd. Speram că într-o zi...
orașul de dincolo
de Ela Victoria Luca
Ating câteva taste. La un birou care nu este al meu, pe care însă îl regăsesc și anul acesta, nu foarte schimbat, alte dosare, alte cărți, mereu obiecte de decor altfel așezate, tablouri, obiecte...
Un an si o noapte
de Cristian
Încă o zi, încă o noapte Închid ochii, îi deschid și merg mai departe Încă o zi trece pe lânga mine Și mă întreb: cu visele mele cum rămâne ? Un dor nebun mă bate pe umăr Închid ochii și încep să...
Cât timp
de Lory Cristea
Cât timp o icoană se-ascunde Tăcută, în suflet la mine E bine pe lume, e bine Mai am încă, unde pătrunde. Cât timp pot să plâng de durere Și lacrimi să-nchid într-o carte Departe e moartea, departe...
buzunarul timpului de la piept
de Vali Nițu
Descopăr vocea străzii. Era una foarte importantă. Am întors capul și am văzut o femeie extrem de încrezută. Era soția unui potentat al vremurilor, unul care era cu nasul pe sus, imposibil de coborât...
Timpul
de Radu Tudor Ciornei
Începusem să mă cred pe cuvânt. din fiecare secundă creștea o alta care de fapt era întotdeauna aceeași egală cu sineinsăși sau cu vezero plus atepătratpedoi în fiecare seară dresam câte un orgoliu...