Dumitrescu Bianca Cristiana

Paroxism- esența stărilor umane A sentimentelor sau a plăcerilor carnale, Conduce ființa spre neființă Și-o lasă fără vreo urmă de dorință. Căci în orice ai atinge apogeul E mult prea

Leagă-mă la ochi și du-mă fericire Să fim doar noi întru-simțire La locul veșnicului început de răsărit Unde eternitatea n-a apucat măcar să fi clipit. Leagă-mă la ochi și du-mă fericire Să ne

Când a început, credeai că nu se va mai termina Iar, acum, când s-a terminat parcă nici nu a existat Într-un zbor, ca și cum n-a fost, au trecut atâtea clipe minunate Iar, la final, au rămas

Iată că acum viața începe, Când totul pare roz și pur Crezând că în ea doar vei petrece Al prevestitorului ascuns mister azur. Te atrage și te orbește a lui culoare Te face să crezi că-i făr'

Curg valuri de îndoială în roua proaspătă trezită, Abia acum a realizat căci căutarea-i de-o viață Era absorbita de impusa gândire ingrădită Care de acum în veci de veci fi-va vreodata