"măștile sapă des-figurându-se" – 969 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
CSCostel Stancu
Născut la 02.05.1970, Vînju-Mare, județul Mehedinți. Locuiește în Reșița, județul Caraș-Severin. A publicat volumele de poezie: - Terapia căderii în gol, Editura Hestia, Timișoara, 1995. - Dominic sau despre imitația umbrei, Editura Hestia, Timișoara, 1995. - Măștile solitudinii, Editura Marineasa, Timișoara, 1997. - Golurile din pîine, Editura Marineasa, Timișoara, 1998. - Fluturele cu o singură aripă, Editura Timpul, Reșița, 2000. - Arta imaginației, antologie, Editura Vinea, București, 2001. - Cîntarul de apă, Editura Marineasa, Timișoara, 2002. - Vînătoarea promisă, Editura Marineasa, Timișoara, 2003. - Ieșirea din peșteră, Editura Marineasa, Timișoara, 2005. - Înghițitorul de creioane, Editura Tim, Reșița, 2009. - Evoluți@ umană, epigrame,Editura Tim, Reșița, 2009. În volume colective : - Orașul cu poeți, Editura Timpul, Reșița, 1994. - Casa faunului, Editura Hestia, Timișoara, 1995. - Antologie tabăra Oravița, Editura Mirador, Arad, 2004. - Drumul către Piatra Scrisă, Editura...
464 poezii, 0 proze
GMGheorghe Mădălina
Când o vei cunoaște pe ea, s-ar putea să ți se pară scorpie, sau s-ar putea să ți se parâ cea mai dulce fata. Uneori poate să fie atât de rea iar alteori atât de bună… Nu știe nimeni cum, majoritatea doar cred că iși schimbă măstile la fiecare minut. Dar ea nu poartă măști pentru că a învățat că e mai bine fără ele. Nu. Se schimă atât de repede pentru că de fapt ea e mai multe persoane într-una, dar nimeni nu pare să realizeze asta. Mădălina e serioasă, bea cafea și știe că fiecare sfârșit e inevitabil și ca pâna la urmă totul va păli cândva. Ea nu iubește niciodata cu toata inima pentru că știe că intr-un final inima ei va ajunge zdrobită pe podea și va plânge atât de mult.Mădălina nu se atașează niciodata de obiecte sau de locuri pentru că știe că se sparg, se pierd și se uită. E atât de matura încât te izbește cu capul de asfalt doar spunându-ți adevarul.Mădălina nu urlă niciodată. Ea doar se uită la tine fără să spună nimic și atunci poti să știi că i-ai făcut cel mai rău lucru și...
8 poezii, 0 proze
STSandu Tzigara-Samurcaș
Sandu Tzigara-Samurcaș (1903-1987) a fost un poet și traducător român, fiul Mariei Cantacuzino și al lui Alexandru Tzigara-Samurcaș (profesor universitar de istoria artelor, ctitor al Muzeului de artă și istorie națională, director al Convorbirilor literare). A colaborat, printre altele, la revistele \"Gândirea\" și \"Convorbiri literare\". Opere (listă incompletă?) * Cartea sângelui, f.e., 1946 * Măștile gândului, Editura autorului, 1947 * Răsunete, Editura Minerva, București, 1970 (cuvânt înainte de Edgar Papu) * Oglindiri, Cartea Românească, București, 1972
1 poezii, 0 proze
măștile sapă des-figurându-se
de marlena braester
se ascunde chipul sub linii de portret mască sub mască sub mască una după alta măștile sapă des-figurându-se dezvăluind profilul ce se retrage mereu mai adânc
robotul dirijor
de bianca marcovici
Aș inventa poetic un robot dirijor să dirijeze orice simfonie să țină ritmul, pauzele, nuanțele, robot fără chip, fără respirație omenească, fără papion- Orchestra ar fi mai fericită să nu-i...
Akropolis, Adieu
de Nick Sava
…Dar pentru că veni vorba despre lumea grecilor, să ne oprim o clipă și să vorbim despre arta lor. Este greu pentru noi, oamenii...
Masti II
de Artemis
Mastile... le abordam din lasitate, din inconstienta, din diplomatie, din prostie uneori, din bravada, din inconstienta sau dintr-o doza de perversitate... toate, in mai mare sau in mai mica masura,...
maine.. poate, azi nu
de chivulescu cosmin
Ma trezesc cateodata dimineata si ma intreb unde o sa fiu la sfarsitul zilei… Ma intreb daca am vreun sens, daca toata viata asta si toata lupta pe care trebuie sa o duci merita intradevar… Sunt din...
Distanta
de Andrei
- Ce faci? m-a întrebat omul de piatră de lângă mine. - Ce faci? i-am răspuns omului de piatră de lângă mine. În cameră era frig și umezeală, sau parcă nu era umezeală. Era rece și era uscat, erau...
Dezînmormântarea
de Sorin Stoica
O femeie sapă o groapă în fundul grădinii. E aproape miezul nopții. Luna e ascunsă în dosul unor nori negri ca măștile asasinilor la drumul mare. Femeia e îmbrăcată în negru. Hainele îi sunt negre....
așa știu eu să iubesc: frust
de Daniela Luminita Teleoaca
ca o stihie îmblânzită doar de sentimentul rădăcinilor ce nu vor fi smulse de prima adiere-ispită ca o apă ce poate trage după sine tot pietrișul să-l așeze într-o altă matcă de va fi cazul va spăla...
Iubitul meu cosmic are alzheimer
de Maria Elena Chindea
iarăși ai înnodat cearșaful în colțul jilav al înserării visele mele ți-erau prea uscate să-ți faci pernă din ele somnul prea sfărâmicios tunica de gesturi comune era îmbibată de amnezii uneori tari...
anime morte
de Leonard Ancuta
cu ochii asemenea clădirilor în paragină am zărit sărutul de scorțișoară al morții ascuns în spatele umbrelor milostive. cu degete imaginare ale unui corp fără mîini, noi am băut din măștile...
Mastile demonului
de DoG
Aștept și iată! Noaptea trece, Aș vrea să plângi, aș vrea să râd, De ce nu-mi dă pământul un mormânt? Căci iată! Trupu-mi stă de veghe, Așteaptă, râzi în timp ce plâng? Ce marș funebru-n pașii...
Maria Pal: Măștile de opal
de Valeria Manta Taicutu
Ambiguitatea eu / tu nu pornește dintr-o empatie programată / studiată, ci din nevoia de a se privi pe sine ca pe altul. Jocul de cărți pe „un postav verde închis” devine un fel de ruletă rusească,...
the floating saloon of my brain
de dan mihuț
am rămas o sală spălată cu un preș jegos frecată cu pături, podeaua lucește ca un capac de oală despre măștile clasificate spun cum se masturbează, zâmbesc, au apetit dimineața o bucurie mată lipită...
și blondă și caducă
de Dacian Constantin
iubi vreau alte ghete ai scâlciat drumul cu idealurile tale cu măștile de oxigen lipite silnic de pereți în-camera-asta-ceva-trebuie-să-respire zici îți respir eu pielea iubi ceva mai târziu dar...
La tomberoane
de livia ciupav
Personajele: Aurolacul Bâlbâitul Bețivul Femeia Măștile Profesorul Prostituata Tânărul Þiganul Tabloul I Personajele intră în scenă pe rând, vădit stânjenite, neobișnuite cu situația. Lumina cade...
pe ruta lu\' 365
de Ion Nimerencu
orașul e împărțit în două\'șpe secvențe în fiecare stație ni se schimbă măștile de oxigen și plămânii sunt și multe detalii care-mi scapă în această mașinărie unii trimit sms-uri alții mor de/vreme...
rămășag
de Daria Darid
uituco, hai să ne punem măștile și să vorbim despre se prea poate să te fi alungat din greșeală aveai surâs contenit îți reușeau tot felul de chestii făceai oameni îndepărtați să iubească îi lăsai ai...