"lumina mut ne strigă" – 20186 rezultate
0.04 secundeMeilisearchLucia Eniu
„Rețetă pentru timpul viitor” „Românul s-a născut poet“. Există un adevăr concentrat în această scurtă propoziție, fapt de care m-am convins încă o dată, citind versurile tinerei poete Lucia Eniu. A vorbi despre un nume nou în poezie este mult mai greu decât în cazul „veteranilor“, iar dificultatea este cu atât mai mare cu cât persoana care transpune în versuri crâmpeie din sufletul său este mai puțin cunoscută. Versurile Luciei sunt atât de normale, încât poeta, din modestie, după ce le așternea pe hârtie, le depozita prin toate ungherele sufletului, neîndrăznind să le scoată la lumină. La lumina tiparului, desigur, căci ele au lumina lor. Pentru autoarea acestor bijuterii lirice, totul este simplu și firesc, însă este supus unei analize foarte atente și – mai era cazul să o spun? – tradus în limbaj poetic. Se miră atât de firesc trecerea timpului, care pe mulți îi sperie: Nu știu ce are timpul/ cu mine/ de-mi cere mereu/ să-mi mut gardul/ c-un veac/ mai încolo. (Uimire), iar pentru...
5 poezii, 0 proze
luminita lumina
3 poezii, 0 proze
carmen virna
Nascuta in Galati si atat;
6 poezii, 0 proze
Catalin-Adrian
2 poezii, 0 proze
alma stancu
1 poezii, 0 proze
Iovița Camelia
Văzînd lumina zilei intr-un oraș plin de flori din partea de vest a României.Trăiesc departe de țara mea,dar văzând că toate străzile duc la Roma,pot spune că sunt aproape.Legătura mea cu poesia e un copil mic ce are nevoie de multă dragoste,e multă dragoste ce simt să exprim.Legătura cu natura,meditând asupra ei,a avut un rol important pentru că eu sunt aicea.Creșterea mea ca și persoană ma ajutat să văd mai departe de tot răul ce ne înconjoară.Trăire interioră puternică,dorința de a mă cunoaște și nu în ultimul rând de a cunoaște persoanele ce sunt aproape de mine.Tot ceea ce am făcut până acuma nu are nimica în comun cu poesia,dar trăind zi după zi până acuma,are totul.Mă consider o personă norocoasă ce reușește să găsească fericirea in lucruri simple.Nu a fost mereu ușor și nu este nici măcar astăzi,mergând împotriva cursului de apă nu va fi niciodată,dar dând iubire fără să se ceară nimica în schimb,se primește iubire.Este mai multă fericire dând că primind.Iubesc animalele având...
6 poezii, 0 proze
Camelia C.Petre
Lumina din prima zi a tumultului în care m-a aruncat Dumnezeu m-a orbit dar m-a si fermecat. M-am ridicat și am făcut primii pași prin raiul Pământului, bucurându-mă de fiecare picătură de suflet pe care am întâlnit-o, lăsându-mă escaladată de îngemănările imensităților și ale instantaneelor. Mi-am ridicat privirea iar norii m-au înfășurat în nori. Apoi, strânsă până la durere, am ajuns din nou pe Pământ. Dar acolo nu mai era rai... Și atunci scriu. Scriind, mulțumesc. Mulțumind, cresc. Crescând, iubesc.
15 poezii, 0 proze
Mihail-Adrian Simion
In lumina autobiografiilor postate, a mea suna astfel: ... :)
41 poezii, 0 proze
Ardelean Mihaela
Sunt lumina, sunt întunericul…sunt un pas în noroiul morții și al lacrimilor, sunt un pas în noroiul vieții și al zâmbetelor, sunt o sculptură nereușită, pentru că am prins viață atunci când creatorul meu m-a scăpat din ochi, sunt exact ceea ce simt și nu mă ascund decât când îmi doresc să fac asta, pentru că pot să fac orice oricând vreau in a mea lume.
20 poezii, 0 proze
Dragomir Ronita
Am vazut lumina zilei in craiova...primii ochii stralucitori care m-au intampinat au fost ai adevarului..shi acum ashtept sa ii vad pe cei ai mortzii!
5 poezii, 0 proze
lumina mut ne strigă
de Ștefan Petrea
simțirea noastră doar mai e lichidă că-n iarnă-i plin de pietre și de sloiuri și fulgi de nea zvonind văzduhul, roiuri ci iar te-alung, spre mine, în oglindă. trăim ca unu-n feerii de doiuri bătând...
Om și ne-om
de razvan rachieriu
Sprânceana se întinde ca un pod peste ochiul prin care navighează lumina și întunericul un abur se cristalizează pe fereastra – poartă planetară ce teleportează vederea agățată între zenit și nadir...
Lumină
de Nela
Viermele luminii roade, roade talpa lumii, întuneric, umbre hămesit deşiră. Atârnă pretutindeni imense zdrenţe negre, încât pare cã moartea ne flutură sardonic steaguri de hău şi de nefiinţă. Prea...
Lumină, cascadă de rouă și lacrimi
de Dragoș Vișan
Un drum neumblat de prea mulți mi s-a deschis înaintea ochilor grei, obosiți. Urc prin răsfrânte găleți de ploaie sau ninsoare. Poate cobor în zăpușeala setei, prin voința neoprită de-a mă cunoaște....
Un film mut și-un cinematograf uitat
de lupu ionut catalin
Heine Dacă ar întreba cineva în Pogoanele de „Ticu de la film” toată lumea și-ar aminti propria copilărie sau tinerețe și toate aceste amintiri le-ar lega de cinematograf... Au fost momente...
Marul ce ne leaga
de Remus Cretan
Ma uit in oglinda si imi privesc marul lui Adam, o intrecere imperfecta de linii si curbe. Zilele in care realizezi ca ti-ai gasit iubirea adevarata nu vor apune si nu poti sa le stergi din oglinda...
Biserică păgână
de Eugeniu Sevcenco
”Slăvit să fie domnu și să ne aibă-n pază, În veci slăvit să fie, de rele ne veghează.” Aud aceste vorbe la orice colț de stradă Observ că adevărul, lumea nu vrea să vadă. Duminica în zori începe-o...
cosmar
de magdalena chirilov
Un strigăt nici animalic nici omenesc străbate pe neașteptate prin întunericul greu ce atîrnă în cameră. O pocnitură infernală străpunge zidul și morfolind într-o limbă diabolică flutură din...
Să alb, să negru
de Carmen Andreea Anghelina
și dinspre mine astăzi nu prin da spre mâine poate tu sau poate noi altfel la fel mai răi de buni mai buni nebuni vom sta în mers spre nicăieri lumini și umbre în defel să strige mut cu strigăt...
Să alb, să negru
de Atropa Belladona
și dinspre mine astăzi nu prin da spre mâine poate tu sau poate noi altfel la fel mai răi de buni mai buni nebuni vom sta în mers spre nicăieri lumini și umbre în defel să strige mut cu strigăt...
