"le arăt desuetudinea" – 20663 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
PFPaul Fort
Jules Jean Paul Fort, né à Reims (Marne) le 1er février 1872 et mort le 20 avril 1960 à Montlhéry (Essonne), est un poète et dramaturge français. Biographie Paul Fort donna ses premiers poèmes au Mercure de France en 1896. Ils constitueront le début des Ballades françaises dans une suite continue jusqu'à sa mort. Il fonda le Théâtre d’Art, qui deviendra le Théâtre de l'Œuvre, créa en 1905 la revue Vers et prose et contribua à donner au quartier du Montparnasse, à Paris, sa renommée artistique. Il est l'auteur d'une œuvre poétique abondante mêlée de symbolisme, de simplicité et de lyrisme, utilisant le plus souvent le verset. Paul Fort fréquenta quelques-uns des écrivains et poètes les plus connus de son temps : Paul Verlaine, Stéphane Mallarmé, Pierre Louÿs, André Gide. Quelques-uns de ses poèmes furent mis en musique et chantés par Georges Brassens : Le Petit cheval, La Marine, Comme hier. Il voulut offrir une scène à Maurice Maeterlinck dont il admirait les drames. C'est ainsi qu'en...
5 poezii, 0 proze
Lidia Ureche
Artiste visuelle professionnelle, membre de RAAV Québec, Conseil Montérégien de Communications et Culture, ressource dans le programme "L'art à l'école" Nascuta la Hunedoara, copilarind între Bistrita (casa parinteasca) si Prundul Bârgaului (casa de copii), la vârsta de 13 ani este admisa la Liceul de Arte Plastice din Cluj, impreuna cu sora ei Adriana. Dupa terminarea liceului lucreaza ca desenatoare tehnica in constructii si devine activa în manifestarile culturale din Bistrita. Se dedica picturii, lecturii, si scriiturii. Participa la mai multe expozitii colective si se prexinta in expozitii personale, singura sau alaturi de sora ei. Abandonând slujba de desenatoare, lucreaza ca artista independenta in propriul atelier. La 37 ani se decide sa îsi reia studiile de arta la Academia de arte vizuale din Cluj-Napoca, Textile/tapiserie-Contexturi. Aici, in urma experientelor si cautarilor, isi creeaza propria tehnica de tapiserie din hârtie pe care o utilizeaza in prezentarea lucrarii de...
11 poezii, 0 proze
VRValeria Lioara Roman
Șapte lucruri pe care nu le vei regreta niciodată: *Să arați bunătate unei persoane în vârstă. *Să distrugi o scrisoare scrisă la nervi. *Să-ți ceri scuze, salvând o prietenie. *Să oprești o ceartă pe cale să distrugă reputația cuiva. *Să-l ajuți pe adolescent să se găsească pe el însuși. *Să-ți faci timp să faci ceva frumos pentru mama ta. *Să accepți părerea lui Dumnezeu despre orice lucru. Doar câteva dintre motivațiile care aș vrea să mă însoțească pentru restul vieții mele... oricum, nu prea palpitantă. Cât despre regrete...ele n-au viitor! http://oamenganduri.blogspot.com/
58 poezii, 0 proze
IDileana horoba danci
Arta e singura in masura de-a vorbi despre necuvintele noastre, iar noi singurii in masura de-a patrunde necuvintele ei. Arta este pentru cei care, pot recunoaste ingerii inainte de-a le vedea aripile.
1 poezii, 0 proze
Spiridon Nicoleta Gabriela
Sunt o tanara preocupata de arta, de tot ce este frumos...Cel mai mare dusman al meu este timpul alaturi de neputinta mea de a-l controla.Exilul vietii mele ar fi singuratatea.Paradoxal totusi este faptul ca ma afund in ea pentru a ma regasi.Am scris multe poezii dar nu am avut niciodata curajul sa le public.Nu este vorba de o teama ca ar putea fi respinse ci pun totul in spatele delasarii.
2 poezii, 0 proze
FBFrançoise Bujold
Françoise Bujold naît le 6 mars 1933 à Bonaventure. Après ses études primaires, elle quitte sa Gaspésie natale pour Montréal où elle étudie les lettres et sciences. Elle apprendra les arts graphiques avec Albert Dumouchel, le graphisme et la mise en page avec Gilles Robert et la séparation des couleurs avec Arthur Gladu. Elle commence à écrire à seize ans et publie ses premiers poèmes à l'âge de vingt-deux ans (« Au catalogue de solitudes », 1955. Trois années plus tard, elle fera paraître un second recueil de poèmes « La fille unique ». En 1959, Françoise Bujold, déjà liée d'amitié à la famille Guité-Tommi, enseigne les arts plastiques au Centre d'art de Percé. Avec la collaboration des enfants, elle illustrera son conte "L'île endormie" et par la suite elle ira enseigner aux jeunes amérindiens de Maria. Atelier de gravure sur la réserve de Maria, elle crée des livres d'artistes avec les enfants Micmacs. Deux livres notoires : Une fleur debout dans un canot, 1962, et La naissance du...
25 poezii, 0 proze
Angela Marinescu
S-a nascut in 1941 la Arad. O tuberculoza grava i-a marcat tineretea intre 15 si 26 de ani. S-a decis sa studieze medicina si psihologia. A publicat 13 volume, in majoritate volume de versuri. cele mai recente sunt Cocosul s-a ascuns in taietura (1996) si Fugi postmoderne (2000). A publicat un volum de eseuri Satul in care ma plimbai rasa in cap, 1996. A primit numeroase premii, printre care premiul \" Nichita Stanescu \" in 1990 et le si premiul Uniunii Scriitorilor in 2000.
30 poezii, 0 proze
JGJohn Galsworthy
Motivația Juriului Nobel: "pentru remarcabila sa artă narativă care își găsește forma cea mai înaltă de expresie în Saga familiei Forsyte" John Galsworthy (n. 14 august 1867 - d. 31 ianuarie 1933), prozator englez este laurat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1932. John Galsworthy s-a născut la 14 august 1867 la Kingston Hill(comitatul Surrey), într-o familie de juriști a căror bunăstare a prosperat sub domnia reginei Victoria. Împreună cu frații și surorile lui, el a crescut în casele din ce în ce mai splendide, pe care tatăl său, mare proprietar funciar, le construiește în apropierea Londrei. După studii întreprinse la Harrow și apoi la Oxford, el intră în barou, dar curând va părăsi această profesie. O idilă nefericită îl deprimă atât de mult, încât tatăl lui îl trimite într-o călătorie pe mările sudului, în cursul căreia este obligat să se familiriazeze cu dreptul maritim. În drum spre Australia pe pachebotul Torrens, John Galsworthy se împrietenește cu un ofițer...
2 poezii, 0 proze
Adina KENEREȘ
Prozatoare, critic de artă Căsătorită cu Petru Romoșan. După instaurarea regimului comunist, bunicii din partea tatălui sînt desproprietăriți și obligați să trăiască într-un sat din Bărăgan, cu domiciliu forțat. Ambii părinți (Ion Macsimilian, economist, și Elisabeta, funcționară) au de suferit. Absolventă a liceului \"I.L. Caragiale\" din București (1976). Absolventă a Facultății de Limbi și Literatură Străine (Secția engl.-hindi) a Universității din București (1980). Prof. de limba engl. la Ploiești (1980-1982), red. (1983-1984) și bibliotecar (1985-1987) la Uniunea Artiștilor Plastici din București. În 1976-1980 i se refuză dreptul de a beneficia de bursele pe care le obține în străinătate. În 1987 pleacă în Franța, unde lucrează ca as. la o galierie de artă și (din 1989) ca red. și colab. la Ed. Belin, Larousse, Flammarion, Hachette, Fontaine etc. În 1989 obține Diploma de Studii Aprofundate la Universitatea Paris VII. Debut cu proză în revista Vatra (1981). DEbut ed. cu romanul...
0 poezii, 0 proze
AKAdina KENEREȘ
Prozatoare, critic de artă Căsătorită cu Petru Romoșan. După instaurarea regimului comunist, bunicii din partea tatălui sînt desproprietăriți și obligați să trăiască într-un sat din Bărăgan, cu domiciliu forțat. Ambii părinți (Ion Macsimilian, economist, Elisabeta, funcționară) au de suferit. Absolventă a Liceului \"I.L. Caragiale\" din București (1980) Absolventă a Facultății de imbi și Literaturi Străine (secția engl.-hindi) a Universității din București (1980). Prof. de limba engl. la Ploiești (1980-1982), red. (1983-1984) și bibliotecar (1985-1987) la Uniunea Artiștilor Plastici din București. În 1976-1980 i se refuză dreptul de a benefica de bursele de specializare pe care le obține în străinătate. În 1987 pleacă în Franța și se stabilește la Paris, unde lucrează ca as. la o galerie de artă și (din 1989) ca red. și colab. la Ed. Belin, Larousse, Flammarion, Hachette, Fontaine etc. În 1989 obține Diploma de Studii Aprofundate la Universitatea Paris VII. Debut cu proză în rev....
0 poezii, 0 proze
le arăt desuetudinea
de Florentin Cristian
Dezvoltarea e interzisă amice Tocmai chefuiam de pomină În așteptarea petrecăreților Și vine cineva și zice S-avem grijă de climă Că ea nu petrece cu noi. Eram fără străzi până mai ieri Acum suntem...
Morală sau artă?
de Daniel Ionuț Vasile
Anumiți cercetători – critici literari, esteticieni – ar putea considera oarecum inadecvată întrebarea: „Morală sau artă?”, deoarece aceasta include o semnificație subiacentă a cărei valabilitate...
Însemnări despre patriotism
de Ion Corbu
Eseu Însemnări despre patriotism Exacerbat în regimul trecut acest concept – patriotism - pare căzut în desuetudine. Deoarece am primit un fel de observație la un poem în care îmi exprimam deschis,...
pre order now
de Mariana Pancu
azi voi face curățenie generală prin suflet, voi scutura tot praful așezat peste amintirile cu tine, apoi le voi împături, cât mai ordonat și frumos, le voi așeza acolo unde-mi păstrez comorile,...
Song for a broken heart(ed)
de Florin Hulubei
citești poeme splendide și plângi umbrit de aripile neputinței de a struni la fel de imberb și calm cuvinte ce ascund în ele deopotrivă furia ce a spulberat hiroshima și nagasaki și amețitoarea...
Toate liniile și toate punctele au ceva din pielea mea
de Paul Gorban
le arăt ce pot și îi conving că sunt cel mai bun merg printre oameni și latru ca un câine la lună mă desfac de încheieturile oaselor ca de un fermoar și le arăt cât de bine semăn cu tatăl meu toate...
polite
de Oancea Sorin
renunț ochilor să le arăt istoria (nu vreau să fiu la fel cu lașii dacă e adevărat că e o poză cu flori) - încă o natură moartă cu zâmbete pe peretele durerii de la vest - (oameni hipnotizați se...
Incercare
de Cristian
Incerc să mă ridic Dar ei nu simt nimic Incerc să le arat Dar ei nu simt Incerc să-i strig Dar ei se intorc aprig Incerc să le spun Dar ei n-au cum, ...să simtă A mea simplă invatatură Pentru că,...
Dansul
de Toma Robert
\"Cand cuvintele au inceput sa para sarace M-au chemat sa le arat, si lor, dansul ...\" > Vara urcand soarele-n toi Vom fi fiind cararii doi, Fugind, mergand, plutind, visand Nori albi de puf pe cer...
Primești cartonașul roșu când suferi de înalta boală
de Cătălin Al DOAMNEI
le spusesem tuturor că nu pot să mor fără ca ei să-l cunoască de aceea mai înainte de a-și da duhul toți locuitorii cetății aliniați cu paturile-n spinare ca pentru ospiciu suferind de o boală...