Angela Marinescu

Fa-i sa taca, mai ales acum, dimineata, cand lumina sparge fereastra si o aschie de sticla imi impunge ochiul meu asiatic si negru. undeva nu

Materia nu exista. Ceea ce acum, aud, Ca o soapta infinita, suprapusa fiintei mele, Dezmatata, dezlantuita, nepasatoare - Nu este decat propria

Care este partea cea mai rea a discursului meu? ca spun ca sufar? ei bine, nu sufar, bufar. si care este partea cea mai suparatoare a

printre picături mă aleg și eu cu ceva, nu spun că ar fi mult, nici puțin, dar rudele de sânge sunt handicapate. de la ele am moștenit

Ma strecor pe furis, stridenta mea este aceea a preciziei. se cunoaste ce pot sa fac. pana unde pot merge. in rau. pana la radacina raului. pana

stau in genunchi, in interiorul unui camp patrat cu margini exacte. cand ma rog in mijlocul campului meu patrat, plin cu iarba verde, sunt

eliberarea a fost de-a dreptul un act. am privit in interiorul ei instrainata si plina de teama. in dimineata aceea L-am vazut refuzand viata, cu

Intre stancile rosii un sarpe isi scurge sangele. Rana-i este larga ca un orificiu de teava.O mana Introdusa in intunecata teava, se scutura de

o lume slaba. cu revolta in mine ma retrag in infern. in infernul propriilor mele cuvinte. aici, in ultima dintre aventurile posibile pe care le

rac pe stern. rac pe zid. un drum al intunericului fara lumina un drum al orgoliului distrus. groparul sapa sange. o mana straina imi

Acum, în întuneric, mă urc pe mâna ta violetă și îmi simt cuvintele printre coapse. în această dimineață te voi trezi și îți voi spune: pleacă

la noi, scriitorii au devenit rezistenți la scris. ei au devenit profesioniștii rezistenței la scris. scrisul nu mai are nicio putere asupra

În fiecare seară nebunia Vine în casa mea Sub chipul unui pitic, alb la față, Cu ochii mari, cenușii. În fiecare seară aprind, atunci,

Niciodată n-am să te pot iubi altfel Decât așa: deasupra tuturor lucrurilor. Viețile noastre se pierd timpuriu Ca o adâncă rană care se

Cum aș putea să renunț la iubirea mea pentru tine când eu sunt iubirea? cum să-mi strecor mâna printre

O mulțime compactă, obosită, stă strânsă în jurul meselor aburinde din casele străvezii. celule ale neființei. celula mea este rece și

Iubirea pentru tine m-a pârjolit ca un foc și am rămas arsă pe pielea mea de femeie. arsurile

Să fie, oare, acestea, ultimele mele rânduri scrise, ultimele mărturii despre tot ceea ce este mai adevărat cu putință? poezia mea s-a împărțit în

Mi-e teamă că fața mea se desprinde. mi-e teamă că mâine voi fi alta. dar acum, aici, privesc pădurea de brazi ca pe un refuz. nu pot accepta,

Când totul va fi liniștit și cel care a fost iubitul va deveni dușmanul și cel care a fost fiul va deveni călăul și cel care își soarbe vinul se

Din nou te apropii Asemeni unui copil blând Lingându-și rana. Pe noi ne desparte un răsărit, Un apus înflăcărat, O noapte care le cuprinde pe

Nu-mi amintesc decât tăcerea. o brățară din argint curat s-a lipit de piele până la sânge. deslipită, o port ca pe un mic steag al unei ființe

În ziua în care te-am atins(cred că era primăvară, ca și acum, când scriu) aș fi răcnit aș fi înnebunit dacă nu aveam cuțitul în gură. în ziua în

Peste pisicile jigărite să trecem o dată și o dată cu toată ființa cu fruntea sus cu mușchii încordați. să privim, totuși, în sus? dar noi, orbi,

Tânără ca o floare sunt. Vlăstar viu venind Visător. O sălbatică rece și aprinsă sunt. Căci înțeleg lucruri Barbare. Un monstru plin de

singurătatea mă îndeamnă să pot avea sentimentul morții. afară, lumina are puterea aceea albă și dură de a înălța în fața oamenilor statui ale

Mi se pare inutil să îți spun, iubitul meu, într-o noapte mai adâncă decât cerul, că triunghiul pe care îl desenezi în fața mea este un spațiu

Călugărița își dezlegă jurământul; acum începe masacrul și frica. să fii ceea ce nu ești nu este ușor. dar să fii ceea ce ai devenit este

În acest an am făcut un ocol foarte mare ca să ajung la iarnă. sau, dimpotrivă, iarna a ocolit prea mult ca să ajungă la mine. ne-am înțeles

Se va întoarce precis și petele de pe fața ei insalubră îmi vor aminti de scenele prin care Shakespeare își încheia tragediile, doamne, atât de