Căutare

Si cand te gandesti ca in orice moment totul poate sa piara..... In singuratatea noastra universala,nascuti accidental dintr-un pamant tacut,traind la voia intamplarii,ne inhamam la trairi peste limita supravietuirii iar strigatele noastre au ecou indepartat, se lovesc de galaxii si apoi pier epuizate in neant.Cine poate definii dreptatea in cazul de fata? Am luptat secole intregi pentru ea si inca mai luptam...insa firea ramane aceeasi:nedreapta si fara mila.

1 poezii, 0 proze

Johannes Sommer

Ioan Sommer, în latină Ioannes Sommerus, (n. Pirna, 1542 - d. Cluj, 1574) a fost un învățat umanist transilvănean, originar din Pirna (în Saxonia, pe malul Elbei). A fost directorul colegiului umanist înființat de Despot Vodă la Cotnari (1562 - 1563), apoi profesor și director (1565 - 1567) al școlii de la Brașov întemeiate de Honterus, iar din 1570 directorul școlii unitariene din Cluj. În scrierile sale polemice a demonstrat caracterul irațional al dogmelor catolice și luterane, sprijinindu-se pe critica filologică și istorică a Bibliei. A fost primul umanist european care a dezvăluit izvoarele filozofice păgâne ale unor noțiuni ale teologiei creștine (ex. logosul). Sommerus este și autorul unei biografii a lui Despot-Vodă („Vita Iacobi Despotae”, 1574, publicată în 1587) și al unor elegii latinești în stilul poeților antici („De clade Moldavica elegiae XV”), în care narează întâmplările legate de sfârșitul lui Despot și de propria lui fugă la Brașov, și cântă, în spirit umanist,...

1 poezii, 0 proze

Ligia Pârvulescu

Motor: sunt tinerr duamnă am / puță de om serios / îmi place veșnicia de la buric în jos (G. Azstalos) Texte publicate în revistele: Oglinda Literară 2007 Arcada 2008 24:ORE 2010 EgoPHobia 2011 Feed-Back 2011 Litere 2011 Familia 2011 Negru pe Alb 2014 Din întâmplare, ca orice se întâmplă :) ...iar din 2009 m-am întâmplat mai rar pe-aici. Când am început să-mi revin, m-am temut că-mi voi pierde integritatea mintală. Îmi amintesc că mama voia să-mi citească dintr-o carte pe care i-o cerusem eu, "Dincolo de planeta tăcerii", de C.S. Lewis, dar timp de două-trei nopți n-am lăsat-o să-mi citească. Până la urmă am acceptat și, după ce am ascultat-o ceva mai mult de o pagină, am izbucnit în plâns. Mama m-a întrebat de ce plâng. Fiindcă înțeleg, i-am zis. Apoi m-am întrebat dacă voi mai putea să scriu vreodată. (J.L. Borges) Pe drumul lung de la pește, pasăre și maimuță până la animalul belicos al timpurilor noastre, pe drumul acesta lung la capătul căruia sperăm să devenim oameni și zei, nu...

213 poezii, 0 proze

Corina Pascalu

Probabil ca ar trebui sa vorbesc despre viata mea. Mi-ar placea sa stau la taclale si sa povestesc intamplarile vietii mele... insa nu stiu sa scriu biografii sau autobiografii. As fi hazlie. Dar am totusi 25 de ani si sunt profesoara.. probabil ca multi altii de pe acest site. Predau engleza si romana. As vrea sa nu fie nevoie sa parasesc aceasta tara vreodata. Dar probabil ca o voi face...

2 poezii, 0 proze

Ion Sofia Manolescu

Ion Sofia Manolescu (n. 24 noiembrie 1909 – m. 1993), poet și memorialist. A semnat uneori doar cu numele de Ion Manolescu. :A nu se confunda cu prozatorul contemporan Ion Manolescu (n. 1968), care a scris ”Întâmplări din orășelul nostru”.: A publicat în 1936 sub numele de Ion Manolescu volumul de debut ”Odihna neagră” la editura ”unu” a lui Sașa Pană. În 1944, la opt ani de la publicarea volumului, a fost primit în Uniunea Scriitorilor, la recomandarea lui Tudor Arghezi și Gala Galaction. După 1946 a avut interdicție de semnătură în presă timp de mai bine de un deceniu. A colaborat și la revistele România literară și Front literar. Cea mai cunoscută carte a sa postbelică este ”Între mine omul și voi cartofii”. A mai publicat în 1962 și o carte de memorialistică, ”Amintiri”. Opere * Odihna neagră, Studioul grafic "Steaua artei", editura unu, București, 1936 (cu un portret de M.H. Maxy; tiraj de 208 exemplare) * Amintiri, Editura Meridiane, București, 1962 * Soare scufundat, Editura...

2 poezii, 0 proze

Ion Neculce

ION NECULCE (1672-1745) Ion Neculce si-a scris letopisetul [Letopisetul Tarii Moldovei de la Dabija Voda pina la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat] dupa anul 1732, adica el apartine sec. al XVIII-lea. Opera lui insa continua sirul marilor cronicari din secolul precedent. Prin continutul ei, ca si prin forma, prin conceptia de care este patrunsa, ea nu se apropie nici de opera erudita a lui Dimitrie Cantemir, nici de compilatiile putin reusite a[le] cronicarilor din sec. al XVIII-lea. Nici unul din cronicarii nostri mari si mici ai epocii n-a stiut sa-si imbrace gindul si sentimentul intr-o haina mai aleasa a graiului stramosesc ca Ion Neculce. Letopisetul lui este dovada cea mai stralucita ca limba poporului nostru este in stare sa redea sentimentele omenesti si cele mai gingase, sa ne zugraveasca pictural orice imagine si sa ne povesteasca cu toate amanuntele intimplarile trecutului. Sinceritatea si marea pricepere a lucrurilor, durerea pentru nevoile altora, iubirea calda...

0 poezii, 0 proze

cristina kudor-bandi

Sincer nu stiu ce sa scriu, sunt o fata de 17 ani din Mures care, dintr-o intamplare, s-a apucat sa scrie poezii. Apoi aceste poezii au fost citite de ale persoane care apoi m-au convins sa le trimit la un concurs... Sunt o persoana normala, imi place sa scriu, sa citesc, sa desenez, sa fotografiez si o multe alte lucruri, lucuri pe care nu le voi spune acum pentru ca as ocupa prea mult spatiu :) eu sunt eu. doar atat. o imagine intr-o oglina, un gand ce zboara spre vremuri mai bune, nestiind ca din departare cineva suspina dupa o atingere.

3 poezii, 0 proze

Lupu Radu

Prin voia Domnului, în seara zilei de 16 decembrie a anului 1977, am privit în jurul meu. Era primul meu pas în viața aceasta. Ca un Părinte plin de iubire, Domnul m-a însoțit de-alungul pașilor mei, ajutându-mă să cresc. să prind rădăcini, să fiu mai înțelept decât ieri și mai puțin înțelept decât mâine. Pe la vârsta de zece ani am simțit nevoia să nasc cuvinte, nevoie ce nu m-a părăsit nici în prezent. Nu de mult, când Domnul a bătut la ușa mea, această nevoie s-a reorientat, astfel încât am decis să-mi dedic cuvintele trecătoare Cuvântului Veșnic. Sunt student la Facultatea de Teologie Ortodoxă, secția Teologie Socială. Am ales această cale spre a lupta pentru cei pe care oamenii i-au părăsit. În final, multe cuvinte aș putea așterne, dar nici un cuvânt nu ar putea să mă descrie, să mă picteze așa cum sunt.Descoperiți-mă printre rânduri, în poveștiile mele.

3 poezii, 0 proze

Negru Vladimir

născut la 28 august 1974 absolvent de filosofie, activează în domeniul relațiilor umane și al comunicării. posteză texte pe www.poezie.ro din anul 2002. Poezii apărute în publicațiile “Poezia”, "Symposion", portalul cultural LiterNet, revista “Literra", volumele colective de cenaclu “Virtualia, Iasi”, Antologia Ultima generație, primul val - poezie.ro- editată de Biblioteca Muzeului Literaturii Române în 2005. Prieten cu muzele, iertat adesea de Dumnezeu și de semeni, cu voia Celui Bun, tată. Contact: negru_vladimir@yahoo.com

297 poezii, 0 proze

Jaufré Rudel

Jaufré Rudel de Blaia a fost un om foarte nobil și generos și prinț de Blaia. Și s-a îndrăgostit de contesa de Tripoli, fără a o fi văzut vreodată, și numai pentru vorbele bune pe care le-a auzit despre ea de la pelerinii ce se întorceau din Antiohia. Și a scris despre ea multe versuri cu melodii bune, dar cu cuvinte simple. Și pentru că voia să o vadă, s-a făcut cruciat și s-a pornit pe mare. Și pe corabie a căzut bolnav și a fost dus la Tripoli aproape mort într-un han. Și aceasta a ajuns la urechile contesei și ea a venit la el, la căpătâiul său și l-a luat în brațe. Și a știut că ea era contesa, și pe loc și-a redobândit vederea și auzul și l-a lăudat pe Dumnezeu pentru că l-a ținut în viață până a văzut-o. Și astfel a murit el în brațele sale. Iar ea l-a așezat în mormânt cu mare cinste în casa Templului. Și pe urmă, în aceeași zi, s-a călugărit pentru durerea pe care a dobândit-o prin moartea lui. Engleză Jaufre Rudel (Jaufré in modern Occitan) was the Prince of Blaye (Princes...

2 poezii, 0 proze

la voia întâmplării

de FLOARE PETROV

las sacul cu probleme la voia întâmplării timpul jubileaza departe de pericol vuiește în sânge spectacolul mării valul speranței trece prin viscol. e iarnă, mă acoperă ninsori de bucurie de tristețe...

Las totul la voia întâmplării

de lucaci sorin

Azi am pariat pe iubirea aproapelui Așa cum pariez câteodată pe barca sau liverpool Știu că cerul ne va trimite mesaje codificate Pe frunze proaspete de turmeric Tot ce știu se află în inima asta...

la polul fiecărui nord

de silviu dachin

la polul nord liniștea a găurit un urs polar păsările mici neștiind să facă deosebirea se culcușesc în stomac ficat și ochi lasă ouă la voia întâmplării cu credința că ursul nu se mai poate...

La cules de rodii în cartierul Rahova 6

de Anni- Lorei Mainka

Despre risipire, Marean și Prințul Doi Partea a-6- a “Draga de tine ce te mai chinui tu cu noi! Îți voi dedica câteva rânduri.... Of, cât de tare te-ai scuturat ca o curcă văzând harpangheliile de...

ProzăAtelier

dreptul la odihnă

de simon d. silvia

Se spune că Dumnezeu a hotărât să facă incognito, o vizită pe pământ, să vadă cum se mai descurcă muritorii și cum au grijă de planeta ce le-a fost dată să o locuiască. Datorită diferenței de fus...

ProzăAtelier

Manuscris incomplet de la Marea Nordului II

de Tosa

Portretul se așezase de câteva zile pe cugetul lui Ivan Ivanovici o pâclă apăsătoare care-l ținea pe loc din toate treburile gospodăriei. stătea cât era ziua de lungă în fotoliu holbându-se la...