"iese, te mângâie și bate" – 20036 rezultate
0.05 secundeMeilisearch
MIMihail Iacob
Nu știu exact unde începe biografia și unde se termină obiceiul prost de a te explica în fața unor oameni pe care nu-i vei întâlni niciodată. Scriu uneori din reflex, alteori din lipsă de altceva mai interesant de făcut cu gândurile. Nu există o linie clară între ceea ce „vreau să spun” și ceea ce iese efectiv pe ecran — și probabil nici nu ar trebui să existe, altfel ar deveni prea ordonat și ar pierde sensul de joc. Imi place ideea că un text poate să pară important doar pentru că a fost scris cu suficientă încredere, chiar dacă în interiorul lui nu se întâmplă nimic, nici 13% sigur... Nu cred în versiuni finale ale oamenilor, doar în schițe mai mult sau mai puțin abandonate. Dacă ai ajuns până aici căutând o concluzie, probabil nu o să găsești una. Nici eu nu o caut.
1 poezii, 0 proze
DDDeleanu Dragos
- De ce atunci cand incerc sa fac ceva bine, sa fac un lucru bun, totul iese rau si adesea dezamagesc persoana de langa mine? De ce ma mai chinui atunci? Ma chinui tot timpul sa zambesc si sa-mi exprim doar gandurile bune pentru ca sa fiu privit ca un om normal... - Si dupa cum un bun prieten al meu spunea: "Gandindu-te la literatura stii, deci gandesti ca scrii altceva fata de altcineva nestiind ca acel altcineva s-a gandit ca scrie altceva fata de acel altcineva"
26 poezii, 0 proze
FHFlorina Handoca
povestea vieții mele începe în aprilie atunci când melcul iese din a lui cochilie; am fost, sunt și voi fi o revoluționară, chiar dacă pare-o "teorie" cam bizară; în viața asta n-am participat la nici o revoluție dar, sigur, pentru asta găsesc eu o soluție. acum sunt absolventă de liceu, mândrul Colegiu Național "Iulia Hasdeu"; am planuri mari pentru viitor... (oricum, nu să devin scriitor); în clipa asta visez să termin bine bacu' că dacă nu... mă ia dracu'! vreau foarte mult să vizitez această lume, să văd a Himalayei culme, să povestesc locuitorilor din România că doar în țara lor stăpână e prostia. *bacul, eu l-am terminat, evident, l-am si luat; acum ma pregatesc sa plec la facultate la una din strainatate.
1 poezii, 0 proze
chirila mihai
rocker de cand ma stiu, si muzica ma inspira in porcariile pe care le scriu: de la ora 21 pana la ora 22, aproape in fiecare zi, iau tastatura pe genunchi si iese ce veti vedea mai incolo.
1 poezii, 0 proze
Floroiu Sorina
In materie de Literatura sunt doar un consumator, care din când în când își mai transformă gândurile în cuvinte. cât de bine îmi iese, las pe alții să imi spună.
2 poezii, 0 proze
CAColonescu Andrei
În încercarea de a îmi clarifica gândurile prin tentativa modestă de a scrie, o parte din mine iese la iveală, întrucât nu pot să fiu autobiografic sau autocritic, nu rămâne decât un singur mod de a mă descrie: Sunt ceea ce scriu.
12 poezii, 0 proze
Arhip Cibotariu
Au innebunit salcamii De atata primavara, Umbla despuiati prin ceruri Cu tot sufletu-n afara Si l-au scos de dimineata Alb si incarcat de roua Cu miresme tari de ceruri Smulse dintr-o taina noua Au innebunit salcamii Si cu boala lor odata S-a-ntamplat ceva imi pare Si cu lumea asta toata Pasarile aiurite Isi scot sufletul din ele Pribegind de doruri multe Calatoare printre stele S-a-mbatat padurea verde Nu mai e asa de calma, Tine luna lunguiata Ca pe-o inima in palma Nu-mi vezi sufletul cum iese In haotice cuvinte, Au innebunit salcamii Si tu vrei sa fiu cuminte?
0 poezii, 0 proze
Feru Emilia
Trandafirul tainic de Feru Emilia Trandafirul tainic m-a trezit într-o zi Eram doar eu în grădina-nmiresmată Miresme cu flori de câmp și trandafiri Ce mi-au pătruns în inimă și în ființa-mi toată. Cine știe dacă nu parfumul M-a făcut să tresar ca dintr-un somn de moarte, Cine știe dacă nu mormântul Mi s-a deschis ziua în amiaza mare? Și soarele orbit de a sa strălucire Vrea să-i facă loc prin umbra deasă Și, lăsând în urma ei doar iubire- Razele de aur ce o înconjoară. Albul petalelor îmi dau iar aripi Să zbor, să fug în lumea mare Și ca un transcendent al nemuririi Un înger sfânt îmi dă crezare. O lacrimă ce din adâncuri iese Ca un izvor senin al veșniciei Se prelinge lin printre petale Și curge ușor crescându-mi aripi… Plutind în seninătatea măreției Petalele ca o volbură limpede zboară Și-n calea lungă, dură a vegherii Infinitul dragostei o împrospătează. Trandafirul tainic m-a trezit într-o zi Eram doar eu în grădina-nmiresmată Miresme cu flori de câmp și trandafiri Speranță,...
8 poezii, 0 proze
AGAlina Grozea
Geamană, de mijloc de zodie. Duală, se spune. Sfâșiată între doua euri, spun eu. Deloc parșivă - sper - contrazicând astfel prejudecățile legate de configurația planetelor. Ingineră - printr-o conjunctură de sfârșit de ani comuniști. Editor cu sufletul, dar si pe salariu. Tristă. Nu pentru ca e inteligent și la modă, ci pentru că nu pot să mă abțin. Cinică - pot să ma abțin, dar nu vreau. Sarcastică. Îmi iese, câteodată, însă e un joc cu focul. Isteață - mai degrabă speculativă, decât spontană. Cu tupeu - nu-mi doresc, deși aș avea nevoie. Orgolioasă - prea mult și prea cu cine nu merită crizele mele de personalitate. Mândră - cât să mă umflu în pene, de multe ori, și să mă simt nedreptățită, de la fel de multe ori. Frumoasă - spun cei care mă iubesc, și stim că iubirea nu stă bine cu vederea. Rea - neintenționat. Răutăcioasă - intenționat. Optimistă - mereu. Pesimistă - de câte ori mă întreabă cineva. Timidă. Punctuală. Luptatoare. Leneșă - la modul boem. Harnică - atât cât să-mi...
14 poezii, 0 proze
cheregi raluca
scoala generala si gimnaziala la scoala generala nr 2 din motru, nu am intreprins nici o activitate care sa demonstreze vreo calitate intru-cat timiditatea ma tintuia intr-o banca de clasa. citirea unor carti intr-o vacanta mare cred ca m-a trezit, mi-a trezit gandirea. liceul la colegiul national george cosbuc, cls11. orele de romana in care profesoare imi spunea uneori:am vazut ca esti mai diferita, imi place cum gandesti; iar alteori: ce lenesa esti. nu am realizari in domeniul literaturii doar o participare la concursul marin sorescu de la valcea anul 2006. nimic nu e nou sub soare, universul este insa mare, din negura iese mereu ceva nou.
1 poezii, 0 proze
iese, te mângâie și bate
de Marinescu Victor
aici nu mănânc nu visez nu dorm nu învăț cuvinte trăiesc și mor oameni aici iert cu pumnul minții iubesc deasupra sângelui *spânzur de dragoste aici nu are ferestre un pat o masă cana de pe masă...
deasupra se aude mai tare decât înghesuit
de Marinescu Victor
ies prin oraș să cumpăr o carte trec pe lângă un sexshop și pentru o clipă am tot ce nu am terminat de futut acolo pe scările alea care duc în cel mai mare dos primesc toate femeile încăpătoare care...
A doua si parca aceiasi
de Emilian Vadean
Poate ca purtam in noi dezlegarea multor enigme dar sintem prea trindavi pentru a le cauta. (autor german sec. 18) Anul patru Bucuresti 1977 Primavara. Personaje: Ceoace, Mirelosu, Marin, Micutul,...
Pastila de ora 12
de Roxana Sonea
Dl. Coleg e un student eminent și neînfrânat, face mereu cum vrea mușchii lui și totuși asistenții îl adoră. Cum vede cadavrul, stă cu pensa într-o mână și cu bisturiul în celalaltă și arde de...
Inceput si sfarsit
de balaci iulia
Inceput si sfarsit Deschizi ochii! Nu sti absolut nimic...mintea iti este inecata intr-o negura totala! Privesti in jur...totul e alb...nu vezi nimic decat zapada alba si pufoasa fara nici un fel de...
Doar eu și marea
de Danut Gradinaru
Îmi bate ploaia, noaptea în surdină din ropote mai iese câte-un cânt, se spală rufele murdare în grădină rafală ce te plimbi mereu în vânt. Aerul curat ce-mprăștie miros plămânii ce-și încarcă sacul...
poem
de ștefan ciobanu
zilele astea am sufletul des ca o bucată de lemn și mă simt de parcă cineva îmi schimbă țiglele trupului cu niște oglinzi mari am mers mult m-am tocit până la umeri sunt ca o linie de orizont pe care...
Monologul dezastruos al luptei cu normalul
de Darie Ducan
Monologul dezastruos al luptei cu normalul de Darie Ducan (Personajul e și el un om, are o țigară mereu în mână, dar fumul ei nu se știe din cine iese ) Mi se întâmplă foarte des să mă plictisesc...
nyana
de Tosa
& spun dragoste şi oglinda se abureşte la fel de uşor cum o femeie se umple de sânge când o pocnesc. spun dragoste când stau pe veceu şi trag apa, când citesc sau ies în oraş să mă plimb şi un deget...
am furat o furie
de ștefan ciobanu
în visele mele din catacombe apar mereu cele o mie de palme ale tale pe fiecare se află câte un alt obiect câte un alt oraș cu oameni și întâmplări minunate sub cerul nopții care apasă cu întuneric...