"gara fără nimeni" – 20105 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
ZZZZ
Cand eram mic, eram foarte naiv; ascultam cu gura cascata povestile celor din jur si credeam tot ce auzeam. Eram convins ca daca intru in dulap si rostesc "itzi-bitzi iesi afara" diavolul va navali in camera mea, cerandu-mi socoteala. Eram convins ca tiganii fura copii si-i baga in sac, de aceea purtam mereu cu mine un briceag numai bun de taiat saci. Visurile imi erau frante de gropi, fara exceptie, drept pentru care am invatat sa mi le controlez. Cand vedeam groapa in care urma sa cad, ma trezeam. Multi ani nu am putut duce nici un vis pana la capat. Apoi am inceput scoala. nu ma intelegeam cu colegii; in pauze stateam intr-un colt si cantam la muzicuta. Suflam in muzicuta aia pana cand simteam ca o sa lesin. Fiind un copil bolnavicios, stateam mult timp prin spitale. De acolo am ramas cu cele mai frumoase amintiri. In spital citeam fara sa ma deranjeze nimeni, mama imi aducea bomboane, toata lumea se purta frumos cu mine si nici macar nu eram nevoit sa-mi fac temele. Daca cineva...
7 poezii, 0 proze
VMVIOREL MUHA
Da, exist! Și dacă exist, pot constata că mai există și alții. Și am costatat că mulți sunt mai buni ca mine. Nu sunt stea, nu sunt fulg de nea, nu sunt nici primăvară, dar nici toamnă. Prin venirea mea pe lume, probabil că ursitoarele au uitat, ieșind pe coșul casei, din fiecare lucru din lumea asta câte o minusculă urmă, ca apoi să mă ostoiesc a le înțelege și descifra. Așa că am reușit cât de cât să înțeleg și să învăț, mai mult sau mai puțin, mai bine sau mai rău, că trebuie să știu… mai bine ce-am învățat! Am învățat să învăț mai întâi, căci nimeni nu-i din început născut a ști! Am învățat ce-i fierbințela focului, arzându-mă de câteva ori cu flacăra iubirii. Am învățat să nu suflu în jăratec prea tare și de aproape, căci pot orbi de scânteile care sar din el. Am învățat ce-i răceala gheții, atunci când fără nicio remușcare, am fost părăsit sau ingnorat. Am învățat ce-i bunătatea, gustând ce-i dat să iasă din pământ, trudit sau din gura celui care știe ce-i bun în lume, punând în...
10 poezii, 0 proze
Augusta Graham
bucuresteanca de langa gara de est, americanca de langa oceanul pacific, specialist in ce nu-mi foloseste nici mie nici celorlalti, mama a unei fetite pe nume augusta-bianca, publicata in reviste fara ecou, scriu in fiecare zi pentru a-mi exersa degetele, creierul si inima.
1 poezii, 0 proze
Mihaela Ami
Am decis să iau un tren nou. Pleacă în noaptea aceasta la ora 12. Din Gara de Nord. Pleacă spre o nouă destinație. O călătorie care rebranduiește spiritul și reîmprospătează gândurile. Mi-am lăsat blogul vechi (gânduri-colorate) pentru un blog nou. Trenul de noapte este noul meu concept. Este schimbarea fără de care m-aș fi blocat. Alegeri în viață, cuvinte spuse și apoi regretate. Cuvinte spuse și apoi asumate. Întâlniri care te dau peste cap. Gânduri colorate care dăunează grav personalității. Amintiri pentru care lupți, trecutul care te definește și prezentul care te animează. Schimbările care te schimbă și te fac să creezi textele cu aceiași ușurință cu care scriai cândva. La mulți ani, România mea și călătorie plăcută blogului meu. Trenului de noapte. De ce noapte? Pentru că atunci am avut cele mai bune idei.
1 poezii, 0 proze
ACAdi Cusin
Adi Cusin (26 ianuarie 1941, Gleiwitz, Germania - 21 aprilie 2008, București) - renumit poet român. Unul dintre cei mai importanți poeți români ai ultimilor patru decenii. Numit deseori și "noul Labiș". * 1941 26 ianuarie Se naște la Gleiwitz, în Germania (actualmente Polonia), Adolf Aristotel Cusin, viitorul poet, cunoscut sub numele cu care-și va semna scrierile de la debut și până la ultima carte, Adi Cusin. Adi Cusin s-a născut din părinți români. Tatăl, Ioan Cusin (n. 1911), era din Rădăuți-Prut (jud. Suceava), iar mama, Aurelia Cobilanschi (n. 1923) din Cernăuți. Născut într-o familie de gospodari înstăriți din Rădăuți, tatăl avea să urmeze școala generală și liceul la Școala de băieți „Grigore Ghica-Vodă" din Dorohoi, apoi Facultatea de drept din Cernăuți, fără a susține însă licența. Orientându-se spre Școala medie de căi ferate din Cernăuți, în 1940 obține diploma de șef de gară și o cunoaște pe Aurelia Cobilanschi, cu care se căsătorește. Dar imediat după căsătorie, în iunie...
13 poezii, 0 proze
uta diana gabriela
zambesc,iubesc deci traiesc! nu am un singur gand, am mai multe pe care le transmit prin cuvinte, foi si cerneala celor care le pot intelege. Celorlalti le dau ochii mei si gura mea fara privire si sarutari.
1 poezii, 0 proze
andrei anton
pe 12.07.85 am luat prima gura de aer....fac lucrul asta fara oprire de 22 de ani,m-am obisnuit asa.Acum sa fiu sincer cred ca nici n-as putea altfel...
3 poezii, 0 proze
LAlombardi alexandra
Poate ca nu vreau sa salvez padurea tropicala sau sa acopar gaura din stratul de ozon...Nu sunt vreun geniu neinteles sau vreo persoana plina de sine...Vreau doar sa creez ceva ce poate va ramane in analele literaturii romane sau macar sa-mi dau frau imaginatie fara ca macar cineva sa observe. Asta sunt eu fara ocolisuri,fara minciuni,fara nimic fals.Pentru cei vor sa ma asculte sunt exact aici si sunt gata sa prezint cea am mai bun din imaginatia mea.
1 poezii, 0 proze
COcristian oprea
IERTARE Am pe cineva,un prieten,care se simte atunci cand iarta ca o gaura intr-un zid. “E un zid inalt ? “,il intreb. “Mai degraba o ruina”,tine el sa-mi limpezeasca nedumerirea. “Si atunci ce-ti pasa,dragul meu,oricum o sa se prabuseasca intr-un fel, nu?”. “Mi-e frica”,spune el,”sa nu ma obisnuiesc cu spartura...” LINISTE “Cum poti sa traiesti fara DUMNEZEU?”,am intrebat-o. Paream amandoi dealtfel,destul de mirati de intrebarea mea.... “Traiesc si-atat,am un rost,o lume in jur de suportat,si as complica inutil jocul asta cu o pedeapsa in plus‘’,mi-a strecurat printre dinti aproape dintr-o rasuflare. O prapastie grea imbracase parca,de tot,cuvintele...Am insistat: “atunci de ce imi spui mereu ca ma iubesti?”. “Pentru ca vreau‘’,zise ea ridicandu-se de la masa,’’sa te stiu linistit...” SA NU DAI NUME RAULUI Sa ii dai buna dimineata,si sa-l trezesti la timp.Sa-l tii pe langa tine si sa-l asezi la masa.Sa nu-l vinzi.El te va cumpara oricum.Sa nu-l lasi totusi sa tuseasca cu zgomot.Iti...
2 poezii, 0 proze
DADoru Alexandru
Parca nu mai era imbratisare contopirea aceea din urma, cand cu adevarat se topeau contururile, disparea carnea, ne uitam respiratia, mistuiti amandoi de o singura, insangerata si nesatioasa gura. De multe ori am nadajduit ca la capatul rapirii aceleia vom intalni, impreuna, moartea. N-am stiut cat ca poate fi atat de ispititoare moartea, atat de calda - voluptate fara spasm, beatitudine fara strigare. Mircea Eliade - Nunta in cer Yahoo ID: grydoryan
258 poezii, 0 proze
gara fără nimeni
de Ursu Marian Florentin
În gara asta nu coboară nimeni Nu mai sunt pasageri, nu eşti nici tu, Şi simt parcă singurătatea-n vene Şi-un tren parcă prin sânge-mi străbătu Nu se sărută nimeni la-mbarcare, Nici loc de despărţire...
spre sud, cu soarele în spate
de juu
gonește legal armăsarul de oțel, din basme ceaușiste, născut, nereparat, jăratec stins de cam ceva un secol- înclinat ca la tangaj, țeapăn mă-nclin e ultimul cocină-vagon, ultimul compartiment-urnă;...
O gară
de Eduard Burlacu
Un soare fierbinte pe cer, un câmp întins, lanuri de grâu și porumb până la orizont, un drum de praf venind de undeva, un pâlc de copaciți rătăciți în planul netulburat și o clădire micuță străjuind...
Trenul mortii
de Ioana Corcosa
Trenul morții Se făcuseră deja doi ani de când rătăceam în gară. Nu mă vedea nimeni, iar ultima oară când l-am văzut eu a fost în acea seară fatală, a morții mele. Stăteam mereu în sala de așteptare,...
Timpul tech
de tatanka
departe de casa in mintea mea nu se afla nimeni amintirile ravasesc sentimente pierdute prea tarziu ..prea tarziu ..imi zic mereu dar viata trece... irevocabila si singura... trece si cere .. pe...
Doi orbi și o chitară
de Maria Gheorghe
La o margine de drum m-a abandonat o iubire. La început i-am căutat primele cuvinte, să ți le trimit recomandat printr-un porumbel cu adresă la mansarda de la numărul întors. Drumul n-avea bordură,...
cursuri
de Adrian Nicula
Era încă noapte, pe la ora cinci, în orașul adormit, când o familie se grăbea pe jos să ajungă la gară. Nu circula nici un mijloc de transport. Părinții înaintau grăbiți, iar singura lor fetiță de...
recordul mondial la maratonul pe scări
de Ciupureanu Dan
drumul spre întoarcerea acasă nu mi-a mai fost familiar eu sunt cel care trece în fiecare zi pe-aici? m-am întrebat apoi m-am privit în geamul metroului eram tot eu dacă nu mai mă recunoaște nimeni?...
O iubire destramata 25
de nicolae costel alin
O iubire destramata 25 M-a luat in brate si a inceput si ea sa planga, eu numai puteam sa imi stapanesc lacrimile si gandurile care ma duceau la toate amintirile petrecute impreuna si de care trebuia...
Punem pariu?
de Sorin Teodoriu
- Sache… of, Sache... Unde-i Sache? - Aici sunt, mama. Se zvarcoleste in asternutul mototolit, isi zvarle capul dintr-o parte in alta si geme. De trei zile mama n-a mai coborat din pat. - Tine aici...