Alexandru Căprariu

Alexandru Caprariu (20 decembrie 1929-4 februarie 1988). Absolvent al Facultatii de Filosofie. Fregventeaza Scoala de literatura "Mihai Eminescu" (1951-1952). Din 1957 lucreaza la revista Tribuna pana in 1969, cand devine directorul noi infintate edituri Dacia. Debutează în timpul studiilor universitare (1949) în Almanah literar. Firesc pentru evoluția viitoare, colaborează la revistele literare Steaua, Tribuna, Contmporanul, România literară, Luceafărul etc. Între 1957 – 1969 ocupă funcția de redactor al revistei Tribuna, iar din 1969 și până în 1986 este director al Editurii Dacia. Sfârșitul vieții îl va găsi tot la Tribuna, revista pentru care lucrase doisprezece ani. Debutul editorial se produce în anul 1963, cu volumul de versuri „Orizonturi“ urmat la un interval de trei ani de „Cercurile dragostei“ (1966) În perioada când renunță la presă, scrie foiletoane critice („Jurnal litrar“, 1967), cronici sportive, note de călătorie. Reîntoarcerea la poezie se produce cu „Mica...

8 poezii, 0 proze

Nuși Tulliu

Nuși Tuliu (1872-1941) Născut în Avdela, în munții Pind, vatra culturală aromânească, a reușit să redea farmecul și drama specificității unei etnii arhetipale. A scris și romanul „Murmint fara crute”, apărut în foileton în ziarul „Ecoul Macedoniei”, rămas neadunat în volum. * Poezii, Editura Apostol Mărgărit, București, 1926 (cu poeme în dialectul aromân și traspuneri în română)

2 poezii, 0 proze

Italo Svevo

Italo Svevo (n. 19 decembrie 1861, Trieste — d. 13 septembrie 1928) este pseudonimul literar al lui Ettore Schmitz, scriitor italian. Italo Svevo s-a lansat ca scriitor în 1880, publicîndu-și adesea operele în foileton, în cele mai importnate ziare triestine. A avut norocul să fie meditat la limba engleză de însuși James Joyce de la care a "furat" arta scrierii romanelor. Intelectual cosmopolit și psihanalist amator, Italo Svevo se circumscrie curentului verist, devenind unul dintre cei mai importanți prozatori italieni. Poate cele mai cunoscute scrieri ale sale sînt cele trei romane, O viață (1892), Senilitate (1898) și Conștiința lui Zeno (1923), ansamblul operei sale fiind completat de numeroase nuvele, scrieri autobiografice, epistole și o piesă de teatru. Prospețimea stilului său, situată în antiteza curentului rigorist dominant în literatura italiană, a făcut ca puțini contemporani să-i recunoască geniul creator, abia în ultimii ani ai vieții Svevo cucerind notorietatea...

1 poezii, 0 proze

Ilf & Petrov

Ilf (pseudonimul lui Ilia Arnoldovici Feinzilberg, 15 octombrie 1897–13 aprilie 1937) și Petrov (pseudonimul lui Evghenii Petrovici Kataev, 13 decembrie 1903–2 iulie 1942) au fost scriitori ruși, care au colaborat la o serie de romane, povestiri, foiletoane și schițe satirice. În cele mai valoroase scrieri ale lor — Douăsprezece scaune (în rusă Двенадцать стульев, 1928) și Vițelul de aur (în rusă Золотой телёнок, 1931) — ei critică birocrația, lăcomia, tradițiile învechite. În urma unei călătorii în Statele Unite, Ilf și Petrov au editat cartea America cu un singur etaj (în rusă Одноэтажная Америка, 1936). În ce privește activitatea separată, Ilf este autorul culegerii Note de caiet (editată...

0 poezii, 0 proze

Joseph Roth

Joseph Roth, *02.09.1894, Brody (Galiţia de Est) - †25.05.1939, Paris A scris romane de moravuri în spiritul realismului psihologic, împletind remarca ironică cu melancolia evocării, inspirate din epoca de declin a monarhiei dunărene (Radetzkymarsch, 1932 - „Marșul Radetzky”; Die Kapuzinergruft, 1938 - „Cripta Capucinilor”) sau din existența dramatică a personajelor obscure (Die Flucht ohne Ende, 1927 - „Evadare fără sfârșit”; Zipper und sein Vatter, 1928 - „Zipper si tatal sau”); foiletoane antifasciste. Un loc aparte în tematica ficțională a operei lui Joseph Roth îl ocupă problema evreilor, cea a individului în modernitate și cea a monarhiei Habsburgice în Europa Centrala. Perspectiva lui Roth este una în același timp istorico-politică și alegoric-morală, împletind realismul cu ficțiunea suprarealistă.

12 poezii, 0 proze

John Fowles

9 poezii, 0 proze