​recitindu-l pe villon de-a lungul vieții, în foileton

despre prieteni doar de bine

nu am prea mulți înspre deloc

așa că bobinez bobine

din zori și până la amoc

ce poa să vie poa să nu

și-atunci mi-oi spune mie tu

ce poa să vie-ntr-un târziu

de cer vopsit cărămiziu

despre cultura la borcan

multe n-ar fi de zis oricum

respect pe viață verbul suveran

mai abitir la faza post partum

ce poa să vie doar odată

în viața prea nefecundată

ce poa să vie costumat în prost

și eu să-l sudui fără rost

despre logistica tăcerii

nu mă exprim din complezență

doar ce murit-a matthew perry

un prieten prin omniprezență

ce mult prea repede-a mâncat

din plinul suprasaturat

ce–alcătuia butoiul vieții

sus miere, iar în rest secreții

despre nimic aș spune tot nimic

mi-ar fi destul să ne ratăm la chip

dar să ne înmânăm pe-ascuns un plic

eterni străini cu-același fenotip

* este interzisă redarea parțială sau integrală a acestui text fără acceptul conducerii Agonia și al autorului