"eviscerat" – 216 rezultate
0.01 secundeMeilisearchEviscerat
de Carmen Sorescu
o lebădă neagră, un poem anost, o cameră goală un artist pe scena cu draperie roșie masa de aluminiu sub un reflector puternic sala e plină, liniștea este teatrală, are umbrelă verde îmi cade pe...
eviscerat
de ana sofian
orașul meu pare să doarmă niște betoane colorate care ascund întâmplări oameni palizi și copii cu neastâmpăr în tălpi mai puțină dragoste și vorbe spuse cu tărie se caută prin tomberoane simfonia...
frumusețe eviscerată
de Zburlea Ariana
cum să mai fiu frumoasă când toată frumusețea v-am dat-o vouă ție și morții? m-ați despicat. sunt un pește eviscerat din cei înmulțiți de dumnezeu și e bine, că am aflat că pot să fiu lângă tine și...
natura moartă ca un zombie se prelinge eviscerată din tablouri
de Bogdan Geana
am aspirații de arhetip și incongruențe de safir în absența razelor de soare, mi s-au aprins călcăiele după o floare, umblu desculț prin sere și fluier a pagubă, acestea fiind scrise am rupt-o la...
Sanctuar dezgropat
de pop romeo
Eviscerat de ganduri trec dincolo intre iubirile crestate in icoane si maltul spart al inimii plangand serpuitor ma dezvelesc de nori si vezi, mi-am insangerat cuvantul caci tu treci mai repede peste...
... poate o să-ți mai scriu...
de Daniela Luminita Teleoaca
suflete eviscerate în veșminte croite nu pe măsură tresar se dilată nu se re-cunosc alteritate... alteritate... alteritate... în odaia timpului linii se desfac urme pe banca uscată ceruri pasc...
ascultă-mă
de pop romeo
linia ce doare e susur ape repezi uitate-n oglindă ecran eviscerat din care sorbim clipa cu puterea de-a fi doar fantasme în umbre de lună te rog culege-mă din noroaie să pot respira arcușul viorii...
sub cer de stele
de Ioan Postolache-Doljești
sînt hărtănite vrerile din gînd speranțele mi-s hăcuite eviscerate visele îmi sînt dar lacrimi nu vărs pe cuvinte înalț sudalme pîn"la cer prezentul îl înjur de mamă sperjurilor nimic nu cer păcatu-i...
Focul grecesc
de Simion Cozmescu
Un orfelinat fără uși cu ferestre din aripi ranforsate de lilieci atrași de întuneric copii eviscerați de suflet agonizând pe culoare lumina doare și refuză să pătrundă clopote cu limba tăiată...
melc îndoliat
de Vasile Munteanu
am inima albastră ca o femeie pusă în apă în cazanul de bobotează uite părul ei se face rădăcini de cer eviscerat hrănindu-se cu simțurile și cu rațiunea mea rodind în simțurile și în rațiunea ei la...
Iubire pe asfalt
de Alexandru Popa
Nenumăratele cărări pe care am împărtășit inconștiență în abundență s-au sfărâmat. Al tău sărut eviscerat împrăștiat pe asfaltul insipid îl gust acum. Clipe zglobii stau în contrast cu pustiul fără...
Visceral
de Vlad Colceriu
A fi cerebral într-un mod visceral, E totuna cu a fi eviscerat cerebral! Căci viscerală poate fi doar frica, Iar frica, nu e adevăr universal! Și dac-ar fi doar frica, de mi-e frică! De n-ar mai fi...
iluzia tânărului om
de Sabău Răzvan-Alexandru
stă singur în palatul lui peșteră zace căutând viață în fața morții stăpână pe trupul însângerat, eviscerat de pumnalul destin, murdar și necruțător. își alină suferința privind apatic în trecut,...
Fara titlu10
de Gelu Magureanu
mi-au fost incinerate mâinile mai întâi pentru că sub unghii timpul iși lăsase mizeria și o buna parte din corpul delict al nopților în locul unde s-ar fi putut opri discursul eviscerat presupusele...
Fara titlu10
de Gelu Magureanu
mi-au fost incinerate mâinile mai întâi pentru că sub unghii timpul iși lăsase mizeria și o buna parte din corpul delict al nopților în locul unde s-ar fi putut opri discursul eviscerat presupusele...
Să facem autopsie poeziei.
de mihai dimov
Sunt de mâna a treia vrei nu vrei. pentru apărare, minutele ceasului cu fosfor – aburul humei întors. Creierul, ca un animal eviscerat, va prinde meningele-n cătușe ca mâinile peste burta unui...
poezia. alt contact
de iulian poetrycă
o metaforă se bagă în sufletul meu și-l lărgește ca pe o șosetă folosită de Yeti. mă simt emasculat, eviscerat, sfârșit.
Căderea măcelarului
de Madalin Ciortea
pe când vârful limbii ruginit de vișine stricate atingea fereastra de cauciuc a obrazului corpul măcelarului cădea translucid etaj după etaj prin camere de beton armat prin suflete convenționale și...
despre dragoste
de Virgil Titarenco
în acel oraș oamenii se temeau să se îndrăgostească noaptea își camuflau inevitabilul coșmar în jocuri interminabile de societate și bon ton admirînd inutilități stradale numărau infinitul pipăind...
nu mai încerc nimic
de Virgil Titarenco
nu mai încerc nimic nici o mișcare nici un gest am atîtea să vă spun încît simt nevoia să tac idioți gălăgioși sentimentali năpădesc ambele sensuri ale căutării nu au dubii decît îmboldiți de lăcomie...