Poezie

frumusețe eviscerată

1 min lectură·4 august 2024

Mediu

cum să mai fiu frumoasă

când toată frumusețea v-am dat-o vouă

ție și morții?

m-ați despicat. sunt un pește eviscerat

din cei înmulțiți de dumnezeu

și e bine, că am aflat

că pot să fiu lângă tine și după moarte

uite-mi aripile, continuă să danseze

într-un spasm colateral

ca înainte de morfină

de partea ta, a vieții mele.

toți oamenii frumoși sunt ca niște pești, știi?

înghițiți de burta delfinului

nu se chinuie să scape

de iluzia noii lumi

ei nici măcar nu mănâncă alți pești mai mici

se sinucid de atâta bunătate

crezând că se culcă în adâncul mării

sunt frumoasă atunci când

mă reîncarnez pentru tine în tot ce nu înțelegi

doar ca să ma rănești de fiecare dată

cu minutare și secundare tremurând în oase?

sunt frumoasă când plâng pe mâinile tale de criminal

care au proscris atâtea femei

ce abia își călcau rochiile albe?

să fii tu prima mea iubire e un act de magie neagră

în care universul va naște o nouă planetă

dacă altă inocență din ochi va fi sacrificată

azi îmi voi răstigni visul, să nu mai creadă

că va veni cineva să-l salveze

00604

Zburlea Ariana. “frumusețe eviscerată.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/zburlea-ariana/poezie/14181855/frumusete-eviscerata

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.