Poezie
Fara titlu10
1 min lectură·
Mediu
mi-au fost incinerate mâinile mai întâi
pentru că sub unghii timpul iși lăsase mizeria
și o buna parte din corpul delict al nopților
în locul unde s-ar fi putut opri discursul
eviscerat presupusele buze fură-mi smulse
dacă nu mai ai cu ce sa zgârâi ideea
la ce ți-ar mai fi de folos dragostea norii
picurau scrum printre firele de tutun dispăreau
inhalați de jaratec și cei doi ochi odată
cu închipuirile tăcerii să nu mă mai împiedic
prea ades în pielea unui nimeni măsurat în coți
și colți de sare tălpile mele s-au dus și ele
iîn oceanul de fum omniprezent precum melodia
aceea mereu vagă mereu la capătul unei funii
sau al unei trestii de zahăr precum moartea
003288
0