"evaporare" – 1278 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
ȘIȘtefan Octavian Iosif
Ștefan Octavian Iosif (11 septembrie 1875, Brașov - 22 iunie 1913, București) a fost un poet și traducător român, membru fondator al Societății Scriitorilor Români. Urmează studiile liceale la Brașov și Sibiu. Își stabilește reputația de poet în epocă prin volumele: Patriarhale (1901), Romanțe din Heine (1901), Poezii (1902), Din zile mari (1905), Credințe (1905). Din inițiativa lui Emil Gârleanu, Șt. O. Iosif și Dimitrie Anghel, scriitorii tineri din București s-au întrunit într-o primă consfătuire de lucru în ziua de 13 martie 1908, alcătuind o comisie provizorie pentru elaborarea statutelor preconizatei Societăți a Scriitorilor Români. Șt. O. Iosif și Dimitrie Anghel se cunoscuseră la Paris, în 1901, unde se aflau la studii. Temperamente total diferite, aveau totuși câteva trăsături care îi uneau: amândoi erau poeți, nutrind o mare sete de instruire și afirmare literară, și amândoi erau - structural vorbind - niște visători și niște romantici. Deși psihologic se deosebeau, în plan...
77 poezii, 0 proze
TATinc Anca
04.04.1986. Copil fiind, isi petrecea verile citind in balconul cu vita-de-vie de la etajul unu al unei vile. Locuia cu bunicii si frunzarea carti din biblioteca voluminoasa. A gustat din poezia lui Bacovia si i-a placut atat de mult incat l-a devorat rapid. Setea de frumos a impins-o spre Blaga, Stanescu si Minulescu, iar apoi, catre proze alambicate si cu miez. Acum nu mai scrie. Cele 5 fasii de senin s-au inchis intr-un cerc perfect. Cand lucrurile se separa si devin simple, inspiratia se evapora si lasa loc pragmatismului. Cerul nu mai e locul ideal pentru visare, e doar un spatiu infinit, taiat pe la colturi uneori de zburatori si de avioanele lor minunate.
29 poezii, 0 proze
Ștefan Octavian Iosif
Urmează studiile liceale la Brașov și Sibiu. Își stabilește reputația de poet în epocă prin volumele: Patriarhale (1901), Romanțe din Heine (1901), Poezii (1902), Din zile mari (1905), Credințe (1905). Din inițiativa lui Emil Gârleanu, Șt. O. Iosif și Dimitrie Anghel, scriitorii tineri din București s-au întrunit într-o primă consfătuire de lucru în ziua de 13 martie 1908, alcătuind o comisie provizorie pentru elaborarea statutelor preconizatei Societăți a Scriitorilor Români. Șt. O. Iosif și Dimitrie Anghel se cunoscuseră la Paris, în 1901, unde se aflau la studii. Temperamente total diferite, aveau totuși câteva trăsături care îi uneau: amândoi erau poeți, nutrind o mare sete de instruire și afirmare literară, și amândoi erau - structural vorbind - niște visători și niște romantici. Deși psihologic se deosebeau, în plan mai larg se întâlneau și se \"completau\" în chip fericit: pe când interiorizatul Șt. O. Iosif se simțea atras de exuberantul Anghel, acesta din urmă afla în...
0 poezii, 0 proze
evaporare
de carmen mihaela visalon
în arșița năprasnică a primăverii balta lustrală a păsării psychee a înghețat.
evaporarea cernicăi
de Vasile Munteanu
mă port pe umeri. sacagiu. poate altceva. oamenii: pescăruși de oraș cu inima grea țipete scurte. zbor fără urmă. limbă de sete. limbă de turmă. a secat lacul de la cernica. iisus va învia. mă doare...
dreptul la cuvânt
de Ștefan Petrea
dimineața vine răspicat ondinele nopții cunosc un proces de evaporare rămân spaimele zilei cafeaua doar e un unguent al vorbei dulci apoi se or răsti noi nevoi din răsărit purcede să ne crească...
murmure
de Ottilia Ardeleanu
suntem trunchiuri așezate alăturat ne uscăm cu vremea ne strângem prin evaporarea sevei sanguine mirosim a dragoste de pământ și de noi înșine creștem cu greu ozonul vieții ne lepădăm de toate...
apus și nisip
de Ursu Marian Florentin
atunci când eu încercam să mă împart în lumină și apă ca să pot atinge evaporarea ta pe pământ tu voiai să te desparți în apus și nisip pentru că valurile încercau să meargă ca oamenii pe urmele...
Debut primăvăratic
de Daniel Aurelian Rădulescu
Lovește raza caldă în solul primitor Și ușurează trupuri, într-o evaporare, Ce înalță gând pedestru în zborul spre visare, Iar brațe, face aripi… pe suflet, blândul sor. Pas, decolează parcă în salt...
Alles was ist, ist vernünftig
de Mihai Vogoride
astăzi la ora 12 am început să cred cu înverșunare era un ion pozitiv acolo care vorbea cu mine nedefinit ca o răcoare prin limpezimi și umbre venite de departe exist doar ca o verigă a lanțului...
asertiune
de adi dadi
în sfera mea de toleranță am fost un astru pubertin si am crezut în tine broască cum crede-o babă în destin si nori de surdă indignare imi țin de cald si e păcat micuta mea evaporare să-mi dai doar...
Entropie freatică
de George Asztalos
ochii tăi mă limpezesc tulburent în ei se sărută fluturii șoptesc trezia unui vis noctambul acolo vin tătarii cu o feroce libertate adie cutremure mîngîie cuțite de jar m-am liniștit mă voi retrage...
Hrănirea pietrei
de Gellu Naum
Eram în curte sub un lemn tocmai creșteau din mine niște flori tocmai cânta o pasăre în mine tocmai o ascultam cum cântă plutea o adiere de crengi dinspre pădure mă învelea ca o evaporare tocmai...
Cîntec
de Boitor Valerian
Cînt dealului, frunzelor, munților, pata de mare din bolul de sticlă. Picăturile de rouă îmi lovesc brutal fața, tremurâd mlădioase în drumul lor spre evaporare. Aș vrea să fie soare, dar nu văd ca e...
Acolo-n inima ta
de Alina Cusen
Măngâie-mi irisul cu-n strop de durere, sărută-mi aripa c-o secundă de dor. Încă mai știi, încă mai poți s-alungi evaporarea.... De ce te-ascunzi sub pași de umbră, de ce te minți sub cioburi de...
Mai presus de orice...
de liviu gradinariu
Mai presus de orice E nevoie de frumosul delir al înecatului de o mie și una de nopți de neputință viitorul durerii moarte în plâns mi-ar chema gandurile plutitoare tatuate pe zi petecul versului...
Poem pentru nopți lungi
de Marius Marian Șolea
Poem pentru nopți lungi S-a legat de mînă umbra și se-ntinde pentru a săruta un trup rotund de întuneric ud și rece, rămas așa de la evaporarea luminii. totul se recunoaște în plîns, cînd femeia se...
Semințe de bostan
de Victor Titiu
Dacă fluturele trece obligatoriu prin stadiul de vierme,pentru a deveni înger, este la fel de obligatoriu stadiul de om? Viața nu decontează cuvintele ce n-au acoperire-n aur. Lumina s-a născut prin...
Veneții umede
de Liviu-Ioan Muresan
cu picioarele umede, cu mîinile vîslind visăm bărci zburătoare, ventilatoare să ne usuce valurile gîndirii. vibrațiile minții peștișori într-un acvariu plin de prădători umezi, evaporarea ca stare...
joi
de Victor Ciobanu
Se făcuse atâta liniște încât puteam auzi pașii amantelor din schimbul trei cum împodobesc străzile. Mai pudică din fire luna se ascunsese în spatele unui nor și a așteptat tăcută evaporarea...