"eu ca poemele" – 20573 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
istorie
istoria, așa cum o văd eu
de sunet1
Ștefan Baciu
Ștefan Baciu (n. 29 octombrie 1918, Brașov - d. 6/7 ianuarie 1993 Honolulu) a fost un poet român din diasporă, eseist, memorialist, ziarist, critic de artă, traducător, diplomat și profesor universitar. A fost fiul lui Ioan Baciu, profesor și al Elisabetei Baciu, casnică. Cursurile liceale le urmează la liceul "Andrei Șaguna" din Brașov, avându-i ca profesori pe Emil Cioran (logică și filosofie), Octav Șuluțiu (limba franceză), Ioan Baciu - tatăl poetului (limba germană). Apoi a fost student la Drept, în București, atașat de presă la Berna, de acolo a plecat la Rio de Janeiro, apoi la Seattle, ca profesor, după care s-a stabilit în insulele Hawaii, la Honolulu. Debutează în anul 1933 în revista "Răboj" cu poezia "Eu", care îi apare tradusă în limba germană în revista Klingsor, în același an. Pentru volumul său de debut "Poemele poetului tânar" primește în anul 1935, la vârsta de 17 ani, "Premiul scriitorilor tineri" al "Fundațiilor regale". Activitatea literară din țară din țară Între...
19 poezii, 0 proze
chivaran marius
Tata mi-a spus ca menirea unei persoane este aceea de a creste un copil si a planta un copac.Altfel acea persoana nu poate aspira la rangul de OM.Astfel incat,eu nesadind inca un pom si necrescand un copil,nu stiu cum as putea completa aceasta biografie avand inima impacata.Eu,ca si OM,inca nu exist.
9 poezii, 0 proze
Buda Sorina Maria
Am fost copil, am reușit inconștient să ajung adolescentă, iar acum mă aflu la granița cu tinerețea, pe care o chem, o refuz... Realizările mele sunt: iubirea pentru oameni, natură, artă, timp, incert, complicat; fericirea pe care le-o aduc celor de lângă mine (în special, părinților), aproape 12 ani de școală și cam atât. Scriu versuri, le șterg, le recuperez, le învârt și îmi adăpostesc acolo tot ce simt eu că trebuie să păstrez ca amintire pentru vremuri de amnezie. Știu că nu am destulă îndemânare și apreciez remarcile critice. De asemenea, știu că nu voi fi niciodată un poet, deși mi-ar plăcea.
6 poezii, 0 proze
Ramona
eu cred ca noi suntem ceea ce am facut si ceea ce facem si nu ceea ce soarta ne face.
1 poezii, 0 proze
ALBEI CORNELIU
Eu cred ca omul e asa cum ii este sufletul. De aceea imi doresc ca ceilalti sa ma vada asa cum imi este sufletul si nu trupul.
10 poezii, 0 proze
Mihai_Giokko
....eu sunt ca toti si ca nici unul, va regasiti in mine, ma regasesc in voi, dar degeaba, nu sunteti eu si eu nu sunt voi, nu vreau sa fiu eu caci atunci sunt ca voi si nu vreau sa fiu ca voi ca nu mai pot fi eu...
5 poezii, 0 proze
Alexandru Gazdac
eu cred ca sunt eu.
1 poezii, 0 proze
Dumitru Ou
eu sint ca mine.bun shi nebun.iubesk sa sufer, urask sa sufer.sint un mort in aceasta lume vie. urask viatza dupa kum urask shi moartea.le-am vazut pe ambele ku okii shi nushtiu ce sa aleg dar pina cand ramin aceasta lume plina de idiotizm din kare fak parte shi eu. un idiot intre idiotzi, cel mai idiot dintre totzi
2 poezii, 0 proze
Ion Scalen
Poate că eu nu exist decât în închipuirea Sfinxului ca o alcătuire anizotropă construită anarhic din cel ce sunt și cel care nu sunt www.scalen.blogspot.com guratargului@yahoo.com
197 poezii, 0 proze
Ene Stefan
Optimistul: –Eu știu că ești sătul de mine, Aceeași voce prea subțire, Ce scârțâie pe scăriță Pană sus la muzicuță... Da` n-am ce să fac, NU tac, că-s pui de dac, și pac, plac! Și mâine, când n-oi mai vrea să vorbesc, Parcă-n inimă-ți clipesc... Neutrul: –Da! Eu, pe el, îl vreau! Să-mi cânte l-aspirator, Mor! de plâns, când ia ficatul, Și spală de noroi păcatul... Optimistul: –Ca’așa-i în poker, sa iei asu’, la-nceput Ca dup-aia să spui: „Mut!”... E și-un final de catapult. Neutrul(menținând sinfonia aprobării): –De când așa ceva am vrut! Pesimistul: –Da` nu-i bine, că numai ține: Același om, cu alta poantă, Aceeași inimă curată, Același sictir valabil, Și-altă-ntorsătură de scalpabil! Resemnatul: –Nu-i la fel, să vorbești cu-n pix și-o hârtie Vreo două ore la beție... Furiosul: –Nu!... Stop! Mai taci odată! Că nu poti vorbi de lumea toată... Și filosofia ta-i cam’lată! Și se zbate, adormită, Și-a ta găină-i coc-codăcită! Paranoicul: -Da! așa e, că-i o glumă Și-o glumă va ramâne,...
7 poezii, 0 proze
eu ca poemele
de Alina T. (Manole)
păpădiile se umbrelesc în suflul copiilor ca niște deocheate și destrămate poezii. unele flori plâng într-o înfluturare de roșu galben, mov, grena ca niște premeditate da, premeditate poezii. eu mă...
Elegiile poetului
de Alex Popp
Prima elegie Să mă iertați că poemele acestea nu sunt în distih. Am uitat. Reconstituirea unei beții antice Cu tauri jungheați și behăituri De o tristețe veselă. Eu mă bălăcesc aici în lături...
Killer motanul negru
de Adi Cristi
Killer motanul negru motanul negru a învățat să scrie poeme nu mai miaună, nu mai prinde șoareci stă toată ziua și scrie poeme cele mai multe sunt despre mine fără ca eu să fiu o sticlă cu lapte sau...
Mountolive (fragment)
de Dan Laurențiu
Vreau să scriu în încercarea de a construi un drum bătut cu diamante spre tine vreau să scriu cu nepăsarea de a ajunge la finalitatea care nu este scopul nimănui vreau să scriu în sensul zădărniciei...
Mountolive
de Dan Laurențiu
Cea mai adâncă voce cu care Dumnezeul a creat Lumea este vocea ta ea vine din pădure din noapte din haos ascult la telefon această voce din pădure din noapte din haos Când se va lăsa seara voi scrie...
Despre poezia aspră a cotidianului
de Liviu Comșia
Multe sunt tentațiile critice atunci când ai deschis volumul de poeme „Aburi de femeie” (Ed. Haifa, 2004), pe care se află semnătura Biancăi Marcovici! Este un nume, o marcă, o artistă care s-a...
inventar cu poemele pe masă
de Adi Cristi
inventar cu poemele pe masă dacă ar fi să mă învinovățesc de ceva de mine m-aș învinovății de faptul că exist m-aș învinovății că nimic din ceea ce sunt nu-mi aparține decât, poate, poemele să-mi...
vocația nefericirii
de Dana Banu
pentru că avem cu toții vocația nefericirii poemele pleacă de la noi nescrise nopțile încep să ni se vadă pe chip iată de ce acoperim oglinzile și coborâm în pământuri : sila dezgustul furia spaima...
retrogândire sedimentară
de Daniel Dăian
nu sunt adeptul concertelor florale la sfârșitul salbatic al unei nopți albe pentru că poemele mele sunt curvele mele și da am spus poem sau femeie după preferința fiecăruia și da este vorba numai și...
