"erau niște oameni" – 20362 rezultate
0.03 secundeMeilisearchȘtefan Octavian Iosif
Urmează studiile liceale la Brașov și Sibiu. Își stabilește reputația de poet în epocă prin volumele: Patriarhale (1901), Romanțe din Heine (1901), Poezii (1902), Din zile mari (1905), Credințe (1905). Din inițiativa lui Emil Gârleanu, Șt. O. Iosif și Dimitrie Anghel, scriitorii tineri din București s-au întrunit într-o primă consfătuire de lucru în ziua de 13 martie 1908, alcătuind o comisie provizorie pentru elaborarea statutelor preconizatei Societăți a Scriitorilor Români. Șt. O. Iosif și Dimitrie Anghel se cunoscuseră la Paris, în 1901, unde se aflau la studii. Temperamente total diferite, aveau totuși câteva trăsături care îi uneau: amândoi erau poeți, nutrind o mare sete de instruire și afirmare literară, și amândoi erau - structural vorbind - niște visători și niște romantici. Deși psihologic se deosebeau, în plan mai larg se întâlneau și se \"completau\" în chip fericit: pe când interiorizatul Șt. O. Iosif se simțea atras de exuberantul Anghel, acesta din urmă afla în...
0 poezii, 0 proze
Ștefan Octavian Iosif
Ștefan Octavian Iosif (11 septembrie 1875, Brașov - 22 iunie 1913, București) a fost un poet și traducător român, membru fondator al Societății Scriitorilor Români. Urmează studiile liceale la Brașov și Sibiu. Își stabilește reputația de poet în epocă prin volumele: Patriarhale (1901), Romanțe din Heine (1901), Poezii (1902), Din zile mari (1905), Credințe (1905). Din inițiativa lui Emil Gârleanu, Șt. O. Iosif și Dimitrie Anghel, scriitorii tineri din București s-au întrunit într-o primă consfătuire de lucru în ziua de 13 martie 1908, alcătuind o comisie provizorie pentru elaborarea statutelor preconizatei Societăți a Scriitorilor Români. Șt. O. Iosif și Dimitrie Anghel se cunoscuseră la Paris, în 1901, unde se aflau la studii. Temperamente total diferite, aveau totuși câteva trăsături care îi uneau: amândoi erau poeți, nutrind o mare sete de instruire și afirmare literară, și amândoi erau - structural vorbind - niște visători și niște romantici. Deși psihologic se deosebeau, în plan...
77 poezii, 0 proze
Victor Jara
Victor Jara s-a nascut pe data de Septembrie 23, 1932 in Lonquen, un mic orasel din Chile. Parintii sai erau tarani. Tatal lui, Manuel, era un muncitor pe cand mama sa, Amada, facea tot felul de treburi marunte pentru bani. Tatal lui Victor avea probleme cu bautura si avea obisnuita sa o bata pe Amanda. Dupa cativa ani, Manuel se muta in alta parte sa lucreze ca fermier iar Amanda a ramane singura sa-si creasca copii. Mama lui Victor muncea din greu, avea o viziune foarte optimista in viata si credea in puterea educatiei. Ei ii placea sa cante la chitara ceea ce il invata si pe Victor. Amanda moare cand Victor avea varsta de 15 ani. Victor isi paraseste casa, abandoneaza studiile pentru a devenit preot, abandoneaza si preotia si intra in armata pentru putin timp. Se intoarce in Lonquen fara bani si proiecte de viitor. Incepe sa studieze muzica folclorica Chileana impreuna cu niste prieteni. Devine interesat de teatru si urmeaza Universitatea de Teatru din Chile. Devine din ce in ce...
0 poezii, 0 proze
Immanuel Kant
Immanuel Kant se naște la 22 aprilie 1724 la Königsberg, în Prusia orientală. În toamna lui 1740, în vârstă de 17 ani, intră la Universitatea din Königsberg. Nu se cunoaște la care dintre facultăți s-a înscris. Urmează cursuri de filozofie și matematici (cu Martin Knutzen până la moartea acestuia în 1756) și de fizică. Kant se orientează spre secțiunea clasică, Lateinschule. Disciplinele principale erau latina (până la 20 de ore săptămânal) și teologia (un soi de buchisire superficială a catehismului); se familiarizează cu filozofia lui Leibniz. De aici dragostea lui Kant pentru poezia latină și aversiunea față de formalismul cultului religios. Kant va lucra trei ani la Reflecții asupra unei veritabile evaluări a forțelor vii, lucrare care va fi imprimată în 1746 dar a cărei versiune definitivă datează din 1749. În 1747 părăsește universitatea înainte de a fi obținut toate gradele, din pricina morții tatălui său. Devine astfel preceptor în familii nobile și burgheze din împrejurimile...
0 poezii, 0 proze
Caius Valerius Catullus
CAIUS VALERIUS CATULLUS cca 84 a.C., se naste la Verona intr-o familie importanta, care avea legaturi politice cu Cezar, Caius (se citesteste Gaius) Valerius Catullus 66 a.C., la 18 ani vine la Roma, unde erau si alti tineri talentati din aceeasi provincie cu el, Galia Cisalpina, cu care se imprieteneste 62 a.C., la 22 de ani incepe marea sa dragoste, iubirea pentru Lesbia, asa cum o denumeste - in amintirea marii poete din Lesbos, Safo - pe cea care a fost identificata drept Clodia, sora tribunului P. Clodius Pulcher si sotia consulului Q. Metellus Celer, asadar provenind din vechea familie patriciana a Claudiilor 58 a.C., se pare ca ii moare un frate in Troada 57 a.C., pleaca impreuna cu prietenul sau, poetul C. Helvius Cinna, in cohorta propretorului C. Memmius Gemellus in Bitinia, dar nu reuseste sa se imbogateasca 56 a.C. Catul se intoarce la Roma, unde constata ca iubita lui ducea o viata de desfrau si porneste o serie de atacuri foarte crude impotriva ei si a celor care o...
9 poezii, 0 proze
GETA NEDELCUU
Autobiografie Ne-am născut în zi de vară, Eu și a mea surioară Două gemene frumoase Și foarte gălăgioase. Părinții erau săraci Viață grea... n-ai ce să faci... Foarte greu ei ne-au crescut, Dar ne-au iubit foarte mult! Gingașe ca două flori, Eram ale lor comori. Răsfățate și iubite Și cu mult drag îngrijite. Doar că, într-o zi de vară, Nori negrii se adunară Prevestind parcă ceva, Groaznic, că se va-ntâmpla. Ca un prunc neprihănit, La șase luni a murit Scumpa, surioara mea, Pornind tristă spre o stea. Câtă jale, ce durere! Dar, Domnul le-a dat putere Și după un an jumate Mama, mai naște-un frate. N-a ținut mult voia bună, Că-a murit la... doar o lună. Altă tristă-înmormântare, Altă mare supărare... Domnul nu i-a părăsit, Ruga lor le-a îndeplinit Și, după doi ani... în fine, De la spital mama vine, Cu draga mea surioară Frumoasă .. din cale-afară! Bună, cuminte, deșteaptă Urcă treaptă, după treaptă; În viață, în căsnicie, Mamă bună și soție! Azi, suntem la casa noastră, Prin strădania...
25 poezii, 0 proze
Charles Cros
Charles Cros (n. 1 octombrie 1842 - d. 9 august 1888) a fost un poet și inventator francez. A fost născut în Fabrezan, Aude, Franța, 35 km la est de Carcassonne. Cros era un poet și scriitor umoristic cunoscut. Cea mai cunoscută scriere a lui este poezia "Scrumbia afumată", considerată ca fiind una dintre capodoperele umorului absurd. El e cunoscut mai ales datorită faptului că a inventat niște procedee ce aveau să stea la baza fotografiei. A mai făcut și îmbunătățiri la tehnologia telegrafiei. Charles Cros a murit la Paris. Engleză Charles Cros (October 1, 1842 - August 9, 1888) was a French poet and inventor. He was born in Fabrezan, Aude, France, 35 km to the East of Carcassonne. Cros was a well-regarded poet and humorous writer. He developed various improved methods of photography including an early color photo process. He also invented improvements in telegraph technology. Poetry In the early 1870s Cros had published with Mallarmé, Villiers and Verlaine in the short-lived weekly...
19 poezii, 0 proze
Sun Tzu
Singura sursa care a ramas cu privire la Sun Tzu, este biografia scrisa in secolul II i.Hr de catre istoricul Sina Qian, care il descrie ca un general ce a locuit in statul Wu in secolul VI i.Hr. Oricum, biografia nu este sustinuta de catre alte surse ale vremii respective si atat forma cat si continutul indica faptul ca a fost scrisa intre anii 400 i.Hr si 320 i.Hr. . - Lucrarea sa, "Arta Razboiului" ("Art of War") ofera un numar de indicii directe catre viata sa. De exemplu, carele de lupta descrise de el au fost folosite pentru o scurta perioada la sfarsitul secolului 4 i.Hr. , precum si alte lucruri care indica aceeasi perioada. - Niste studenti au dedus ca, de fapt opera lui Sun Tzu a fost scrisa de niste filosofi chinezi necunoscuti si ca Sun Tzu nu a existat cu adevarat ca si persoana istorica. - In 1972 un ser de texte gravate in bambus au fost descoperite intr-un mormant de langa Linyi in Shandong. Acestea au ajutat la confirmarea textului care era deja cunoscut si de...
2 poezii, 0 proze
Somesan Sergiu
Mereu am spus că pentru cititori este importantă opera unui scriitor și nu locul unde, mai mult sau mai puțin întâmplător, a venit pe lume. Dacă acest scriitor va ajunge celebru, se vor găsi destui biografi gata să-i descâlcească ițele biografice, iar dacă nu, cui îi va mai păsa de el? Dar ca să satisfac, totuși, niște minime curiozități am să spun că m-am născut la 8 decembrie 1954, în orașul Reghin, iar școala am făcut-o în prea multe localități pentru a le menționa pe toate. (Le amintesc pe cele unde am stat cel puțin un an, în ordine cronologică: Ocnița, Teaca, Lunca, Codlea, Petroșani, Brașov). De scris am început să scriu prin clasa a șasea, pe când învățam în Codlea și profesorul meu de română mi-a sesizat talentul de povestitor, îndemnându-mă să scriu. Iar pentru a scrie - mi-a spus el - trebuie să practic cât mai multe meserii pentru ca, atunci când voi ajunge scriitor - el era convins de asta - și voi scrie despre un personaj sau altul, să știu despre ce vorbesc. De aici...
130 poezii, 0 proze
Ludovico Ariosto
1474-1533 Autor al capodoperei Orlando Furioso, se naște la Reggio Emilia, ca fiu al unui demnitar, dar se formează la Ferrara. Se dedică de tânăr studiilor umaniste. După moartea tatălui (1500) rămâne capul familiei numeroase, ceea ce îl obligă să intre în slujba cardinalului Ippolito d’Este, iar mai târziu a ducelui Alfonso d’Este. Ultimii ani ai vieții și-i petrece la Ferrara, în pacea dragostei domestice, dedicându-se preocupărilor literare și organizării reprezentațiilor teatrale ale curții. La moartea sa era deja o celebritate nu doar italiană ci și europeană. A tradus din Plaut și Terențiu.
2 poezii, 0 proze
erau niște oameni
de Daniel Gherasim
erau oameni pe-atunci/citeau cărți/jucau până noaptea târziu/culegeau frunze din parc/le împachetau în ziare/le puneau la presat acum nu mai au nici pantofi se culcă devreme de parcă dimineața ar...
Stima, dragostea, mândria- profesor în România
de Eugen Galateanu
Oricât ar părea de ciudat, cartea și oamenii cu carte n-au fost niciodată în topul românilor, în ultimii 200 de ani. Marea majoritate a boierilor români erau niște inculți- la ce le trebuia carte ?...
Nostalgii cu Trabant
de Titus Doboș
Va mai amintiți cât a mai pătimit bietul domn Pretor din cauza Trabantului. Pe vremuri, sau mai bine zis, pe vremea noastră, „trabanțiștii” erau niște oameni respectabili și respectați, oarecum. O...
Cimentul
de Alexandru Vizitiu
Cimentul Zarvă, da ce zarvă, nu-ți vine să crezi. Cum?! Exact așa cum spun. Zarvă mare. Că omului nu-i ajunge niciodată. Adică și pînă la urma-urmei care-i mai vinovat? Oamenii aceia străini, cu...
Muzeul Minciunii
de Rosca Lucian
Copiii mergeau încolonați împreuna cu reeducatoarea lor pe străzile pustii, uitându-se curioși și puțin speriați în jurul lor. Nimic din ceea ce vedeau nu le era familiar. În stânga și în dreapta...
O ursitoare a Sfântului Scaun
de Jianu Liviu-Florian
O URSITOARE A SFÂNTULUI SCAUN Intru în biserică. Să dau o pomenire. Acolo, stupoare. Biserica – goală. Numai preotul, cam abătut, cu chelie. Pe chelie, o lumină galbenă. Cu o damă. Dama – mare. Și...
sfaturile boschetarului
de mihai carabet
nu orice om e om, cum nu orice zboară se mănâncă, totul depinde de numărul gardurilor sărite în cursa în care tu ești vânatul iar moartea e un canibal sătul, dar care practică acest sport din simplul...
Omnipotentul gânditor de prestigiu în impostura de la Haimangia
de Octavian Georgescu
Prezent la Festivalul Internațional de Film București (B-EST IFF) 2010, filmul \"Portretul luptătorului la tinerețe\" a luat premiul pentru imagine și premiul publicului. Premiul pentru imagine l-a...
S-au produs doar câteva schimbări
de nicolae tomescu
Un bătrân dascăl mi-a arătat o temă scrisă pentru vacanța mare, pe care a găsit-o în arhiva școlii, dosită într-un vechi registru matricol. Tema era Ce schimbări ați observat, în ultimul timp, atât...
orion 62
de Cătălin Al DOAMNEI
murise dej și țara –ntreagă se dădea de ceasul morții vrând să-l petreacă pe tătucul brusc tovarășii brigadieri au îmbrăcat salopeta cea nouă bleumarin-deschis ca pentru garda de onoare tatăl...
