"ea e soția ultimului soldat de pe front" – 20172 rezultate
0.05 secundeMeilisearch
MLMario Vargas Llosa
Mario Vargas Llosa este un scriitor peruan născut în 1936 la Arequipa (Peru) și a copilărit în Bolivia împreună cu mama și bunicii materni, închipuindu-și că tatăl lui e mort și că fusese un erou. În realitate, la cinci luni după căsătorie își părăsise soția însărcinată și avea să-și revadă fiul abia zece ani mai târziu, când Mario se va întoarce în Peru. Între 1950 și 1952 urmează cursurile unei școli militare din Lima – experiența descrisă în primul roman, Orașul și câinii (1963). În 1955 se căsătorește cu o mătușă, provocând mare scandal în familie, și divorțează de ea în 1964, pentru ca, un an mai târziu, să se căsătorească cu verișoara lui, Patricia. Între timp, lucrase în Franța ca profesor de spaniolă și ziarist. După o tinerețe în care se apropiase de comunism, ia distanță față de Fidel Castro, ba chiar îl acuză pe Gabriel Garcia Marquez, odinioară prieten, de servilism. Călătorește, predă la universități din America și Europa, devine scriitor celebru prin forța epică,...
11 poezii, 0 proze
Carla Biro
"Ea e femeia care porneste in campul de lupta cu o floare in mana." a spus poetul contemporan si optzecist, I. M., referindu-se la mine.
5 poezii, 0 proze
GMGheorghe Mădălina
Când o vei cunoaște pe ea, s-ar putea să ți se pară scorpie, sau s-ar putea să ți se parâ cea mai dulce fata. Uneori poate să fie atât de rea iar alteori atât de bună… Nu știe nimeni cum, majoritatea doar cred că iși schimbă măstile la fiecare minut. Dar ea nu poartă măști pentru că a învățat că e mai bine fără ele. Nu. Se schimă atât de repede pentru că de fapt ea e mai multe persoane într-una, dar nimeni nu pare să realizeze asta. Mădălina e serioasă, bea cafea și știe că fiecare sfârșit e inevitabil și ca pâna la urmă totul va păli cândva. Ea nu iubește niciodata cu toata inima pentru că știe că intr-un final inima ei va ajunge zdrobită pe podea și va plânge atât de mult.Mădălina nu se atașează niciodata de obiecte sau de locuri pentru că știe că se sparg, se pierd și se uită. E atât de matura încât te izbește cu capul de asfalt doar spunându-ți adevarul.Mădălina nu urlă niciodată. Ea doar se uită la tine fără să spună nimic și atunci poti să știi că i-ai făcut cel mai rău lucru și...
8 poezii, 0 proze
Roxana Borcan
nascuta la inceputul verii, a inceput sa-mi placa viata asa urata cum e ea. asta e, mai scriem, mai citim...traim
3 poezii, 0 proze
Balica Galina
Poezia e sufletul meu... Numai prin ea imi exprim trairile intr-o versiune atat de reala incat, atunci cand ies din lumea ei, nu mai am puterea sa ma recunosc...Si, totusi sunt eu!
6 poezii, 0 proze
loredana tudor
uneori mi-e mila de poezie, alteori mi-e mila de oameni.daca mai multi oameni ar intelege mai mult poezia, nu mi-ar mai fi mila nici de ea, nici de ei.in rest, mai multe despre mine ar putea spune chiar stradania mea de a scrie cate ceva, din cand in cand.
9 poezii, 0 proze
SLserban dacia lavinia
E greu sa iubesti cand nu esti iubit Stii ca esti viu dar simti c-ai murit Incerci sa te minti ca poate totusi te iubeste Dar nu intelegi de ce mereu te raneste Tu cauti o iubire perfecta, T-i se pare ca a ta e mult prea defecta Dar iubirea ce-o cauti nu exista, Si nu are rost sa fii trista Iubeste ce ai, ce vezi, ce simti Si nu incerca in zadar sa te minti Iubirea ce-o cauti n-ai s-o gasesti Si ce daruiesti, inapoi nu primesti Dar si cand se intampla sa crezi ca ai gasit-o Iubirea pe care mereu ai dorit-o Fii fericit atat cat o ai Primeste dar nu uita sa si dai! Si cand va pleca lasa usa deschisa Chiar daca inima ta e distrusa Ca alta iubire pe ea va intra Si viata si inima-ti va lumina!
1 poezii, 0 proze
GAGeorge Allan
Bruma respir bruma si mi-e frig nu foarte rau... am geaca asta cu gluga iarba netunsa de doua saptamani e acum alba; ieri era verde asa e la astia … mai incolo e un mos intr-un baston, incearca 2 usi la 2 case... n-am treaba cu el. imi vad de drum mai in viteza,ca mi-e frig. (nu prea face fatza gluga) pe drum dau de unu James care ma recunoaste si ma saluta: "hy man" are bagajele dupa el se duce acasa in Jamaica. doar io cu el mai suntem la ora asta inghetata, noi si cativa gunoieri. James e negru in fine... respir bruma si-mi aduc aminte de mama asa...putin ca i-am spus ca-am dat pe geaca 3 mil si ea a fost cam 5 si-acum doar p-asta o am, ca James ala se duce acasa si io nu... si mai merg un pic,mai vad odata mosu, fara baston,pierdut de tot de data asta… mai respir 3 pasi de bruma pana sa ajung acasa.
2 poezii, 0 proze
GMgabor monica
poeziile mele au fost publicate in cateva reviste dar nu asta e relevant. conteaza numai pasiunea.din ea izvoresc ode inchinate vietii... un text e considerat bun,dak putin din adancimea sufletul tau se revarsa pe hartie,si se incapataneaza sa se dilate,pt a modela un mic loc din inima ta.
5 poezii, 0 proze
MTmircea trifu
A fi poet nu e dacit întâmplare . Trebuie să știi însă, Prețioaso , că numele acesta de poet , foarte puțini îl merită , așa că eu unul nu-s dacit un iubitor al poeziei , iar pentru ceea ce-mi face trebuință , nu mă duc nici să cer , nici să caut versuri străine : cele pe care le am , sunt ale mele, dar asta nu înseamnă că sunt poet. Poezia trebuie folosită ca un giuvaier foarte prețios, pe care stăpânul lui nu-l poartă in fiece zi și nu-l arată oricui , nici la orice pas , ci numai când se cuvine si are temeri să-l arate. Poezia e o prea frumoasă domnița , neprihănită , cinstită , cuminte , iscusită , sfioasă si retrasă între hotarele înțelepciunii cele mai înalte. E prietena singurătății , îi țin de urât izvoarele, o mângâie pajiștea , îi descrețesc fruntea copacii , o învelesc florile , și-n cele din urma, ea însăși îi desfată și-i instruiește pe toți cei ce se împărtășesc dintr-însa. MIGUEL DE CERVANTES SAAVEDRA NUVELE EXEMPLARE "TIGANCUSA".. Publicat doua volume de...
812 poezii, 0 proze
ea e soția ultimului soldat de pe front
de ana sofian
e un fel de privighetoare uitată în iarnă cumpenele fântânilor încremenesc la trecerea ei printre ape în ochii ei iadul își stinge flacăra și răsăritul își curăță de sânge trupul dacă o întrebi...
Dan, bătrînul soldat
de Shalom Ben_Gal
@ Dan, bătrînul soldat Daniel, sau mai pe scurt, Dan, chiar bătrîn nu era la cei 55 de ani ai lui, însă ducea povara sisifică a unor răni căpătate în multele războaie la care luptase. În ultimul lui...
Poveste dintre lumi
de chelaru adrian
Capitolul 1 Cand lumea se sparge in mii de bucati Raman in urma zeci de singuratati Si din ale noastre vise nedeschise Se nasc ale oceanului mari intinse Pline de peste pline de alge Plinde de sute...
meandre 1
de viorel gongu
un soldat sună la ușă-1 Soneria sună insistent. Mihai deschide ochii și se uită la ceas, este ora opt. Oricum trebuia să se scoale. Întrebarea „cine o fi la ușă?”a căutat întrebări în mintea lui de...
Din ce freze și piese dințate?
de Dragoș Vișan
Din ce secret a luat ființă limbajul universal al lumii de poimâine? Din ce aluat s-a adunat la urmă o ființă care să înlocuiască generațiile de oameni care au fost ori trec? Din ce cunună de imagini...
Liliana Ursu. Cântecul vâslei pe apă și pe uscat
de florin caragiu
În poezia Lilianei Ursu se întrepătrund întinse teritorii ale naturii și culturii, umanizate și întrelegate de o sensibilitate ce mizează pe firescul străbătut de sugestia atingerii sacrului....
Înconjurați de trădători (Finalul) (Al doilea fragment)
de Danciu Vlad
... În vreme ce Raya așteaptă să apară un mutant, sau cel puțin să primească confirmarea că a părăsit Baldaron, Grun finalizează ultimele detalii la tatuajul prințesei și sterilizează echipamentul în...
Marin Preda: Băiete ăștia vor să mă termine!
de Ion Ionescu
Marin Preda: Băiete, ăștia vor să mă termine! În vara anului 1970, la recomandarea profesorilor Alexandru Piru și Ion Rotaru, am luat lucrarea de licență despre ,,Moromeții” lui Marin Preda. Aveam...
Basarabia mea
de Bogdan Margareta
În amintirea bunicii mele Nădița Șelaru . BASARABIA MEA Dacă anii, secolele trecură ca și tăvălugul peste acel ținut numit Basarabia, dacă imperiile de-a lungul vremii s-au destrămat sau și-au făcut...
Povestea unei rochii roșii (4)
de Sorin Teodoriu
Porțile Paradisului sunt mereu încuiate sau poate așa le văd eu. Ori de câte ori le ating, sunt de neclintit. Posibil să nu fiu demn să pășesc dincolo sau poate nu a venit încă sorocul. Din fericire...