Din ce freze și piese dințate?

Din ce secret a luat ființă limbajul universal al lumii de poimâine? Din ce aluat s-a adunat la urmă o ființă care să înlocuiască generațiile de oameni care au fost ori trec? Din ce cunună de imagini cu încetinitorul poate ieși pe bandă rulantă gramul Realității? Din ce armură ascunsă în birouri ultrasecretizate mai iese ultimul cavaler al Mesei Rotunde? Din ce ascunziș al creierului ne pândește în vise bătrâna bunică sau mamă, care parcă n-a murit? Din ce perfect modest cu mintea va mai ieși încă-un prefect? Din ce bani încasați cu țârâita mai se lasă de-un chef ca în povești? Din ce lege se întretaie tot felul de fărădelegi? Din ce Saftă și din ce maidan cu dragoste mai se naște filantropica nevastă a lui Gore și o parte din populația de astăzi a Bucreștiului? Din ce Sultană pârâtoare ies văpăi pe fund când e și ea de Gore maltratată? Din care Nedu și din care Neicu se vor suprapune chipurile peste trupuri, peste-o grecoaică măritată c-un neputincios? Din ce Puișor iese un stol de porumbei arși, care se prăbușesc și mor? Din ce Paler a mai ieșit un alt turnăror slăbănogit, cu plămânii arși la topitorii, seducutător fără voie în goliciunea sa nocturnă și sedus de către nevasta prietenului cel mai bun, pe când găzduia la ei? Din ce neînceput anotimp al toamnei mai a venit un alt nedefinit sezon cald sau rece? Din ce cer în ce cer? Din ce îngeri? Din ce păcătoși? Din ce margine a vechiului București se mai ridică alt Pompilică Șchiopul, umblând, după ce-a fost schilodit de tren, cu nevestele hamalilor de la gară, angajați și concediați de el când nu mai erau apți de muncă? Din ce mahala – vezi, Doamne, civilizată, cu bucureșteni sadea – se mai înalță numai fete dulci ca-n București nicăieri nu mai găsești, cu o condicuță și mereu în tratament internate la Colentina? Din ce Rusie o mai veni un Ivan pantofar cu izba în cap, s-o meșterească repede în casa cu nebuni și să cânte ca o privighetoare dragostea maidanului cea mai strigătoare la cer, pe Maro, soția plăcintarului Tino și sora vitregă a Salomiei? Din ce bandit cavaler Fane din Cotroceni vor mai ieși atâtea povestiri adevărate, chefuri de pomină, riscarea propriei vieți în fața adversarilor din Grant? Din ce Fană, din ce Oiță lovită cu piatra-n cap de către Safta amenințată de vecini, se vor mai vedea atâtea zâmbete fecioare, curmate pe dată? Din ce pământ se nasc atâtea povești, aproape incredibile, sau zboară razant cu liniile ferate, spre locul unde-și pierd viețile salahorii, neisprăviții, iar apoi inundă universul cu strigoi și paparude? Din ce acoperiș pot fi văzute de copii atâtea scene erotice neaflate încă de oamenii maturi, ori puse la cale de către Safta țiganca? Din ce asfalt tango ies ca în Parcul Tineretului, lângă pâlcul de chiparoși de baltă și rațe maronii rădăcinile precum fosilele ori colții de mamuți? Din ce strănut al lui Băsescu nu pot apărea seisme? Din ce amețeală a lui Boc sau uitătură a Udrei s-ar putea crea un nou partid, cu succes prostesc ori porcesc anul viitor? Din ce plămadă suntem noi, vereșcanilor din câmpia și codrul Vlăsiei, dacă nu ne revoltăm, dacă nu mișcăm nici un clitoris, niciun tendon, nici un ilion, nici un os sacru, nici un deget mijlociu? Din ce s-au făcut pe lume revoluțiile, răscoalele, mișcările de sindicat, Solidaritatea lui Leh (doi președinți polonezi cu acest nume), insurecțiile armate, loviturile de stat, accidentele aviatice soldate cu pierderea căpeteniilor care tot se luptă și dă-i, și luptă, și dă-i, și luptă?! Din ce boboc de băiat nu iese un vlăjgan care își trăiește viața din plin, neuitându-se la reguli răsuflate, emigrând cât mai repede, apoi întorcându-se ca să-i pedepseacă pe schingiuitorii de pe galera de aici? Din ce splendoare de fată iese în sfârșit o personalitate debordantă, măcar în cinematografia mondială, care să aducă un Oscar și-n România, fără a fugi după Nobel ca Herta Müller în RFG? Din ce în ce, din groapă de gunoi, în alt maidan cu dragoste!