Căutare

Biografia mea?! E în curs de...petrecere. O va contabiliza cineva cândva... Eu nu știu cum să mă laud în mod eficace... Membru poezie.ro din 2002. Publicații, de-a lungul timpului, puține și "pe fugă", în: "Destine", "Respiro", "Conexiuni", "Literra", antologiile "Ultima generație, primul val" și "Proza.ro" și prin altele, pe care memoria mea le-a rătăcit prin diverse sertare... În rest, de o vreme încoace, fac și desfac legi, strategii și alte fleacuri...Pâna când să trec la partea "creativă", le-am folosit doar pe cele făcute și desfăcute de alții, vreme de vreo 10 ani. După care, doar atât nu m-a mai putut mulțumi... http://foivolante.blogspot.com

262 poezii, 0 proze

Petruț Pârvescu

născut în secolul și mileniul trecut, în păcala făgețelului, pe valea vezii, dincoace de pitești, locuitor, de o vreme, al septentrionului botoșănean... Addendă ziua după zi zi după ziuă stele lumi paralele care nu există pe câmpia numerelor o geometrie lichidă bile și cuburi drepte și plane efluvii genetice în bantustanele libertății egal prin repetiție bântuit de totemice vise in nord-estul singuratății noastre nu sunt decât o celulă bipedă am umblat după glorie care nu e numai glorie am umblat după femeie care nu e numai femeie am umblat după mine care nu sunt numai eu trag linia paralelă cu punctul și adun nici glorie nici femeia aceea numai poate eu însumi o dimensiune repetabilă prin pădurea lichidă a geometriei!... pentru detalii: Petrut Parvescu Wikipendia adresă de contact: petrutparvescu@yahoo.com

33 poezii, 0 proze

Corneliu Traian Atanasiu

Nu prea știu ce fel de biografie. Profesor de sport. Facultatea de filosofie fără să profesez. Fără veleități și gusturi literare pînă tîrziu. Am citit și am început să scriu într-o criză existențială a tinereții. Totul, după cum s-a dovedit ulterior, cu certe efecte formative. Transfuzii de sînge si iluzii. Am cochetat fără convingere și cu publicistica. Am publicat sporadic în Viața Românească, Cuvîntul, Orizont, Dilema. Într-o vreme am citit și niște mici eseuri la radio România Cultural. Nu mă simt frustrat și nici nu cred că sînt vreo valoare inestimabilă, există destulă literatură bună de citit și fără mine, mi-ar plăcea însă acest joc care oricum e mai confortabil, poate și mai savuros. Cred mai mult în efectele scrisului asupra persoanei mele și încurajez, în ce mă privește, mai puțin veleitarismul literar. De cînd m-am lăsat de fumat, spun oricui mă crede că am vicii prea mari ca să mă mai încurc și cu fumatul. Unul ar fi scrisul. Din 2007, administrez site-ul ROMANIAN KUKAI...

583 poezii, 0 proze

constantin nicolau

...nascut pe jos, botezat de Cuvant prin submersie, la 20 de ani am inceput sa botez cuvintele prin viata,pe la 30 m-a botezat imposibila iubire prin inplozie, dupa care am inceput sa mor prin mine.de sus.Ma urmaresc-cu oarecare consecventa-, amintiri din viata mea paralela, din iubirea paralela, dintr-un ego paralel; locuiesc intr-un spatiu euclidian, dar toate-s pana la o vreme...Ma voi naste.pentru inceput.pe sus. Eee, atunci sa te tii, povesti in mai incapatoare pahare decat ale cuvintelor, casantelor ! Sau nu. Dar poate da...

4 poezii, 0 proze

Camil Petrescu

CAMIL PETRESCU (1894-1957) Camil Petrescu s-a nascut in Bucuresti la 22 aprilie 1894. A urmat cursurile Colegiului \"Sf. Sava\" si ale Liceului \"Gh.Lazar\", apoi Facultatea de Filosofie si Litere. Debuteaza in revista Facla in 1914. Ia parte, in mod direct, la primul razboi mondial. Dupa razboi e, o vreme, profesor si gazetar la Timisoara. In 1921 il aflam la revista Sburatorul, de al carei cenaclu se disociaza in 1933. Este redactor la \"Revista Fundatiilor Regale\", director al Teatrului National din Bucuresti. In 1948 devine membru al Academiei Romane. Debutul editorial se petrece in 1923 cu volumul Versuri. Ideea. Ciclul mortii. Fondeaza publicatiile Saptamina muncii intelectuale si artistice si Cetatea literara. Moare la 14 mai 1957. Intreaga poetica a romanului camil- petrescian exprima renuntarea curajoasa la iluzia cunoasterii absolute o omului. (N.Manolescu) Camil Petrescu, personalitate multilaterala, s-a manifestat creator in cele mai variate directii ale culturii. Cu...

15 poezii, 0 proze

Constantin Oprișan

Constantin (Costache) Oprișan (n. 1921 - d. iunie 1958, închisoarea Jilava, București) s-a născut la 16 martie 1921, în comuna Oncești, județul Bacău. După liceu, în anul 1940, se înscrie în Frățiile de Cruce. Începând prigoana regimului Ion Antonescu împotriva legionarilor, este nevoit să plece o vreme din țară, mergând în Germania. Acolo audiază cursurile de filozofie ținute de Martin Heidegger. Revine în țară și preia șefia Frățiilor de Cruce, la nivel național. În anul 1946 se înscrie la Facultatea de Litere și Filozofie din Cluj. Este arestat în data de 15 mai 1948, judecat și condamnat la 25 ani muncă silnică. Până în anul 1951, este deținut în închisoarea Pitești, unde trece prin procesul de reeducare, fiind unul din cei care au fost cel mai rău torturați. Transferat la Gherla, este bătut în continuare și, din cauza regimului de detenție, se îmbolnăvește de tuberculoză. În anul 1955 petrece o perioadă în Spitalul Penitenciar Văcărești. În anul 1958 este transferat la Jilava,...

3 poezii, 0 proze

Luc de Clapiers Vauvenargues

1715 6 august Luc de Clapiers, marchiz de Vauvenargues,s-a nascut la Aix-en-Provence (Franta). Nu se cunosc amanuntele despre anii copilariei celui care avea sa ajunga unul dintre marii moralisti. 1720 In Aix izbucneste o cumplita epidemie de ciuma. Primar al orasului era tatal lui Vauvenargues, Josep de Clapiers. Molima a bantuit aproape un an si a facut peste sapte mii de victime; datorita darzeniei, curajului si abnegatiei primarului, a fost insa curmata, iar jafurile care au terorizat alte tinuturi nu s-au putut dezlantui la Aix. Pentru aceste merite, tatal lui Luc avea sa primeasca, in 1722, o pensie de 3000 de livre si titlul de marchiz. 1731 Firav, cu o sanatate subreda, blajin si excesiv de sfios, tanarul Luc trebuie sa fi studiat, o vreme, la colegiul Royal-Bourbon, tinut de iezuiti; dar se pare ca prin 1731 a fost nevoit intrerupa studiile, ramanand sa le completeze acasa, singur, sau cu ajutorul vreunui profesor particular. Judecand dupa scrisul lui, avea ceva cunostinte de...

12 poezii, 0 proze

Gaspara Stampa

1523-1554 Poate cea mai însemnată poetă a Renașterii italiene, Gaspara Stampa se naște la Padova, într-o modestă familie de negustori. După moartea tatălui se mută cu familia la Veneția, unde face studii literare și muzicale temeinice, devine în scurtă vreme o poetă și o cântăreață dintre cele mai apreciate de societatea cultă a vremii. Admirată și pentru frumusețea ei, a dus, pare-se, viața rafinată și libertină a marilor curtezane ale vremii, nutrind însă o mare și constantă iubire pentru contele Collatino di Collalto, senior de Treviso și poet, amant necredincios, care i-a inspirat întregul canțonier. Rimele sale, elogiate în epoca Romantismului ca expresie spontană a talentului și a unei pasiuni mistuitoare realmente trăite, poartă totuși amprenta culturii literare a vremii, eliberată doar de excesele intelectualiste.

1 poezii, 0 proze

Ilie Constantin

Ilie Constantin (născut la 16 februarie 1939, în București), fiul textilistului Stan Constantin și al „taxatoarei de tramvai“, Ralița Constantin (n. Constantinescu), este un român, doctor în filologie, poet, prozator, eseist și tâlmăcitor, reprezentant strălucit al generației resurecționale și a paradoxismului. Studiază la Liceul Sfântul Sava din București, între anii 1953 și 1956, apoi la Facultatea de Filologie – Universitatea din București (1956 – 1961). O dată cu debutul în studenție are loc și debutul cu versuri în revista Tânărul scriitor. Debutul editorial se produce în penultimul său an de studenție, 1960, alături de Nichita Stănescu și de Cezar Baltag, cu placheta Vântul cutreieră apele, prefațată de Al. Philippide. După absolvirea cursurilor universitar-filologice, funcționează ca redactor la ziarul Scânteia, din 1962 și până în 1965; pentru o scurtă vreme, din 1965 și până în 1967, se angajează la Studioul Cinematografic București; îl aflăm apoi într-un post de redactor,...

6 poezii, 0 proze

după o vreme

de Horia Mocanu

ca să îmi sedez tristețea număr pe străzi femeile cu părul ud de ploaie. ce mod plăcut de a compune o depresie! viața mea nu mai are mistere majore. focul a rămas unicul fluid absolut. drumul...

(după o vreme rigor mortis devine rigor vitae)

de Virgil Titarenco

trebuia să oprim cascada amniotică în pumni așa trebuia așa am promis tuturor ne-am dat seama mult mai tîrziu că ne-am născut altfel de fapt invers cu prețul cruciadei oglinzilor agățat de prima...

Îmi ajunge după o vreme.

de Poșircă Răzvan Adrian

mie îmi ajunge o oră să-mi plâng de milă alții așteaptă 50 de ani să plângă pentru viață ei trebuie să moară câte 50 de ani pentru fiecare nu ajunge nimănui o oră să plângă pentru viață mie îmi ajung...

o după-amiază formolizată

de emilian valeriu pal

adevărul e că mă obișnuisem într-o complicitate plăcută cu ceilalți să nu ieșim din redacție. de cîteva luni documentam materiale doar prin telefon. uitasem ce poate să facă moartea din tine așa că...

În somnul tulburat de vise după o zi bahică

de Florentin Cristian

Când în lumea neagră subpământeană Voi cere de apă doar câte o cană Conștiința într-un loc bun mă-ndeamnă Dar pregătit dacă popa mă dezarmă Inima vrea și la cuminte-ndeamnă Totul spre smerenie, raiul...

Lumea a alergat după mine, dar nu m-a prins

de mihai traista

Era într-o frumoasă după-amiază de toamnă. Mai precis era 29 octombrie 1794. În dumbrava, satului Pan-Ivanivca, în apropiere de orașul Harcov, Ucraina, un om între două vârste săpa o groapă ca pentru...

După bătălia de la Stalingrad

de Marian Pavelescu

Ca într-un vis nedorit s-au amestecat rânduielile, pe vremea când socoteam a mă ridica flăcău în sat: au început să se perinde „repatriați” cu avutul în cărucioare, blestemând Tratatul; familii...

Clișeu10: O dimineață ca un mărțișor

de Ottilia Ardeleanu

Dimineața se arăta suavă și fragilă ca un trup de primăvară somnoroasă mângâiată de un uriaș cu fața arzând roșu-auriu, înălțându-se dinspre marea ce părea potolită, măcar pentru o vreme, de dorurile...

Tată e vremea

de Lory Cristea

,,a trebuit sa asteptam ca toate tarile din jur sa faca pentru ca si noi, ultimii, sa facem ceea ce ar fi fost natural sa facem din primele clipe. Tatal nu trebuie deranjat, insultat, ofensat. Tatal...