"din ce în ce mai aproape" – 23082 rezultate
0.02 secundeMeilisearchpoezii-din-tara-lui-elian
Poezii din tara lui elian
de Dana Banu
LBLaura Bran
Din ce in ce mai des ma ratacesc in cautarea ta in cautarea Dumnezeului meu cu o nemernica truda, ma straduiesc sa tes propria mea ruga propriul meu crez. E noapte adanca-n suflet si-n minte noapte de Dumnezeu noaptea propriului "Eu" Ma straduiesc din greu sa gasesc un loc sfant in acest pamant de trup care sunt. As vrea s-aprind o lumanare pentru speranta ce-a murit sa bat clopote pentru fiecare pacat faptuit si sa ma cobor ca-ntr-o incercuire de ape in propriul meu aproape.
6 poezii, 0 proze
SMSinica Vranceanu Moinesti
23 de ani... si inca n-am murit, 24 de ani... si inca n-am murit, 25 de ani... si totusi n-am murit... probabil ca sunt nemuritor! 27 de ani ... oare sunt nemuritor! 27 de ani si jumatate... M-am casatorit... Cum era cu nemurirea? Aproape 28 de ani... astept un copil! Am devenit nemuritor!!! 29 de ani... copilul nu mai este... Cui dracu' ii trebuie nemurirea? 31 de ani. De ce? 32 de ani. Ceilalti... din ce in ce mai mult ceilalti.
12 poezii, 0 proze
Akhenaton (Amonophis IV)
Aceasta este viziunea istoricului James Breasted asupra celei mai complexe personalitati din antichitate, Amonophis IV, cea mai simpla si cea mai corecta dintre toate cate au fost exprimate pana astazi. In urma cu aproape 3800 de ani, istoria Egiptului cunostea o perioada de criza statala prin prabusirea Regatului Mijlociu si faramitarea teritoriala consecutiva, parte din teritoriu fiind cucerita de hicsosi – este a doua Perioada Intermediara din istoria antica egipteana. Dupa 200 de ani, alungarea hicsosilor si readucerea Egiptului sub o singura coroana este infaptuita de Ahmose (Ahmosis I), o capetenie tebana care devine astfel primul faraon al Dinastiei XVIII si deschide o noua perioada de cuceriri, Regatul Nou. Succesorii sai au urmat politica expansionista, unii dintre ei fiind foarte cunoscuti: Hatshepsut (Makare), prima femeie faraon, si Tuthmosis III, faraonul care va duce granitele Egiptului acolo unde nu vor mai ajunge vreodata. Politica statala devine treptat din ce in ce...
1 poezii, 0 proze
DLDenise Levertov
Denise Levertov (October 24, 1923–December 20, 1997) S-a născut în 1923, la Ilford, Anglia. În 1947 îl cunoaște, la Geneva, pe poetul american Michael Goodman cu care se căsătorește, stabilindu-se, din 1948, la New York. A predat cursuri de literatură la mai multe universități și a ținut un mare număr de conferințe, în urma cărora influența sa asupra tinerei generații a crescut. Dintre operele ei cităm: “Here and Now” (1956); “Overland to the Isles” (1968); “With Eyes at the Back of our Heads” (1959); “The Jacob’s Ladder” (1961); “O Taste and See” (1964); “Sorrow Dance” (1967); “ A Tree Telling of Orpheus” (1968). Cunoscându-l pe Robert Creeley, Denise Levertov se atașează grupului de poeți de la Black Mountain, devenind o adeptă a versului proiectiv, care vrea să dea expresie noului ritm accelerat de viață. În ce o privește, această poezie a însemnat o permanentă explorare, un act de devotament aproape religios pentru adevăr și autenticitate.
1 poezii, 0 proze
GCGalita Crina
De ce? Din argumente întemeiate în urma unor trepte parcurse unde factorul realitãții a îngradit specia întoarsa cãtre elementul pur, acela al conștientizãrii spațiului și timpului concret, proces posterior conștiinței invadata de amorf. De ce? Dintr-un impuls, dintr-o revoltã determinatã de un sistem exterior haotic . De ce? Nu dintr-un proces continuu, ci doar pentru o schimbare a metodelor, a paradigmelor. Pentru a transmite un cod lingvistic, singura modalitate de a coopera cu alte entitãți umane în sens generic. Cu precizarea: gândirea îmi este inseparabila de exprimare(știu... e "logic", "non-recomandabil", dar utilizabil... hmm, relativ "logic", oricum același vesnic și pur clișeu bazat pe un soi de empirism... ). Dintr-o dorințã: de a rãspandi zâmbete, de a mã detașa de abisuri, de "îngramadiri de contradicții", de a atinge cerul mai departe de limitat, mai aproape de înțeles... .
1 poezii, 0 proze
Da
Ma numesc Andrii-Vlad Popa (numele mi se trage de la Andrii-Popa) si scriu pentru a-mi exprima trairile acumulate in aproape 40 de ani, pentru a compune, cu multa ravna, povesti ilar-scabroase din diverse franturi de viata ce palpita in jurul meu si pentru a scoate in evidenta deliciul unui discurs marait, cu ochi holbati si nas saltat strasnic in sus. Unele dintre situatiile redate nu au fost traite de mine, eu doar scriu ce as fi facut daca as fi fost intr-una dintre acele situatii. Inca ceva, contrar aparentelor, nu sunt "de gasca", astea sunt chestii de domeniul trecutului, de la 20 ani nu mai sunt in nici o gasca, ma vad doar, cand si cand, cu unul si cu altul, unii oameni foarte apropiati. Ar mai fi de spus ca, in 2006, imi pusesem singur pseudonimul "Da", pe care acum nu il mai pot sterge, insa am ales sa imi pastrez totusi vechiul cont si sa nu imi creez unul nou.
14 poezii, 0 proze
ECEnrico Cavacchioli
Enrico Cavacchioli s-a născut la Pozzallo (Siracuza) în 1885 și a murit la Milano în 1954. El e mai cunoscut pentru activitatea sa teatrală, fiind la început critic de teatru și apoi autor dramatic, militând prin toate mijloacele pentru crearea unui teatru de avangardă în Italia. Dintre piesele sale, sunt de amintit L`uccello del paradiso (1920); La campana d`argento (1921); La danza del ventre (1921); Pierrot innamorato (1922); Il cammello (1923) etc. A publicat de asemenea proză: Vamp (1930); Serenata celeste (1932). Față de Marinetti care produce aproape numai arte „poetice” în practica sa, Enrico Cavacchioli este un poet autentic și prin plachetele sale (L`incubo velato, 1907; Le ranocchie turchine, 1909; Cavalcando il sole, 1914), editate în colecția futuristă „Poesia” din Milano, dă o cotă înaltă mișcării avangardiste în care se integrează și are dreptate să se mire Edoardo Sanguineti de „uitarea” ce înconjoară în mod nejustificat poezia sa. (extras din Marin Mincu, Poeți...
0 poezii, 0 proze
Aandrada
hhmmmm....:-? ma numesc Dada-Andrada si.. primii pasii i'am inceput nu de mult, cu multe interese ce ma atrag de la drumul initial.. Ziua in care m'am nascut (25.07.1992)..a fost banala.. aiureah.. pana cand glasul meu.. a spart acea monotonie absurda.. am reusit sa supravietuiesc de atunci pana azi.. cu intamplari placute.. neplacute.. Trecutul meu a inceput sa prinda glas, pacat ca ma irita bratara , ca scriam mai multe.. Poate k privirea ta se va ingropa in frazele contradictorii cu viata.. Nu ma vei cunoaste niciodata foarte bine, nu sunt o oarecare, mintea mea are cu totul alte legi... Prin natura mea.. zambesc la orice, insa un zambet parfumat... rar il vezi.. Sunt condusa de visele realitatii, pacat ca tu nu ma vei conduce...].. Nu'ti imagina lumina ochiilor mei, aproape de tine, din moment ce nu ma cunosti.. Imi cresc sansele sa te cunosc, asta numai daca te'ai intrebat vreodata cum reactionez la cuvintele tale.. Imi place sa dorm, sa ajung cu mainile in lumea abisului, sa...
2 poezii, 0 proze
SGSanda Ghinea
n. 15 ianuarie 1932, Vaslui Poeta Sanda Ghinea, membră a Uniunii Scriitorilor din România (USR), Filiala Dobrogea, a lansat, de curînd, la editura Ex Ponto, volumul de versuri intitulat „Să-ți rămînă dragostea!”, pe care autoarea îl consideră „cartea vieții sale”. Cuprinzînd sute de poezii reprezentînd cele mai frumoase creații ale sale scrise pe parcursul a patru decenii, acest florilegiu ar trebui să ajungă în colecțiile oricărui iubitor al liricii de calitate. Dacă, după cum spune chiar scriitoarea, poeții sînt împărțiți în două categorii, unii care scriu din... cărțile altora și alții care scriu din propriile experiențe de viață, atunci, cu siguranță, Sanda Ghinea face parte din rîndul celor care se inspiră și creează din ceea ce trăiesc, transformîndu-și trăirile, durerile, bucuriile în versuri pline de sensibilitate. Cartea se deschide cu un ciclu de poeme apărute în volumul de debut al Sandei Ghinea, „Joc de umbre”, publicat în anul 1968 și continuă, pe parcursul celor aproape...
1 poezii, 0 proze
VMVIOREL MUHA
Da, exist! Și dacă exist, pot constata că mai există și alții. Și am costatat că mulți sunt mai buni ca mine. Nu sunt stea, nu sunt fulg de nea, nu sunt nici primăvară, dar nici toamnă. Prin venirea mea pe lume, probabil că ursitoarele au uitat, ieșind pe coșul casei, din fiecare lucru din lumea asta câte o minusculă urmă, ca apoi să mă ostoiesc a le înțelege și descifra. Așa că am reușit cât de cât să înțeleg și să învăț, mai mult sau mai puțin, mai bine sau mai rău, că trebuie să știu… mai bine ce-am învățat! Am învățat să învăț mai întâi, căci nimeni nu-i din început născut a ști! Am învățat ce-i fierbințela focului, arzându-mă de câteva ori cu flacăra iubirii. Am învățat să nu suflu în jăratec prea tare și de aproape, căci pot orbi de scânteile care sar din el. Am învățat ce-i răceala gheții, atunci când fără nicio remușcare, am fost părăsit sau ingnorat. Am învățat ce-i bunătatea, gustând ce-i dat să iasă din pământ, trudit sau din gura celui care știe ce-i bun în lume, punând în...
10 poezii, 0 proze
din ce în ce mai aproape
de Vali Nițu
doar gândul știa de singurătatea mea în doi când nici compromisul nu mai putea rezista gândului de departe erai acolo și-n fiecare gând aici versul mă făcea să sper că vom fi mereu împreună ca...
[aveai trupul din ce în ce mai ușor]
de Daniel Dăian
din ce în ce mai aproape de ora 00.00 când se apropie întunericul cu o sută de mii de guri să te soarbă încet din viitorime ești o femeie cu dinți ascuțiți atunci când defibrilezi orașul de tinerețea...
Din ce în ce mai departe...
de Ela Solan
Mai aproape de sensul cuvintelor rostite la facerea lumii, Mai aproape de taina în care m-ai lăsat să mă mistuiesc, Mai aproape de izvorul nesecat al lacrimilor tale, Mai aproape de esența...
Ne vedem din ce în ce mai des
de Carmen Sorescu
bunul meu prieten se oprește din drum și mă întreabă: tu, până unde mergi? nu am știut să-i răspund aveam geamantanul mai greu ca oricând de obicei când plec nu mă iau decât pe mine golită de...
Din ce în ce a fericire
de Alina Emandi
Tălpile îmi sunt înțesate de maluri străvezii Ce mă dor din ce in ce mai aproape De inimă, Și ochii mă caută prin tulpini de cuvânt, Murind din ce în ce a fericire... 22 mai 2002.
mai aproape de cer
de Anghel Geicu
de ceva timp, în fiecare dimineață mă trezesc cu senzația asta e o chestiune pe care nu am cum s-o descriu, este ca și cum ai privi un copac înfrunzit și pe care îl admiri cum o frunză pică ca o...
Ce este frumusețea?
de Ioana Cristina Popescu
Ei bine, încep prin a anunța că mă refer la frumusețea interioară și nu la cea fizică, pentru că, o persoană cu trăsături fizice perfecte, ar fi imposibil de recunoscut, și foarte probabil, în mod...
Bună. Ce faci?
de Ionut Acrudoae
Bărbatul încerca să-și desfunde urechea stângă și nu reușea. În același timp, își amintea de o altă zi în care dorise aceeași desfundare concretă, dar cu opreliștile de rigoare: prea multă ceară în...
cine să mai întoarcă și obrazul celălalt
de Calotescu Tudor Gheorghe
când instituțiile domnului sunt din ce în ce mai mari aproape invers proporționale cu bunul simț întotdeauna ca o încercare de a se substitui cerului înalțăm turle cât mai aproape de stele și cât mai...