"destramare de umbra" – 3736 rezultate
0.05 secundeMeilisearch
GMGaloiu Marian
Am descoperit în Marian Găloiu un veritabil fieldworker, adică un cercetător de teren dedicat ținuturilor natale, un dumitreștean aplecat asupra trecutului acestui colț de țară, mult încercat de-a lungul istoriei. Într-o vreme în care – așa cum spunea Simion Mehedinți – „nepoții nu mai cunosc nimic din vremea bunicilor”, iar trecutul se destramă atât de repede, Marian Găloiu luptă pentru protejarea patrimoniului local de orice agresiune exterioară. De la „Ursul de la Plai” (Al. I. Zamfirescu) la Căpitanul Nae Constantinescu, de la calea ferată ce urca pe Valea Râmnicului la „Drumul Sării”, de la podul peste Râmnic la școala de băieți, cartea descrie realitatea de altădată a celei mai mari așezări rurale de pe Valea Râmnicului Sărat, cuibărită între dealurile curburii carpatice, la hotarul celor două vechi principate românești. O undă de regret transpare din lucrarea dumitreșteanului convins că, întocmai ca noblețea, trecutul obligă....
25 poezii, 0 proze
CTcrisan teodora
O stare ingrozitoare, de nemarginita sila fata de tine insuti, cand totul se destrama, cand totul parca aluneca intr'o prapastie, un fel de mahmureala psihica, un gust neplacut in gura, o oboseala adanca, atat de adanca incat pana si ideea mortii o privesti cu plictiseala..
3 poezii, 0 proze
AAndreiMarinescu
Despre mine atat as vrea sa cunoasteti:cred ca m-am nascut din cuvinte,de aceea cand termin de rostit un cuvant,mi-e teama ca nu cumva sa se destrame ceva din launtrul meu ingeresc.
1 poezii, 0 proze
AAAlexandru Adrian Ardelean
Iată-mă. Colindând meleaguri blânde ori de-a dreptul vrăjmașe, pendulând între frumuseți mărunte și mizerii de necuprins, mă deprinsesem să potrivesc în gând cuvinte măiestre, cuvinte a căror vrajă, fără nici o îndoială, ar fi subjugat până și pe cel mai pretențios cititor. Le întorceam pe toate părțile, căutând armonia și-o muzică numai de mine auzită, le înnobilam cu freamătul cel mai de taină al simțirii mele, chipurile, pentru când voi ajunge la masa de scris, să le aștern dintr-o răsuflare. Adevăruri unanim acceptate se oglindeau, iată, limpezi și de neclintit, în cugetul meu. Nu am nici o îndoială, nu este om care să nu fi trăit acest sentiment, această bucurie arareori împărtășită. Mai întotdeauna se ivea însă ceva neprevăzut, o cunoștință pusă pe bârfe, un detaliu aproape neînsemnat și-n clipa aceea fugară vraja se risipea, cuvintele se destrămau din îmbrățișarea suavă. Uitarea își râdea atunci de mine, amintirea zăbovea haotic împrejurul unei taine ce n-avea să se mai...
3 poezii, 0 proze
EIEugen Ionesco
Eugen Ionescu (n. 26 noiembrie (13 noiembrie, pe stil vechi) 1909, Slatina - d. 28 martie 1994, Paris; cunoscut în afara României sub numele de Eugène Ionesco, conform ortografiei franceze) a fost un scriitor de limbă franceză originar din România, protagonist al teatrului absurdului și membru al Academiei Franceze (fotoliul nr. 6). Obișnuia să declare că s-a născut în anul 1912, ori din pură cochetărie, ori din dorința de a crea o legătură între nașterea lui și cea a marelui său precursor Ion Luca Caragiale. Tatăl său, Eugen Ionescu, român, era avocat, iar mama, Marie-Thérèse născută Ipcar, avea cetățenie franceză. La vârsta de patru ani își însoțește familia în Franța, unde va rămâne până în 1924. În copilărie Eugen Ionescu și sora sa au simțit pe pielea lor drama destrămării căminului: mama a pierdut custodia copiilor, iar tatăl i-a readus pe amândoi copiii în România. În noua lor familie cei mici au fost supuși la unele abuzuri fizice și verbale, iar această traumă a...
15 poezii, 0 proze
VAVasiliu Angela
Trecut neînregistrat, prezent fals, viitor în destrămare... Ma puteti contacta pe gonceardaniela@.com sau pe yahoo gonceardaniela.
13 poezii, 0 proze
destramare de umbra
de ion toma ionescu
ca o jivina scuturandu-se de ploaie cerul se dumireste spre zi marsaluim descumpaniti la capatul noptii sau mortii,mai stii... cu ranita-n spate burdusita de gloante si fotografii de familie...
Gând în destramare
de Petre Rau
Oamenii, ispititi de ei însisi, se regăsesc peste noapte neputinciosi în fata migrenelor lumii, precum serpi părăsiti de lumină în policromele amurgului vesnic. Se răzletesc peste uitări altele noi...
închisă pasărea-ochi
de dan mihuț
mi se taie pasărea în două fețe întoarse mă lasă în câmp fără o zi în picioare sub munții de piele și destrămare nici când la piept strâng nepregătita limbă care arde nu se-aude de sub carnea mea...
O singură dată liniște
de Alina Emandi
Mi-era sete în urma mea creșteau fântâni uriașe nu mă puteam întoarce aveam ecoul pregătit dinainte înalt colțuros ar fi trebuit să nu mă plâng depărtările nu-mi ies niciodată la număr ce ceață deasă...
Faconda
de Pestrea Ion-Daniel
Welcome to Faconda! e ferma, Cât se poate de fermă, sol pentru Sol-itudine, pompă și tuburi cu lichide, Care irigă, plus un ajutor grăsuț pe nume Brian- e curier, Mă ajută la corespondențe, există o...
Tu visul
de Iakab Cornelia Claudia
port visul soarelui apărându-l și de destrămare și de uitarea de sine suflet pur ascuns în mamă departe de iluzii și de minciună învațând să zâmbească în toate oglinzile singura lume cunoscută...
Noaptea
de Ionut Demetrescu
Noaptea Se scurgeau arpegii pe buza noptii, acolo unde soarele se ineca in lacrimi si se mantuia lin, dupa creste, printre frasini si oase de ingeri, mai departe si mai departe, iar eu, cu mainile in...
Destramare
de Craciun Cirstoiu Ana-Maria
Destrămare Cap II “Mi se inchid ochii… Prea multă oboseală s-a adunat in pleoapele mele; au devenit mai grele ca niciodată. Mă cheamă Ene într-o lume ce nu-i a mea. Acolo poți pluti pe zahăr vătos...
Exerciții de seducție a memoriei
de Livia Georgescu
Motto: “Aspectele cele mai importante ale lucrurilor ne sunt ascunse din cauza simplității și familiarității lor.” (WITTGENSTEIN) Când începi să pierzi în negura amneziei trăiri personale, amintiri...
aftermath
de diana dumitraciuc
cada se umple încet va fi bine îmi spun în timp ce privesc umbra cu neîncredere tot mai ștearsă tot mai tulbure ca apa din care iese acum o pasăre argintie se înalță în spirale crește începe a vorbi...
Limită
de coZma
într-o celula, un înger stătea pe o grămadă de pucioasă rupându-și penele una câte una și întrebându-se: mă iubește, nu mă iubește.... La granița pleoapei unde pe spinii de fier Se zbate-ncâlcită cea...
…și-n carne respiră Dumnezeu
de Maria Elena Chindea
să fiu cu tine astăzi rostogolesc sunete între măslini extrag din nervuri mirabile seisme barometrul trăirii se blochează uneori dezleg atomii de aer din ancore nevăzute am să-i întorc orologiului...
Sonia cu accent grav și hiat (35)
de Daniela Luminita Teleoaca
Canapeaua este imensă. Catifelată și înflorată. Ar putea adăposti în ea o durere întreagă. Sau, după caz, o fericire. Care nu mai încape înlăuntrul tău. Pur și simplu, o stare care vrea să ființeze...
Eu cred
de ioana negoescu
Eu cred în această destrămare de sine a timpului Eu cred în lumina aspră a realității spărgând între incisivii ei galbeni semințele a ceea ce am putea fi dacă și numai dacă s-ar înmulți cu doi clipa...