Poezie
Gând în destramare
1 min lectură·
Mediu
Oamenii, ispititi de ei însisi, se regăsesc peste noapte neputinciosi în
fata migrenelor lumii,
precum serpi părăsiti de lumină în policromele amurgului vesnic.
Se răzletesc peste uitări altele noi si-n mijlocul noptii termale
pescarul se îndrăgosteste prin undită de pesti.
A uitat pesemne talazuri de umbră
îngrămădindu-se peste jocuri de alge.
Despletită sub lună, când noaptea sună a scorbură, apare, suavă, fata din ape.
Ochiul sclav al pescarului germină adând destrămarea,
ca un Ovidiu exilat, silit să-si recunoască singurătatea.
Si-i atâta liniste pe malul mării!
Iar oamenii, ispititi de ei însisi, uită.
001.593
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Petre Rau
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 92
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Petre Rau. “Gând în destramare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petre-rau/poezie/9112/gand-in-destramareComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.