"desenam cuvintele" – 3477 rezultate
0.02 secundeMeilisearchviorica iliescu
Nascuta in 1972, intr-o luna in care natura crea o explozie de verdeata...fiind, un copil iubit de parinti si cu o dorinta enorma de a intelege dintr-o data esnta vietii si si a universului... am terminat liceul si, iubind frumusetea , am incercat sa ma dedic ei.Desenam ,scriam raslet cate o poezie... il iubeam pe Tonita si pe Eminescu...as fi vrut sa pot face o parte infima ,din cat au facut ei...dar , nu am hranit aceasta sete de frumos expusa in nici una din cele doua variante.In timp, dragostea ,m-a facut sa scot la iveala ramasite de ganduri, si inspirata adusade etapa vietii in care ma aflam, uneori ma ajutau sa astern pe harie ...versuri.
3 poezii, 0 proze
Elena Ana Teodor
Mereu o cotitură mi-a desenat parcursul.
3 poezii, 0 proze
cralevici crina dora
mă plimb prin deșert...dacă voi găsi puțin apă voi spăla în ea fața sufletului. ce dacă nu sunt sigură că am suflet ?! îmi voi fărui unul plângând, chiar dacă lacrimile mele avide de apă vor usca și mai mult nisipul. voi desena pe el un cerc in care voi alerga până cand voi cadea in genunchi, apoi pe brânci, apoi voi cere iertare cercului ca voi fi fost nevoită sa îl tai în două prin existența mea.
1 poezii, 0 proze
CPCătălin Precup
Cătălin Cosmin Precup, artist vizual, născut în '81 la Tîrgu Mureș, absolvent de Liceu de arte, apoi studii universitare și postuniversitare la Universitatea de artă și design din Cluj-Napoca, în prezent trăiește și activează în București. Trebuie spus de la început că nu mă interesează etichetele și că nu fac mare deosebire între actele creației, fie că e vorba de pictură sau de poezie. În acest sens se poate zice despre pictura mea că e o poezie vizuală. În general, textele pe care le creez sunt fie transpuneri ale unor idei pe care nu le-am pictat sau desenat și care capătă prin scris o expresie și o formă mai adecvată, fie sunt (ca) niște prelungiri/corespondențe/completări/replici, cîteodată combinîndu-se, la propriu, cu imaginile. Din această cauză, dar și datorită faptului că lucrez ca un alchimist, scriu sporadic iar de multe ori revin, retușez, reciclez, finisez, arunc (poemele de aici vor avea aceeași soartă, în curînd, mai ales că au cam îmbătrînit), demersul putînd părea...
8 poezii, 0 proze
desenam cuvintele
de Andrei Dumitrescu
Imi desenam cuvintele ca si cum ar fi fost ele insele halci de carne rupandu-se din zdrentuirea de mine, In acele vremuri canibale, de renastere gnostica in care florile cele mai frumoase se ridicau...
mâna care a scris
de Ionescu Alexandru
trebuia să fie o minciună, una cât mai credibilă cu care să te cuceresc încă de la prima silabă; trebuia să fie... o doină mioritică - nu râde! m-am gândit, însă - ciudat, parcă suntem prea multe oi...
5 poeme
de Leonard Ancuta
1. cînd te-am văzut întîi, am crezut că se moare se moare în apropiere, se moare atît de aproape că nici nu am realizat că e în mine că bulevardele rămîn în beznă să ți se vadă ochii albaștri...
oameni sau felii de pietre
de Bejliu Anne-Marie
acoperiți-vă visele cu un buton de argint sau o pană de vulture din porțelan să bem ceaiul de iarnă când primăvara își uită fantoma în brațele cariatidelor antichitățile prezentului surâd uitării și...
în noiembrie desenăm fluturi...
de Daniela Luminita Teleoaca
... cu ochi mari de copil și felinare fosforescente în aripi batem clopote să prindem dimineți pe picior de plecare în palme așezăm semințe să rodească învățăm trunchiuri să odrăslească fără rădăcini...
Nostalgia
de Marina Nicolaev
Motto: \" treceam peste buzele inchise asa cum trec degetele peste femeile umbrei \" Radu Tudor Ciornei cuvintele ți le desenam în dreptul gurii dar nu le mai aud gesturile vechi le agăț de cioturile...
în mine adânc/ îmi porți în palme pulsul
de Irina Monica Bazon
amiaza cade abrupt peste noi ne desenăm anevoie conturul prin lumină nu mai am ce să-ți spun drumurile se strâng în mine ploaia se retrage în nori e ceva în mine atât de adânc încât totul cade...
Unde ești?
de petre ioan cretu
eram închis într-o colivie de fier cuvintele îmi erau ca niște cioburi cu aripi când se loveau de noi înfloreau și se făcea dimineață aripile lui uitaseră să zboare a uitat să zboare a uitat să...
cu tatăl
de ovidiu cristian dinica
drumurile te apropie de tatăl împreună escaladăm toamna rătăcim cuvintele ștergem lacrimi inima umple orizontul în mână ținem cerul în nopți sfidăm depărtările ne rătăcim lângă izvoare să desenăm...
Silence speak
de dana constantin
Când voi vorbi din nou Sărat va fi pământul în care voi așeza cuvintele Să nu rodească nicio culoare în dreptul ochilor Voi întreba doi bujori dacă ar dori să-mi stea în obraji Pentru acele zile care...
a început să plouă peste umerii tăi
de Daniel Gherasim
am privit ceasul și fiecare secundă mă ducea mai departe fiecare secundă era un pătrățel în care desenam nori ei se ridicau și ploua peste gândurile mele ploua peste tine – ascunsă într-un colț...
film noir
de Daniela Bîrzu
ne vom duce în direcțiile care ne interesează în fiecare dimineață cu mici ruperi de ritm și densități aleatorii când soarele ca o brichetă neagră aprinde asfaltul copii înveliți în ziare conștienți...
Timp să nu te găsesc
de Alina Maria Ivan
ieri mă gândeam că habar n-am când am început să împart lumea știu doar că am desenat o hartă puneam câte un râu apoi munți înalți orașe cu oameni mici străzi ca șerpi leneși nu știu cum mi-a apărut...
de-a soarele apune
de Dana Banu
*** desfăceam cuvinte și le aruncam peste garduri noaptea când luna da în pârg și albea coaja mestecenilor doar noaptea cântam ridicându-ne deasupra acoperișurilor de tablă deasupra flăcărilor ce...
last wish
de Mirela Lungu
uneori simt nevoia să fiu trădată mințită violată și apoi magistral mângâiată pe coapse ca și cum aș fi victima principală a unui șir nesfârșit de întâmplări identice cu femei și bărbați care mai de...
Pluviale
de Maria Elena Chindea
în ochii ploii ne-am privit alb metastazele viului mirosind a ierni asfaltate de febre inevitabil îmi înec tăcerile cu degete amfibii să răscumpăr cuvintele mumificate ce mi-au tivit lumile mă...