"cuvintele se descompun în stele" – 20276 rezultate
0.04 secundeMeilisearch
MAMondea Adrian
un fel de selfie... transcendentar. Cuvintele conturează. Cuvintele se conturează, dau naștere, un fel de „țesut” complex, învăluind stările, învăluind emisferele. Cuvintele se „regândesc” adesea într-un minunat vortex al trăirilor, coborând discret pe locurile intime, pe acea bandă a sufletului blocat în vibrație (...și distanța necesară pentru încă o sublimă respirație). Să fie poezia un spațiu vital al regăsirii? Sinele unui paradox în care am visat să avem o altă viață? Poate de aceea „curțile” noastre interioare nu ne aparțin. Nu au granițe. „Aleile” au devenit locuri de joacă, un panteon în jurul căruia nu există decât propriile noastre dorințe, senzații, eul creator și impactul psihic al nuanțelor. Dacă ar fi să investesc într-un selfie având ca fundal un joc teribil de ieșiri de urgență, unde „enclavele” intimității mele ar triumfa în ciuda mâinilor goale, aș putea, stenic, rupe marele pas al subconștientului, despărțit de oracole. Doar gândurile sunt umbrite de pleoape. Așa...
245 poezii, 0 proze
AAAlexandru Adrian Ardelean
Iată-mă. Colindând meleaguri blânde ori de-a dreptul vrăjmașe, pendulând între frumuseți mărunte și mizerii de necuprins, mă deprinsesem să potrivesc în gând cuvinte măiestre, cuvinte a căror vrajă, fără nici o îndoială, ar fi subjugat până și pe cel mai pretențios cititor. Le întorceam pe toate părțile, căutând armonia și-o muzică numai de mine auzită, le înnobilam cu freamătul cel mai de taină al simțirii mele, chipurile, pentru când voi ajunge la masa de scris, să le aștern dintr-o răsuflare. Adevăruri unanim acceptate se oglindeau, iată, limpezi și de neclintit, în cugetul meu. Nu am nici o îndoială, nu este om care să nu fi trăit acest sentiment, această bucurie arareori împărtășită. Mai întotdeauna se ivea însă ceva neprevăzut, o cunoștință pusă pe bârfe, un detaliu aproape neînsemnat și-n clipa aceea fugară vraja se risipea, cuvintele se destrămau din îmbrățișarea suavă. Uitarea își râdea atunci de mine, amintirea zăbovea haotic împrejurul unei taine ce n-avea să se mai...
3 poezii, 0 proze
MSMagdalena Dorina Suciu
De aceeași autoare: Din lumină se nasc cuvintele(versuri). Verona,Italia,1997. Anotimpuri îngenuncheate(versuri).Editura Cezara,Târgu-Mureș,1999. Jarul secundei(versuri).Editura Cezara, Târgu-Mureș,2000. Cătușe pentru suflet(versuri).Editura Academprint,Târgu-Mureș.2002. Voluptăți imperceptibile(versuri).Editura Tipomur,Târgu-Mureș,2004. Orhidee în cuib de zăpadă(versuri).Editura Tipomur,Târgu-Mureș,2004. Copilărie-pâine dulce(vresuri pentru copii). Edutura Ansid,Târgu-Mureș,2006. Și Dumnezeu suspină/Even God sighs(antologie de versuri). Criterion Publishing,București,2007.
21 poezii, 0 proze
Stan Virgil
Salut dragi scriitori anonimi! Am aflat de curand de site-ul acesta si mi se pare foarte interesant ca lumea inca mai citeste... ba mai mult, ca lumea inca mai scrie intr-o societate de manelisti, jocuri video si filme violente! What can I say... sunt un tip cu studii medii, cu un an de actorie si innebunit dupa lectura si scris... Motivul pentru care aplic pe acest site este simplu: Am inceput scrierea unui roman, si m-ar interesa din partea voastra cateva impresii sincere, asa... ca de la un scriitor anonim la un altul. Am sa pun cateva fragmente din romanul meu in zilele urmatoare. Nu prea se incadreaza cuvintele mele in chenarul \"Biografie\" ci mai degraba ca o scrisoare de introducere, insa detaliile tehnice nu prea m-au interesat nici sa le expun si nici sa le primesc de la altii. Sunt un om al esentei, nu al superficialului. Asadar, sper sa fiti cat mai sinceri in a-mi da o nota textului pe care il voi scrie. Va urez mult succes si voua in aceasta arta care din punct de vedere...
1 poezii, 0 proze
OBOana Bakonyi
Iubesc cuvintele deși nu sunt absolut necesare. Iubesc cuvintele deoarece ele pot însemna totul sau nimic. Iubesc cuvintele fiindcă ele mă-nsoțesc oricând și oriunde. Iubesc cuvintele atunci când mi se supun numai mie. Iubesc cuvintele...
8 poezii, 0 proze
Efrim Alexandra
eu' imaginea unui suflet singuratic ce nu se poate regăsi printre ' piese teatrale prea înghesuite și mult prea departe ' ''Și-atunci mă apropii de pietre și tac, iau cuvintele și le-nec în mare. Șuier luna și o răsar și o prefac într-o dragoste mare.'' N.Stanescu
3 poezii, 0 proze
Pițoiu Giorgia-Angelia
Literatura este cel mai frumos si inofensiv drog.Dependenta provocata de ea se manifesta prin acea stare de reverie continua din care daca ai iesi, probabil ca tot farmecul ar fi anulat. Literatura se constituie din trairile extrasenzoriale ale autorului transpuse in cuvintele cele mai expresive si potrivite.Uratul si frumosul devin notiuni nesemnificative,totul reducandu-se la arta si la un devotament pentru talent si inspiratie.
2 poezii, 0 proze
COcristian oprea
IERTARE Am pe cineva,un prieten,care se simte atunci cand iarta ca o gaura intr-un zid. “E un zid inalt ? “,il intreb. “Mai degraba o ruina”,tine el sa-mi limpezeasca nedumerirea. “Si atunci ce-ti pasa,dragul meu,oricum o sa se prabuseasca intr-un fel, nu?”. “Mi-e frica”,spune el,”sa nu ma obisnuiesc cu spartura...” LINISTE “Cum poti sa traiesti fara DUMNEZEU?”,am intrebat-o. Paream amandoi dealtfel,destul de mirati de intrebarea mea.... “Traiesc si-atat,am un rost,o lume in jur de suportat,si as complica inutil jocul asta cu o pedeapsa in plus‘’,mi-a strecurat printre dinti aproape dintr-o rasuflare. O prapastie grea imbracase parca,de tot,cuvintele...Am insistat: “atunci de ce imi spui mereu ca ma iubesti?”. “Pentru ca vreau‘’,zise ea ridicandu-se de la masa,’’sa te stiu linistit...” SA NU DAI NUME RAULUI Sa ii dai buna dimineata,si sa-l trezesti la timp.Sa-l tii pe langa tine si sa-l asezi la masa.Sa nu-l vinzi.El te va cumpara oricum.Sa nu-l lasi totusi sa tuseasca cu zgomot.Iti...
2 poezii, 0 proze
ioana vaduva
Mi-am luat dreptul la cuvintele mele, m-am născut cu ele pe inventar așa cum te naști cu tot stratul de celulită de care urmează să te bucuri o viață, cu tot norul de neuroni pe care urmează să-i ucizi într-o viată, cu toți anii și toate secundele în care urmează să te așezi vreme de o viată. Mi-am luat dreptul la cuvintele care sunt ale mele. Le-am dat liber și nu s-au dus, și-au cusut cămașa de forță direct pe piele și acum, și doar acum vreau rochia mea de seară cu umeri dezbracati și n-aș putea… Doar sa gasesc firul dus și să destram silabele până ce aerul dintre ele rămâne surd și să arunc în spate ghemul cum arunca voinicul pieptenele în poveste. Și-n spatele meu să nu se fac zid, nici pădure, să se starnească doar o furtună de răvașe trecătoare. Cuvântul spus cu adevărat e ca o zi de naștere cu tort și îmbrățișări.
6 poezii, 0 proze
ITIonelia Tugui
Suferința nu însumează altceva decât momentul unic în care se instalează. Apogeul ei este demn de a fi simțit și atât, căci orice intenție de a povesti sau reaminti de acel moment va fi degradantă. Vei vrea să povestești a doua zi cuiva, și mânat de dorința de a expectora acea trăire înecăcioasă, îți vei căuta cuvintele potrivite. Și chiar de cuvintele nu ar fi cele potrivite, chiar de ai exagera, tot nu o să te înțeleagă nimeni, căci a simți nu este egal cu a povesti. Vei fi privit cu o milă tâmpă, zi mersi și de aia, și cel din fața ta te va considera patetic sau mincinos sau nebun sau câte puțin din toate. Agonia acelui moment nu înseamnă nimic din ceea ce dai afară atunci când povestești, sau din ceea ce explodează poate fără voia ta, ci înseamnă să realizezi că esti un Cineva pe care nimeni nu îl va putea vreodată înțelege, și din acest motiv să te suporți și să te asculți pe tine însuți. A povesti ceea ce suferi este o ofensă la adresa acelor simțiri, căci interiorul nimănui nu...
14 poezii, 0 proze
cuvintele se descompun în stele
de Rodica Lupu
mă desprind din privirile tale acoperindu-mi retina cu unde albastre sub gene curg valuri străbătând largul cât mai aproape de clipa-ntâlnirii noastre o nouă zi mă-ntâmpină ca o săgeată spintecând...
Refugiu
de Marcu Iuliana
Ma pierd in multimea de cuvinte din sufletul meu, Farame de litere ma descompun in tacere Pierzandu-ma printre formele distorsionate, cu greu Reusesc sa scap, sa evadez dintre ele. Atunci simt...
Unsprezece Septembrie
de ovidiu cristian dinica
1 Bem pasărea fără aripi se aşază la masă cu noi; are ciocul îmbibat în sângele scurs, uimitor, peste timpul rănit pe care îl cercetăm prin ecranul cu peşti toxici, alături de halba cu bere sortită...
Între pereții aceluiași gând
de Silviu Somesanu
Noaptea în marea ei tergiversare n-a reușit să negocieze migrarea lunii către altă planetă cum ar fi vrut luceafărul. Întunericul ei a devenit malițios și s-a șters pe frunte cu câteva stele, urmează...
Nimic nu se dărâmă, doar se înalță
de Silviu Somesanu
Nopțile se perindă monotone, o liniște se descompune și curge din pereți, nu se poate locui casa bântuită fără să deschizi larg ferestrele, să pătrundă sunetul stelelor și lumina lunii. Catedralele...
Impozitul pe stele
de Alexandru Ciobanu
(279) Trimiterile bibliografice pot fi găsite la adresa: http://www.miracol.ro/bibliografie.txt Teoria drumului critic se învăța pe vremuri la cercetare operațională. Orice activitate, oricât de...
Visare
de Stoica Andrada
Incetul cu incetul becul se stinge obosit in crusta lui de sange virgin. Camera... ce odata o zgariam si o murdaream cu gandurile mele perverse, imbatraneste si se descompune asemenea unui batran...
Primăvara dinspre toamnă
de Ileana Popescu Bâldea
Vine spre mine cu pași ușori, ca o plutire… Cu ochii mari, de-un verde catifelat, mă țintuiește o vreme și simt nevoia să mă reazem de mine sau să mă așez și să-mi împac gândurile neizbutite. Are...
Frica
de Stoica Nicolae Ciprian
Alb. Și totuși este negru. Cine are puterea asta de a schimba albul în negru? Cine are puterea de a vedea ceva urât ca fiind foarte frumos. Câte prostii te face să faci....câte nebunii te face să...
Lumința Suse: Bioglife
de Valeria Manta Taicutu
Numindu-și noul volum „Bioglife” (Editura Limes, Cluj-Napoca, 2007), Luminița Suse propune, de fapt, o privire în timp, o adâncire în straturile primare ale ființei, acolo unde mitul și realitatea se...