Oana Bakonyi

Sunt clipe în care vrei să zbori... spre tine – acolo unde exiști veșnic. Sunt atâtea clipe în care vrei să mori... și să te înalți spre nori.

Izvor de patimă și nebunie regăsesc pe chipul tău pierdut în veșnicie căci inocența - surâs dulce și fragil - își pierde urma chiar și-ntr-un suflet de copil. Dispar aleile învaluite în

Un vis... atât îmi amintesc dintr-o noapte-n Paradis, într-un loc nepământesc. O amintire... e tot ce prețuiesc în a mea nefericire și e tot ce pot să dăruiesc. O lumină... în grădina

Văd un templu de lumină departe pe un munte pe când codrii adânci se năpustesc asupra mea, iar eu... eu simt că trăiesc. Printre voci cristaline caut răspunsul la întrebări pe care nu

Să nu uiți cât te-am iubit atunci când timpul nostru se va sfârși. Să nu uiți ochii ce te-au privit și mâine nu te vor mai zări. Porți un suflet cald și drag și-mi zâmbești și norii