Poezie
Lumină
1 min lectură·
Mediu
Un vis...
atât îmi amintesc
dintr-o noapte-n Paradis,
într-un loc nepământesc.
O amintire...
e tot ce prețuiesc
în a mea nefericire
și e tot ce pot să dăruiesc.
O lumină...
în grădina mea vrăjită,
unde visarea e dulce și senină -
printre zei frumoasa adormită.
E plăcere și durere
să vezi cum totul dispare
în lumina orbitoare,
plutind pe-o mare de soare.
Lumină...
vine și-n sufletul meu pierdut
și-mi face viața senină,
scăpându-mă de-un întuneric ce-a trecut.
Vise...
printre raze de soare,
unde vocile ce cânta sunt triste,
iar întunericul moare.
002.486
0