"cumva pierdut în propria creație" – 20024 rezultate
0.06 secundeMeilisearch
MDmarjus dasad
sunt cumva altfel...
205 poezii, 0 proze
EGeva mariae grosu
ma tem ca nu cumva prostia sa se rezeme de stalpul din fata al portii, purtand straiele intelepciunii
1 poezii, 0 proze
GAGOLCEA LAURENTIU ALEXANDRU
Am început să scriu la începutul anului 1991 pentru a spune cumva ce nu puteam spune pe vremea aceea care încă mirosea a dictatură . Am început să scriu bacovian descoperind că există întradevăr "terapie prin scris ". În anul 1993 încurajat de colegii de clasă și de profesoara de limba română Gearmaty Salvina am obținut locul doi la concursul din vremea aceea "Tinere condee" . Am scris și scriu poezii despre viață, despre tine, despre mine și despre gândul nostru nespus, ascuns poate și nouă în momentul acesta . "Nu scrii fiindcă ai ceva de spus , ci fiindcă ai dori să spui ceva " Cioran - Sfârtecare
8 poezii, 0 proze
Alexandru Ionescu
nascut la bucuresti nu vreau sa public carti cumva sunt mai mult cititor decat om care scrie. N-am pretentii de poet, doar scriu astea. Imi fac veacul prin Romana. Imi place mai mult Thomas Mann decat Hesse, asta ca sa nu avem discutii. la poezie, sunt cam acru... gust multe, imi plac foarte foarte putine.
19 poezii, 0 proze
MLMihaela Lica
Nu-mi place sa vorbesc despre trecut. Poate din lasitate? Ma tem sa vorbesc despre ce am fost, ca nu cumva sa nu-mi mai pot opri lacrimile. Totusi... Am fost jurnalist militar si mi-am iubit meseria. Pro Patria m-a invatat sa traiesc, sa iubesc oamenii, sa-mi iubesc neamul si sa inteleg natura romaneasca. Cine poate crede cata puritate si dragoste de viata poarta uniforma de camuflaj? Am crezut in iubire si am plecat din tara. Am crezut ca iubirea nu are granite. Inca mai cred. Doar ca, de data asta, nu a fost pentru mine... Sunt din 2002 in Germania. Prea mult... Ce mai e de spus? Multi ar vrea sa fie in locul meu. Dar, stiti... e adevarat: fie painea cat de rea, tot mai buna-n tara mea. Ma voi intoarce. Pana atunci am sa fac tot posibilul sa contribui cumva la promovarea unei imagini pozitive pentru Romania in lume. Avem doar atatea minuni!
1 poezii, 0 proze
rock girl
Nu-s prea multe de spus despre mine, insa vreau sa fac o precizare, practic un sport numit orientare si daca cumva vreun orientarist viziteaza siteul il rog sa ma contacteze, poate mai discutam.
1 poezii, 0 proze
AAndreiMarinescu
Despre mine atat as vrea sa cunoasteti:cred ca m-am nascut din cuvinte,de aceea cand termin de rostit un cuvant,mi-e teama ca nu cumva sa se destrame ceva din launtrul meu ingeresc.
1 poezii, 0 proze
Eu
Ciudat...si acuma ar trebui sa`mi povestesc viatza? Pierdere de timp shi spatziu... M`am nacut candva, undeva, de catre cineva si cumva...Conteaza cine is? Un nimeni imbracat acum,aici,cu mine si o ciudata.
2 poezii, 0 proze
BGBogdan Nicolae Groza
doar semne de întrebare îmi pun când trebuie să răspund cine sunt. în rest, un om ce căuta cîndva o lumină si a găsit foc în răceala celorlalți. m-am "justițiabilizat" din când în când, dar asta pentru că am avut cândva posibilitatea de a ma juca de-a juristul. Vârsta variabilă. Când imatură, când prea înaintată. Azi am cam trecut de 40 ani; mâine poate voi împlini 25; iar poimâine voi fi un bătrânel simpatic de vreo 9 ani, că de, voi da și eu în mintea copiilor odată și odată, dacă n-am făcut-o cumva. Am mai parcurs și alte etape ale vietii, cu fiecare încăpățânare de a mă revedea în oglindă, însă nu vă spun nimic altceva despre ele din cauza ridurilor din suflet. Am ca referinte "Pasărea din tâmple", "Evadările unui poet domestic" și puteti liniștiți să mă strigați cu apelativul "Bă, Bogdanule!" Și o cărticică mai nouă ”Poetul se duce. Poemul seduce...” Am cochetat și cu proza "Life. Love. You!" mai mult din curiozitatea de a vedea dacă am atracție față de ea, și ea față de mine....
592 poezii, 0 proze
IBIon Barbu
Ion Barbu este pseudonimul matematicianului Dan Barbilian (n. 18 martie 1895 la Câmpulung-Muscel, d. 11 august 1961 la București). Este pseudonimul sub care a devenit cunoscut ca unul dintre cei mai importanți poeți români din secolul trecut, „dacă nu cumva cel mai mare”, scrie Alexandru Ciorănescu în volumul său publicat în 1981 la Twayne Publishers și tradus în limba română în 1996). Dan Barbilian era fiul judecătorului Constantin Barbillian (care și-a latinizat numele inițial Barbu) și Smaranda, născută Șoiculescu. Talentul său matematic se manifestă încă din timpul liceului, elevul Barbilian publică remarcabile contribuții în revista Gazeta matematică. Tot în acest timp, Barbilian își dezvoltă și pasiunea pentru poezie. Între anii 1914-1921 studiază matematica la Facultatea de Științe din București, studiile fiindu-i întrerupte de perioada în care își satisface serviciul militar în timpul Primului Război Mondial. În anul 1919, Dan Barbillian începe colaborarea la revista literară...
95 poezii, 0 proze
cumva pierdut în propria creație
de Calotescu Tudor Gheorghe
îl bãnuiesc și pe Dumnezeu de poezie însă vã pot mãrturisi doar cum e atunci când vrei sã ai lumea ta și devii obligatoriu eretic așa că vã povestesc despre acest ţinut în care locuiesc de ceva vreme...
Ama nesciri
de serban georgescu
Mi s-au tocit, sigur că mi s-au tocit și Frica și Spaimele și Îndoielile, dar nu Curajul și nici Încrederea și nici Echilibrul nu au intrat în loc ci Vidul... (Omul pare a fi alcătuit pe scheletul...
Blestemul
de Dumitru Sava
- Aoleu, am ras tot. Uite ce burtă am făcut! Mă, tată, minunată iahnia asta de fasole a ta. Sigur, marele ei secret e ciolanul de porc? Văd că încă te ții tare. Biata mama nu a reușit niciodată să...
Vasile Mic - Fereastra de vis
de Aurel Pop
După debutul editorial cu volumul Vis în pădurea de mesteceni la Casa de editură Pleiade (Satu Mare, 1991), Vasile Mic a stat într-un con de umbră adunându-și poemele “din prea multă dragoste” față...
Urbanitate și Provincie în lirica lui George Bacovia și George Meniuc
de Maria Pilchin
Nici veche cetate feudală, nici palat nou și somptuos nu era, ci o așezare întinsă, care se compunea din vreo câteva clădiri cu două etaje și alte multe construcții joase, adunate strâns laolaltă;...
Așteptăm provincia!
de Radu Herinean
Există în momentul acesta o listă destul de mare de \"foști\" membri poezie.ro. O parte sunt cei pe care oricum nu-i știa nimeni și care au dispăut neobservați, membri care, dintr-un motiv sau altul,...
Vesnicele intrebari!
de lllll
Viața – o învălmășeală. Merită sau nu s-o experimentăm? “Viața este o vale a plângerii, plină de dureri” – spunea A. Schopenhauer. Nemaiavând dorințe, nemaiavând vise, nemaiputând privi în...
Poemul care se scrie singur
de Daradici Ladislau
Mi-a murit umbra și nu e nimeni să mi-o-îngroape, mi-a murit ploaia și niciun nor nu vrea să-i fie vad de ape; până și moartea mi-a murit, e zare altui răsărit. (Nicolae Băciuț, Moartea morții)...
Revelațiile versurilor Elenei Toma
de Cristian Petru Balan
Citind și recitind cartea poetei Elena Toma \"Maimuța de mătase\" (Editura Anamarol, București, 2007), inițial, mă bătuse gândul să intitulez această cronică \"Plusvaloarea poeziilor Elenei Toma\",...
Sub soare, încă o cântare, vai ce încântare
de Gondos Ana
Eram întinsă pe iarbă, la țară, acolo unde mă bârfește toată comuna, știe Cititorul unde. Nu-mi pasă că norii erau tablouri suprarealiste, ci doar că eram sub soare, mai puneam de încă o cântare, vai...