"cum se mai preling unii prin crăpăturile vieții" – 20352 rezultate
0.06 secundeMeilisearch
istorie
istoria, așa cum o văd eu
de sunet1
IGirina gruia
m-am mai oprit uneori sa vad cum se lumineaza vestu'...
47 poezii, 0 proze
anefi noris saihan
In a fi eu asa cum credeam ca sunt am gasit mai mult decat o simpla persoana , am inteles si am vazut prin mine mai mult decat ceea ce am crezut ca sunt, am vazut mai multi de eu fiecare mai diferit axat pe ceva mai special am inteles am aflat am studiat si am apreciat ca nu doar durerea razbate in inima mea distrusa de ganduri.Ravasit complet , insa , intr-o lume intunecata de nepasta poluorii si a distrugerii , prea oarba pentru a simtii si a intelege ca se mai poate daruii iubire m-am izolat intr-un colt umbrit ferit de lumina pentru ca oamenii sa nu il poata vedea.Cuvintele sunt multe dar prea putine insa pentru a povestii viata unui om cu toate ca sunt atat de putine un autor se straduieste .Un somn lung pare cam am trait intr-o lume necunoscuta parca candva din care acum in sfarsit trezit de sunetul disperarii si agoniei umane , in sfarsit trezit de tot ce era odata de tot ce visam intrepatruns printre randuri de pagini in care aratam totul , am ajuns sa inteleg ca a simtii...
3 poezii, 0 proze
VSvitalie sprinceana
nu pot scrie despre mine, daca stiam cum se face, nu mai scriam poezie...
42 poezii, 0 proze
ALAndy Ludu
O carte: prea mult, mai multe: prea putin. Consecinta: O femeie, prea mult! Multe femei, asa de putin! Nascut 1955, Scorpion pur. In Ploiesti am invatat viata de cartier. In Fagaras am invatat frumusetea si maretia singuratatii. In Bucuresti am invatat. La Frankfurt am invatat Salsa. La Giessen nu am terminat. In Brussels am inteles cum se gateste cu vin rosu. La Baton Rouge traiesc. In Natchitoches am avut cea mai frumoasa toamna a vietii mele. Acum sunt Antwerp. Nu stiu de ce, am uitat.
1 poezii, 0 proze
ciron gomo
Acum Tanjesc dupa racoare Si dupa stat in casa Ma-imbata o culoare Portocalie ,arsa Fierbi, apa, fiinta, floare E mare-acum napasta Inca o luna pare Sa mai dureze asta Privesc cum se usuca Tot, floare dupa floare Imi vine dor de duca Si de emancipare E trist sa-ti vezi destinul Nemultumit si dur Te-apasa tare chinul Portocaliu,obscur Intrebi la nesfirsit Incotr-o ma indrept Apelul nu-i primit, Ca nu esti intelept Stai jos si chibzuieste Ce oare va urma ? Incarca si pazeste Inchipuirea ta
1 poezii, 0 proze
IAIosif Andrei
Cioban pana la 24 de ani, in prezent student la matematica. Imi place sa adun si sa scad oamenii din animale domestice, sa privesc cum se inmultesc iepele, sa adorm in fin. La coasa am fost intotdeauna lenes, adica mi-a placut sa raman in urma cu fetele. De aceea cred ca fetele sunt cosite cel mai la urma. Intai se duc oamenii lot. Nu am scris nimic nimanui, niciodata. Am zis numai. Acum ca am si invatat literele o sa le pun si pe ele sa ma invete.
3 poezii, 0 proze
Felicia Mariana Orban
"Nu sunt ce par a fi - Nu sunt Nimic din ce-aș fi vrut să fiu! Dar fiindcă m-am născut fără să știu, Sau prea curând Sau poate prea târziu... M-am resemnat, ca orice bun creștin, Si n-am rămas decât..." Cea care sunt!... Mai concret: Numele meu este, așa cum scrie in caseta de sus, Felicia Mariana Orban. Data nașteri: 7 februarie 1978. 1993 – 1997 Liceul Teoretic "Al. I Cuza" – Ploiești (profilul Chimie – Biologie) 1998 – 2002 Facultatea de Limbi și Literaturi Străine din cadrul Universității "Spiru Haret" București, specializarea Engleză – Germană. Momentan… visătoare. În viitorul apropiat… profesoară. Mai târziu… time will tell! După cum se vede, n-ar fi prea multe de spus despre mine. Cum am început să scriu: îmi aduc vag aminte că am scris câteva poezii prin clasele primare (parca erau despre mama…), dar la modul serios am început să scriu în liceu. O părere negativă m-a făcut însă să renunț la un moment dat și am reînceput să scriu acum un an și trei luni, adică prin februarie...
91 poezii, 0 proze
Ioan Missir
Un scriitor adevărat: Ioan Missir Probabil că nimeni dintre cei ce trăiau la începutul deceniului al patrulea al secolului trecut în preajma avocatului Ioan MISSIR, aproape cinquagenar, fost ajutor de primar și primar al Botoșanilor, nu bănuia că, peste numai cîțiva ani, acesta va fi celebru nu datorită vreunui proces cîștigat ori încredințării vreunui portofoliu ministerial, ci unei cărți de război. Într-adevăr, Fata Moartă, cum se intitula ea, îl consacră pe autor fulgerător, îndată după apariția sa, la începutul verii anului 1937. Ea suscită elogiile unor importanți critici literari, cunoaște mai multe ediții (cinci în primii opt ani, alte două peste cîteva decenii), este încununată cu două premii mult rîvnite, unul al Societății Scriitorilor Români, altul al Academiei, iar autorul ei este admis, cu derogare de la statut, în Societatea Scriitorilor Români. O surpriză a fost cartea și pentru N. Iorga, care, botoșănean și el, îl știa pe Ioan Missir mai ales ca pe unul dintre adepții...
0 poezii, 0 proze
VDVictor Doman
Sunt student la Facultatea de Hidrotehnica din cadrul Universitatii de Constructii Bucuresti, iar liceul l-am facut la Colegiul National Vlaicu-Voda. Am trait copilaria intr-un oras minunat, cu verdeata si cu liniste, cu o manastire faimoasa si cu o legenda pe masura : Curtea de Arges. Orasul acesta este o adevarata Gradina Eden, dar asa cum se intampla intotdeauna in viata, nu mi-am dat seama de cat de minunat este decat dupa ce am ajuns la Bucuresti. Perioada liceului a fost una foarte tulbure, una a cautarii de sine - care nici acum nu a incetat, in care am trecut de la a fi cel mai aprig ateu, cu o teorie bine pusa la punct, la a fi un om cat mai spiritual. Acum perioada studentiei...
1 poezii, 0 proze
SNStăncioi Natanael
"Unde și când m-am ivit în lumină nu știu, din umbră mă ispitesc singur să cred că lumea e o cântare. Străin zâmbind, vrăjit suind, în mijlocul ei mă-mplinesc cu mirare. Câteodată spun vorbe cari nu mă cuprind, câteodată iubesc lucruri cari nu-mi răspund. De vânturi și isprăvi visate îmi sunt ochii plini, de umblat umblu ca fiecare: când vinovat pe coperișele iadului, când fără păcat pe muntele cu crini. Închis în cercul aceleiași vetre fac schimb de taine cu strămoșii, norodul spălat de ape subt pietre. Seara se-ntâmplă mulcom s-ascult în mine cum se tot revarsă poveștile sângelui uitat de mult. Binecuvânt pânea și luna. Ziua trăiesc împrăștiat cu furtuna. Cu cuvinte stinse în gură am cântat și mai cânt marea trecere, somnul lumii, îngerii de ceară. De pe-un umăr pe altul tăcând îmi trec steaua ca o povară." (Lucian Blaga)
13 poezii, 0 proze
cum se mai preling unii prin crăpăturile vieții
de Marius Lazarescu
i-ai lăsat tot ai luat cu tine vântul afrodisiac de mai pulsul sânilor ochii geloși ai mierloiului din magnolie epitaful unuia care a făcut răul bine și binele rău secunda toxică în care ai înțeles...
Doamna aceea I: Domestica apariție
de Sergiu Burlescu
Să-i zicem, doamna aceea sătui de oficialități, cu tot disprețul și cu sentimentul acela de a sfida cu o curiozitate incipientă direcționalul ei instinct de coordonare. Ea este geometria...
someone to watch over me
de Roxana Sonea
someone to watch over me Dacă o melodie ar putea fi redată în picturi sau în scris, sau dacă miresme s-ar strecura prin difuzoarele televizoarelor pentru a completa acțiunea, arta ar lua noi...
,,O zi în România Perfectă" la final - autorii și textele evidențiate, păreri personale și ofer loc de concluzii
de Simion Cozmescu
Și s-a mai încheiat un concurs. ,,O zi în România Perfectă”, concursul de eseuri pentru profesori și elevi (clasele V-XIII), organizat de Asociația 1387 Călan și Liceul Tehnologic Ovid Densușianu din...
La spital...
de Raluca Oana Helgiu
Există lucruri pe care e bine să nu le spui nimănui. Poate nici mamei. Și, dacă ai putea, nu ți-ai spune nici ție. Iar acel ceva este legat de soțul tău, de faptul că s-a îmbolnăvit groaznic și tu nu...
La spital...
de Raluca Oana Helgiu
Există lucruri pe care e bine să nu le spui nimănui. Poate nici mamei. Și, dacă ai putea, nu ți-ai spune nici ție. Iar acel ceva este legat de soțul tău, de faptul că s-a îmbolnăvit groaznic și tu nu...
Scrisoare neexpediata II
de Andrei Badea
Albeața pernei e întunecată de suvițele-ți negre, încolăcite inele de logodnă imaginare, zale împrăștiate dintr-un lanț mătăsos cu care îmi legi amintirile. Lumina indirectă și neconvingătoare a unui...
hybrisul tacerii
de Lilia Burlacu
singurătatea s-a prelins pe gene, le-a stropit inert cu zori de acuarelă. pare-atât de fragedă neliniștea aceasta atât de fragedă, încât nu se mai mișcă cu răsuflarea-i calofilă se strânge în brațele...
Lucrurile vorbesc
de dan ion
Lumina soarelui pătrunde cu greu prin draperiile roșii. Nici o mișcare în odaia strâmtă și întunecată. Numai ticăitul obosit al unui vechi ceasornic atârnat pe perete izbucnește la intervale...