Mă mai scufund
În nuanțe colțuroase
De verde.
Verde-i o idee
În capul meu
Ucis de adevăruri
Relative.
Verde-i un bici,
O teamă,
O (anti) reclamă
Stupidă, aridă.
Verde-i un gând
Al
“Tăia din el!”
Îi despărțea mâinile de corp
Cu doar doua lovituri de topor;
Dar mâinile lui
Scriau ceva sec
Pe podeaua murdară de sânge…
I-a tăiat apoi picioarele:
Ele nu s-au oprit
Oamenii-și scot săbiile uneori
Când în palmele lor
Se opresc păsări
Și mănânca mei.
Oamenii se roagă
Cu privirile ațintite spre cer
Sperând să le crească aripi…
Oamenii merg în
Îngerii nu au aripi.
Îngerii nu sunt albi,
Aceasta este o simplă iluzie optică.
Îngerii nu stau în dreapta nimănui.
Nici măcar în stânga.
Adevărul despre îngeri
Este că nu stau.
Nici măcar
Dimineața mă prinde
La oricare bătaie a ceasului,
În picioare.
În picioare se rezeamă greoi
Corpul meu gol;
Chiar la picioarele tăiate
Ale sufletului.
Sufletul meu aleargă în carje
La bătaia
Un fir de ață,
Un fir de lumină...
O picătură, o adiere,
Ceva mai senina.
Un fir...multe picături
Pe un singur fir.
Un timp ordonat
În mii și mii
De picături; de ațe.
Timpul
Frunzele… ce frumos miros ele
Toamna.
Cu tristete
Copacii goi
Acopera pamantul
De culoarea trecerii.
Vantul grabit bate
Printre suspinele cerului.
Marea tipa infundat,
Iar nisipul deja
Imi spuneai mereu
Sa tac
Si sa ma uit in zare.
Taceam, imi inchideam ochii;
Si simteam cum cu miscari usoare
Ma-mbratisezi.
“Uite-te-n zare!”
Dar eu nu vedeam nimic…
Imparteam aceiasi
Astazi m-am inchis
In tine
Si asa “noi”
Esti doar tu.
Astazi am oprit
Orice sunet
Ce mai tulbura
Linistea.
Astazi am uscat
Fiecare lacrima
Care-mi uda fata.
Astazi am inecat
Dorinta
\"Liniște!\" se rasti el.
În stânga mea
Mă urma cuviincios
O ființă Îmbrăcată-n alb.
Cu aripi de puf
Și-un fel de coroană pe cap
Stătea chiar lângă mine.
Am citit in cărți
Despre
Uneori mai apare
Cate un batran pe strada mea.
Cu parul scurt,
Si umerii arsi de soare…
Cu picioarele julite,
Si sandalele rupte.
Il vezi pe timp de ploaie
Cum intr-o mansarda cauta,
Si cere
In dimineata asta
M-am trezit
Doar ca sa respir
Caci am uitat mirosul de mir.
Ziua a venit
Eu nu mai simt nimic,
Si mint
In fel si chip.
Seara se joaca
Pe chipul meu
Doua lacrimi
Ce-ti
Te-apropi de mine
Prea violent,
In gandu-mi esti
Si nu vreau,
Nu pot sa te pierd.
Te strig
Si vin la tine incet,
Atent;
Cu pasi mici spre nopate
Calc in picioare
Uitatele soapte.
Esti
Uneori incerc
Sa te vad pe tine,
Uitandu-ma prin mine.
Uneori reusesc
Sa distrug cuvinte
Si sa creez stari de spirit.
Uneori incerc
Sa opresc trenul
Care pluteste pe un rau.
Uneori
Mă las pe mine aici!
M-am așezat pe vine
Și doar ochii-mi mai mișc.
Mă las pe mine aici…
Seara mi se face frig,
Iar ziua plâng.
Mă las pe mine aici
Și pictez pe nisip
O literă.
Mă las
Un om al nimanui
Prinde stele in miezul zilei,
Si nori de praf sfarama
Tinand soarele-n mana.
Un om al nimanui
Traieste pe-un pamant
Necunoscut de ei,
Nevizitat de zei.
Un om al
Dormi linistit in intuneric.
Becul cineva l-a aprins,
Ochii ti-ai deschis.
E noapte.
Dimineata dormi
Pe plaje
Uitate de lume,
Pe ape,
Batute de vreme.
Te trezesti, si-I zi…
Cineva becul
Tăcerea-i departe, la fel ca gandul meu;
Tăcerea este haos, iubire și-mplinire.
Tăcerea-i nesiguranță, speranță, viață și chiar moarte.
Inima-mi bate tăcere,
Viata mi-e tăcere,
Și totul in jur e
Secundele mele
Trec batute de vant,
Uitate de gand.
Secundele mele
Bat spre visul lor,
Dar ei le trag in zbor.
Secundele mele
Aveau candva aripi mari,
Si se tarau, si se
Absent, atent,
Violent ma strecor
Printre oameni ce mor
Cu ganduri transformate de zor
In nori, in pori...in culori.
Frunze verzi; plouate,
Ierburi fumate.
Idei ingropate,
Iar toamna
Masca a oboist
Sa stea pe oras,
S-acopere noroiu-ntarit.
Zambetele-au inghetat
Pe fetele lor,
Pline de ura,
Ingropate-n minciuna.
Vise pierdute-n fum,
Iluzii, aluzii… transformate in
De mor,
Imi va fi dor,
De voi, oameni sau animale,
Frunze ori petale.
O, imi va fi dor
De inimile voastre goale.
In intuneric de va treziti
Sa va amintiti
C-am adormit pe-un nor,
Dar ca un
Văd deseori lacrimi de sânge
Ce curg din cer,
Nori plini de sentimente,
Zăpadă căzută pe vechiul oraș,
Suflete-nghețate
Ce le atingi ușor
Și se topesc,
Apare apa…
Și de-abia unde cerul se