Roșu
Mă mai scufund În nuanțe colțuroase De verde. Verde-i o idee În capul meu Ucis de adevăruri Relative. Verde-i un bici, O teamă, O (anti) reclamă Stupidă, aridă. Verde-i un gând Al
Spre vest...
“Tăia din el!” Îi despărțea mâinile de corp Cu doar doua lovituri de topor; Dar mâinile lui Scriau ceva sec Pe podeaua murdară de sânge… I-a tăiat apoi picioarele: Ele nu s-au oprit
Cu palmele uscate...
Oamenii-și scot săbiile uneori Când în palmele lor Se opresc păsări Și mănânca mei. Oamenii se roagă Cu privirile ațintite spre cer Sperând să le crească aripi… Oamenii merg în
Adevarul despre ingeri
Îngerii nu au aripi. Îngerii nu sunt albi, Aceasta este o simplă iluzie optică. Îngerii nu stau în dreapta nimănui. Nici măcar în stânga. Adevărul despre îngeri Este că nu stau. Nici măcar
oglinda ciobita a...
Dimineața mă prinde La oricare bătaie a ceasului, În picioare. În picioare se rezeamă greoi Corpul meu gol; Chiar la picioarele tăiate Ale sufletului. Sufletul meu aleargă în carje La bătaia
Final
Cu picioarele tăiate de timp Sufletul își pleacă fruntea ovală și plânge, Rezemat fiind în aripile vișinii Ale întâmplării aceleia Numită vis...
Fir
Un fir de ață, Un fir de lumină... O picătură, o adiere, Ceva mai senina. Un fir...multe picături Pe un singur fir. Un timp ordonat În mii și mii De picături; de ațe. Timpul
Nunta
Frunzele… ce frumos miros ele Toamna. Cu tristete Copacii goi Acopera pamantul De culoarea trecerii. Vantul grabit bate Printre suspinele cerului. Marea tipa infundat, Iar nisipul deja
O amintire
Imi spuneai mereu Sa tac Si sa ma uit in zare. Taceam, imi inchideam ochii; Si simteam cum cu miscari usoare Ma-mbratisezi. “Uite-te-n zare!” Dar eu nu vedeam nimic… Imparteam aceiasi
Singur
Astazi m-am inchis In tine Si asa “noi” Esti doar tu. Astazi am oprit Orice sunet Ce mai tulbura Linistea. Astazi am uscat Fiecare lacrima Care-mi uda fata. Astazi am inecat Dorinta
Lasa-ma
\"Liniște!\" se rasti el. În stânga mea Mă urma cuviincios O ființă Îmbrăcată-n alb. Cu aripi de puf Și-un fel de coroană pe cap Stătea chiar lângă mine. Am citit in cărți Despre
Altfel
Uneori mai apare Cate un batran pe strada mea. Cu parul scurt, Si umerii arsi de soare… Cu picioarele julite, Si sandalele rupte. Il vezi pe timp de ploaie Cum intr-o mansarda cauta, Si cere
Culori
In dimineata asta M-am trezit Doar ca sa respir Caci am uitat mirosul de mir. Ziua a venit Eu nu mai simt nimic, Si mint In fel si chip. Seara se joaca Pe chipul meu Doua lacrimi Ce-ti
Bataile linistitoare ale inimii...
Te-apropi de mine Prea violent, In gandu-mi esti Si nu vreau, Nu pot sa te pierd. Te strig Si vin la tine incet, Atent; Cu pasi mici spre nopate Calc in picioare Uitatele soapte. Esti
Zidul
Uneori incerc Sa te vad pe tine, Uitandu-ma prin mine. Uneori reusesc Sa distrug cuvinte Si sa creez stari de spirit. Uneori incerc Sa opresc trenul Care pluteste pe un rau. Uneori
Ramai
Mă las pe mine aici! M-am așezat pe vine Și doar ochii-mi mai mișc. Mă las pe mine aici… Seara mi se face frig, Iar ziua plâng. Mă las pe mine aici Și pictez pe nisip O literă. Mă las
Ciudat
Un om al nimanui Prinde stele in miezul zilei, Si nori de praf sfarama Tinand soarele-n mana. Un om al nimanui Traieste pe-un pamant Necunoscut de ei, Nevizitat de zei. Un om al
Cineva
Dormi linistit in intuneric. Becul cineva l-a aprins, Ochii ti-ai deschis. E noapte. Dimineata dormi Pe plaje Uitate de lume, Pe ape, Batute de vreme. Te trezesti, si-I zi… Cineva becul
Tacerea
Tăcerea-i departe, la fel ca gandul meu; Tăcerea este haos, iubire și-mplinire. Tăcerea-i nesiguranță, speranță, viață și chiar moarte. Inima-mi bate tăcere, Viata mi-e tăcere, Și totul in jur e
Secundele mele
Secundele mele Trec batute de vant, Uitate de gand. Secundele mele Bat spre visul lor, Dar ei le trag in zbor. Secundele mele Aveau candva aripi mari, Si se tarau, si se
(Ano)timpuri
Absent, atent, Violent ma strecor Printre oameni ce mor Cu ganduri transformate de zor In nori, in pori...in culori. Frunze verzi; plouate, Ierburi fumate. Idei ingropate, Iar toamna
Masca
Masca a oboist Sa stea pe oras, S-acopere noroiu-ntarit. Zambetele-au inghetat Pe fetele lor, Pline de ura, Ingropate-n minciuna. Vise pierdute-n fum, Iluzii, aluzii… transformate in
Departe
De mor, Imi va fi dor, De voi, oameni sau animale, Frunze ori petale. O, imi va fi dor De inimile voastre goale. In intuneric de va treziti Sa va amintiti C-am adormit pe-un nor, Dar ca un
De-ai fi fost macar odata...
Văd deseori lacrimi de sânge Ce curg din cer, Nori plini de sentimente, Zăpadă căzută pe vechiul oraș, Suflete-nghețate Ce le atingi ușor Și se topesc, Apare apa… Și de-abia unde cerul se
Peisaj
Noaptea s-a lăsat ușor pe oraș. Pe-un fond de liniște Se aud rafalele vântului, Și cântecul liniștitor al greierilor, Iar pe mine mă răpește dulcele somn Venit ca ploaia răcoroasă Într-o zi
Trecere
“E ultima data!”- ziceai. E ultima data: Noi, aici; Si ei…undeva. Pentru ultima data Ma uit la tine Si-ncerc sa te tin minte. Tu-mi sorbi privirea, Tu-mi iei gandul Care a ajuns deja… Prea
Un ultim vis
Pe ultimul drum Presarat cu flori, Tu mai ai un singur dor-MAREA. Pietre sfaramitate Te gadilau odinioara, Si valuri ti se spargeau la picioare. Scoici te taie-n podul palmei, Si-n apa
In
Un strigat se aude In fiecare noapte tacuta, Dupa fiecare zi trecuta. E un zgomot din departare, Unul ce te duce cu gandul la uitare. Si atunci cand dorm il aud: Cateodata ma sperie, Cateodata
Tarziu
E târziu, Dar eu scriu, Și spun cum a fost Făra rost. Cum a fost cu noi, E târziu Să cred că mai există “doi”. Prea târziu Să trec peste yei, Să cred ce voi ei. Poate-ntr-un târyiu Ãmi vei
Pamant
Am întâlnit demult un înger Cu suflet de piatră Si ochi ca de sticlă. Era atunci un om, Nemuritor în mintea mea, Dar el voia Ceva ce nimeni nu-i putea da. Cu suflet de zeu, Și inimă de
Oras
Privesc în sus Și vad cum orașul e acoperit încet De norii-ntunecați. O ploaie de lacrimi și sânge-ncepe, Vântul aduce odată cu el durere, Copaci prabușiți, Străzi inundate, Ploaia nu se mai
Vid (autoportret)
Umbra din spatele meu Nu-i nimic altceva Decat un om gol. Umbra din spatele meu E doar un om gol, Sunt eu. Umbra...e un fel de intuneric, Fara lumina, Lumina fara-ntuneric. O alergare-n
Trandafirul printre nasturi
Mi-ai dăruit demult un trandafir Ce nu ofilește niciodată. Mi-am deschis sufletul Și a ieșit de undeva din adânc Floarea iubirii. Ghimpii tandafirului s-au agățat de nasturele buzunarului
nimic
Sunt undeva-ntre cer și pământ, Pierzându-mă-n gând. Coșmar sau vis, Oricum îl trăiesc Cu ochiul deschis. Soare sau lună, Oricum împreună, Ca steaua de sus Ce nu va apune, Căci lumina din
tu
După ce mi-ai spus povestea ta, Te-ai transformat încet Din stâncă-n pietricele, Din pietricele-n nisip, Nisipul a devenit apă, Iar apa Este picatura de sânge Din colțul ochiului meu…
Furtuna
Era o dimineata Calda de vara, Cand tu ai dat cu piciorul In vaza aceea minunata De lut. S-a izbit de pamant Si s-a spart. Printre cioburi zacea Un praf cenusiu. Tu ai suflat Si praful te-a
Un alt eu
Spune-mi ce stea esti Si te voi arunca Spre cerul tau. Spune-mi ce vis esti Si voi adormi In patul acela. Spune-mi masca ta Si voi sculpta Un perete pentru tine. Spune-mi ce sentiment
Timpuri ce au trecut
In spatele meu A ramas doar urletul Care se pierde-n mine; Doar cuvantul tau, Sufletul tau... Doar tu Inecat in iluzii. Ai calcat pe aripile mele, Mi-ai frant zborul, Si ma tarasc Bolnava
Noi
Ne-am oprit in locul Pe care deseori il ocoleam. Obositi ne-am intins, Mi-am lasat capul in palmele tale Si am tacut. Tipetele din mine s-au impletit Cu tacerea din ochii tai. Totul in jurul
Timpuri ce au trecut
\"Esti doar o caramida!\" Mi-au soptit ei. \"Esti o piatra grea, Ai din jurul tau S-au chinuit si ti-au dat o forma!\" Au tipat ei... \"Tu nu stii sa simti, Tu nu vorbesti, Tu nu atingi!Tu
Timpuri ce au trecut
Intr-un colt de camera Stinghere stau sentimentele, Cuvinte-ntinse pe tot pamantul Ce soarta nu-si gasesc. Printre nori de praf Se zbat marunte visele, Si-ntre vii si morti apar
Noi
Sunt eu… undeva, Poate cândva, Și uneori cineva. Apari și tu, Un careva, Unul care-mi schimba lumea, viața, Unul care-mi vrea inima, Care-mi cere dragostea, Ș-apoi pleacă, Într-un alt
Noi
Sunt eu, din nou, În sufletu-ți gol. Ești tu, din totdeauna, De când viața, de când lumea. Suntem noi, Amândoi. Sunt ei, niște zei, Muritori pentru mine, Ne-nsemnați pentru tine. Sunt ele,
Noi
Vreau să mă plimb în timp, Să nu mai trăiesc același trecut îndepărtat, S-ajung la tine, O, tu…un viitor apropiat. M-am săturat sa fiu lună, Iar tu soare, Eu viață, Tu mare, Eu moarte, Tu
Trup vs. suflet
Ochii-i tin inchisi, Si ma ridic de pe scaun. Ochii-i tin inchisi, Si merg. Si merg, Si car dupa mine trupul, Ascund dupa mine timpul, Opresc vise, Opresc razboaie, S-ascund dupa mine
Umbra
Drumul rămas gol, Timpul ce zboară fără rost, Zeul… și viața, Visul… și moartea. Umbra… Pe-un fond de liniște Tu ești un zgomot Ce se pierde-n lumina zilei. Pe cerul negru, Ești steaua
timpuri ce au trecut
Ea are aripi mari, Si se taraste prin fumul ce-i acopera repede sufletul. Ea alearga si se loveste de stele; Ea apara sorii, spulbera norii. Ea uita de visul ei, Crede-n visul lor, de doi; Si
