Mă mai scufund
În nuanțe colțuroase
De verde.
Verde-i o idee
În capul meu
Ucis de adevăruri
Relative.
Verde-i un bici,
O teamă,
O (anti) reclamă
Stupidă, aridă.
Verde-i un gând
Al
Vreau să mă plimb în timp,
Să nu mai trăiesc același trecut îndepărtat,
S-ajung la tine,
O, tu…un viitor apropiat.
M-am săturat sa fiu lună,
Iar tu soare,
Eu viață,
Tu mare,
Eu moarte,
Tu
Sunt eu… undeva,
Poate cândva,
Și uneori cineva.
Apari și tu,
Un careva,
Unul care-mi schimba lumea, viața,
Unul care-mi vrea inima,
Care-mi cere dragostea,
Ș-apoi pleacă,
Într-un alt
Masca a oboist
Sa stea pe oras,
S-acopere noroiu-ntarit.
Zambetele-au inghetat
Pe fetele lor,
Pline de ura,
Ingropate-n minciuna.
Vise pierdute-n fum,
Iluzii, aluzii… transformate in
Absent, atent,
Violent ma strecor
Printre oameni ce mor
Cu ganduri transformate de zor
In nori, in pori...in culori.
Frunze verzi; plouate,
Ierburi fumate.
Idei ingropate,
Iar toamna
De mor,
Imi va fi dor,
De voi, oameni sau animale,
Frunze ori petale.
O, imi va fi dor
De inimile voastre goale.
In intuneric de va treziti
Sa va amintiti
C-am adormit pe-un nor,
Dar ca un
Era o dimineata
Calda de vara,
Cand tu ai dat cu piciorul
In vaza aceea minunata
De lut.
S-a izbit de pamant
Si s-a spart.
Printre cioburi zacea
Un praf cenusiu.
Tu ai suflat
Si praful te-a
Drumul rămas gol,
Timpul ce zboară fără rost,
Zeul… și viața,
Visul… și moartea.
Umbra…
Pe-un fond de liniște
Tu ești un zgomot
Ce se pierde-n lumina zilei.
Pe cerul negru,
Ești steaua
Frunzele… ce frumos miros ele
Toamna.
Cu tristete
Copacii goi
Acopera pamantul
De culoarea trecerii.
Vantul grabit bate
Printre suspinele cerului.
Marea tipa infundat,
Iar nisipul deja
\"Esti doar o caramida!\"
Mi-au soptit ei.
\"Esti o piatra grea,
Ai din jurul tau
S-au chinuit si ti-au dat o forma!\"
Au tipat ei...
\"Tu nu stii sa simti,
Tu nu vorbesti,
Tu nu atingi!Tu
După ce mi-ai spus povestea ta,
Te-ai transformat încet
Din stâncă-n pietricele,
Din pietricele-n nisip,
Nisipul a devenit apă,
Iar apa
Este picatura de sânge
Din colțul ochiului meu…
“E ultima data!”- ziceai.
E ultima data:
Noi, aici;
Si ei…undeva.
Pentru ultima data
Ma uit la tine
Si-ncerc sa te tin minte.
Tu-mi sorbi privirea,
Tu-mi iei gandul
Care a ajuns deja…
Prea
Tăcerea-i departe, la fel ca gandul meu;
Tăcerea este haos, iubire și-mplinire.
Tăcerea-i nesiguranță, speranță, viață și chiar moarte.
Inima-mi bate tăcere,
Viata mi-e tăcere,
Și totul in jur e
Sunt eu, din nou,
În sufletu-ți gol.
Ești tu, din totdeauna,
De când viața, de când lumea.
Suntem noi,
Amândoi.
Sunt ei, niște zei,
Muritori pentru mine,
Ne-nsemnați pentru tine.
Sunt ele,
\"Liniște!\" se rasti el.
În stânga mea
Mă urma cuviincios
O ființă Îmbrăcată-n alb.
Cu aripi de puf
Și-un fel de coroană pe cap
Stătea chiar lângă mine.
Am citit in cărți
Despre
In spatele meu
A ramas doar urletul
Care se pierde-n mine;
Doar cuvantul tau,
Sufletul tau...
Doar tu
Inecat in iluzii.
Ai calcat pe aripile mele,
Mi-ai frant zborul,
Si ma tarasc
Bolnava
Oamenii-și scot săbiile uneori
Când în palmele lor
Se opresc păsări
Și mănânca mei.
Oamenii se roagă
Cu privirile ațintite spre cer
Sperând să le crească aripi…
Oamenii merg în
Dimineața mă prinde
La oricare bătaie a ceasului,
În picioare.
În picioare se rezeamă greoi
Corpul meu gol;
Chiar la picioarele tăiate
Ale sufletului.
Sufletul meu aleargă în carje
La bătaia
Văd deseori lacrimi de sânge
Ce curg din cer,
Nori plini de sentimente,
Zăpadă căzută pe vechiul oraș,
Suflete-nghețate
Ce le atingi ușor
Și se topesc,
Apare apa…
Și de-abia unde cerul se
Te-apropi de mine
Prea violent,
In gandu-mi esti
Si nu vreau,
Nu pot sa te pierd.
Te strig
Si vin la tine incet,
Atent;
Cu pasi mici spre nopate
Calc in picioare
Uitatele soapte.
Esti
“Tăia din el!”
Îi despărțea mâinile de corp
Cu doar doua lovituri de topor;
Dar mâinile lui
Scriau ceva sec
Pe podeaua murdară de sânge…
I-a tăiat apoi picioarele:
Ele nu s-au oprit
Ochii-i tin inchisi,
Si ma ridic de pe scaun.
Ochii-i tin inchisi,
Si merg.
Si merg,
Si car dupa mine trupul,
Ascund dupa mine timpul,
Opresc vise,
Opresc razboaie,
S-ascund dupa mine
Umbra din spatele meu
Nu-i nimic altceva
Decat un om gol.
Umbra din spatele meu
E doar un om gol,
Sunt eu.
Umbra...e un fel de intuneric,
Fara lumina,
Lumina fara-ntuneric.
O alergare-n
IG