"clișeu58: 21 spre 20 " – 2329 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
AIAnisoara Iordache
In poeziile mele "CUVANTUL" are nu numai puterea magica de a dezveli realitatea de hainele trecatoare ale aparentei, dandu-i stralucirea intrinseca, dar si de a realiza dinamica acesteia printr-o succesiune de imagini cliseu. Pe drept cuvant am realizat o POEZIE VIZUALA. * Volum colectiv de poezie 2010 "Petale lirice", Editura InfoRapArt 2010 antologiile revistei SINGUR-POEZIE; editura GRINTA 2011 Visul-poezii-;Editura Emma 2012,2013 CONFLUENTE POETICE;EDITURA PIM 2010 FESTIVALUL INTERNAȚIONAL "LUCIAN BLAGA", EDITIA a-XXX-a:MARELE PREMIU 2011-Concurs(al-XV-lea)International de Haiku Mainichi: PREMIUL INTAI --------------------------------------------------- anisoaraiordache1956@yahoo.com
763 poezii, 0 proze
VBVictor Bilciurescu
Autorul a fost militar de carieră; începând din 1913, a fondat împreună cu Al. Macedonski „Revista Nouă“, devenind colaborator la „Literatorul“. A fost ales deputat înainte de primul război mondial, apoi a fost numit prefect. Victor Bilciurescu a scris mai bine de trei decenii la „Universul“. Descriind Bucureștiul de la cumpăna veacurilor al XIX-lea și al XX-lea, autorul a scos pregnant în evidență constanta dublare a mizeriei cu farmecul, a sărăciei crunte cu hedonismul pitoresc. Victor Bilciurescu sprijină în 1887 „Literatorul”, mai apoi înființează, împreună cu Alexandru Macedonski, „Revista Nouă”. Macedonski îi închină o poezie („Lui Victor Bilciurescu”). Imediat după război, în 1947, Victor Bilciurescu scrie o carte cu titlu clișeu: București și bucureșteni de ieri și de azi. Puțin probabil ca numele autorului să-i fie cunoscut prin ceva cititorului de acum al cărții. Victor Bilciurescu nu a fost istoric și nici scriitor de profesie, deși a publicat, pînă pe la mijlocul anilor...
1 poezii, 0 proze
GCGalita Crina
De ce? Din argumente întemeiate în urma unor trepte parcurse unde factorul realitãții a îngradit specia întoarsa cãtre elementul pur, acela al conștientizãrii spațiului și timpului concret, proces posterior conștiinței invadata de amorf. De ce? Dintr-un impuls, dintr-o revoltã determinatã de un sistem exterior haotic . De ce? Nu dintr-un proces continuu, ci doar pentru o schimbare a metodelor, a paradigmelor. Pentru a transmite un cod lingvistic, singura modalitate de a coopera cu alte entitãți umane în sens generic. Cu precizarea: gândirea îmi este inseparabila de exprimare(știu... e "logic", "non-recomandabil", dar utilizabil... hmm, relativ "logic", oricum același vesnic și pur clișeu bazat pe un soi de empirism... ). Dintr-o dorințã: de a rãspandi zâmbete, de a mã detașa de abisuri, de "îngramadiri de contradicții", de a atinge cerul mai departe de limitat, mai aproape de înțeles... .
1 poezii, 0 proze
clișeu58: 21 spre 20
de Ottilia Ardeleanu
Septembrie sfâșiat de nori curge îmbibat de nostalgii. Numai ferestre lumea asta în care mințile noastre în atingere la un gând-lumină ar zgudui cosmosul și cioburi din ceea ce suntem ar pluti...
Cronica Cenaclului de Seară din 21.07.2007
de Pușcă Ioan Gabriel
Frunza de stejar a Cenaclului de Seară “Inima, inima, planeta misterioasă pe care mi-ar fi plăcut să trăiesc și să mor” (Nichita Stănescu) La opt luni de zile după ce a intrat în familia Cenaclului...
Zăpada
de Maria Baculea
\"Miercuri, 21 ianuarie 1942. Zăpezi fabuloase la București. O idee de nuvelă în timp ce mergeam spre școală. S-ar chema \"Zăpada\". Eroul nuvelei e profesor. Se scoală dimineața într-un dezolant...
dacă îți scriam din bristol
de Andrei Forte
îndrăgostiți ca-n prima zi ăsta e un clișeu iar eu nu știu dacă să mă omor sau să te omor pe tine să îți frâng tragediile lacrimogene știi sunt la fel de insensibil ca sămânța mea purtata cândva de...
Oh, esti!
de Dorotea-Laura Ianc
Pentru că sunt genul de persoană care devine obsedată din prima clipă, care râde, zâmbește, dar 99% din aceste ocazii tragice nu simte că ar trebui să facă asta. Pentru că sunt cea mai ipocrită...
21
de Popica-Savin Alina-Roxana
Asta sunt eu! Și lumii de nu-i place, Privirea să și-o-ntoarcă, nu e greu. Iar dacă pe la colțuri, cuvinte deocheate, Bolborosesc... nu le aud mereu. Eu drumul mi-l continui, n-ai ce-mi face, Chiar...
Scrum
de Ioana scrie
Personajele în ordinea apariției: Maya El Asistenta FADE IN: EXTERIOR- APUS Se filmează cerul .CLOSE UP- trecerea norilor. OFF SCREEN Pe fundal se aude sunetul unei brichete-incercări succesive de a...
Misterele din decembrie ‘89
de cristina cornilă
Misterele din decembrie ‘89 În 1994 fostul șef al Serviciului Român de Informații, Virgil Măgureanu, făcea publică o informație din ‘89 pe care masa populară nu a perceput-o nici pînă astăzi. După...
femei îngenuncheate
de Alexandru Gheție
18:09 - am simțit că lumina pică de somn și amurgul coboară în pete mulatre pe bluza ei. ile m-a strâns în brațe a spus ceva de noapte de singurătate 18:13 - am auzit trenul pe șine lumina zăcea...
Drama și revelația ploii – "Arca lui Iona" de Florentin Sorescu
de Dragoș Vișan
La editura Brumar a apărut în 2011 prima carte a unui foarte promițător dramaturg, Florentin Sorescu. Titlul piesei de teatru într-un act cu șase mari scene, "Arca lui Iona", este de fapt un joc...
Clișeu8: nu atât despre prietenie cât...
de Ottilia Ardeleanu
E seară ca oricare perete mucegăit în care stele se fac a străluci pe-o parte, aceea în care nu te găsești, iar umbrele înfășoară soarele ca pe o pâine ce va trebui să-ți ajungă până la salariu....
Clișeu18: grădina
de Ottilia Ardeleanu
Azi am ieșit în grădina întreținătoarei, adică a mamei care ne alăptează cu bani, norme, bonuri și, din ce în ce mai rar sau deloc, cu sporuri, prime și al 13lea, pentru curățare... Curățenia de...
Clișeu28: vaporul vieții
de Ottilia Ardeleanu
Când m-am urcat pe acest vapor n-am bănuit nicio clipă cât de departe mă va duce. N-am știut nici că va avea o direcție unică și că niciodată nu se va mai întoarce. Eram minunată, la început, de...
Clișeu38: coduri galbene
de Ottilia Ardeleanu
Niciodată nu zburase. Niciodată cu aripi de fier. Niciodată nu fugise de viață. Dar acuma… Privea cum se duce casa la vale. Cum se duce satul. Doar acoperișurile mai pluteau. Câte-o lighioană mai...
Clișeu48: ultima zi pe țărm
de Ottilia Ardeleanu
S-au dus pe malul mării. O zi de noiembrie pe cerul căreia se răsturnase o găleată imensă de var în care se zbăteau ca de moarte câteva păsări, prevestea parcă, o bucurie întunecată. Mergea în față...
Clișeu50: copilul zilelor mele
de Ottilia Ardeleanu
Zilele sunt dureri suportabile, uneori. În fiecare dimineață îmi întreb ziua cum se simte. Sunt o sarcină dificilă pentru ea. Nu vreau să mă nasc, cu toate acestea, chiar când zorii dau să intre ca...
Clișeu51: drumul spre o altă viață
de Ottilia Ardeleanu
Pe vremea aceea, în Timișoara era civilizație comparativ cu restul. Eleva cu ochi ușor migdalați și visătoare, dar niciodată lipsită de simț practic și de umor, voia cu orice preț să urmeze acolo...