"ceva ce-mi amintea de plecare" – 20733 rezultate
0.04 secundeMeilisearchgabriela ungureanu
M-am nascut in Toplita, judetul Harghita. Am copilarit impreuna cu fratele meu mai mare Mihai, si o gasca de prieteni in acelasi oras. M-am scaldat in dragostea scumpilor parinti de la care am invatat ca viata e o lupta, iar noi putem invinge. Gandul la orasul de munte mi-e starnit de amintirea cizmulitelor in carouri rosu cu alb care-mi purtau pasul spre cladirea uriasa si rece, unde in ciuda tristetii de a ma trezi a nimanui, rasuna zglobiu glasul tinerei educatoare. Apoi imi aduc aminte tenesii ce-mi grabeau pasul pe trotoarele orasului prafuit, genunchii si coatele pline de julituri provocate de neastamparul fetei tunse baietoi, care visa "la mai mare". Evadarea mea, era "departe", care la vremea respectiva se concretiza in hoinareala la munte, pe dealuri, la lacul din satul bunicii si cand nu gaseam mai mult, in imaginatia mea. Copilaria mea a insemnat zambet si tristete, speranta si dezamagire si permanenta cautare a acelui ceva, care intr-o zi il voi gasi si nu il voi mai lasa...
15 poezii, 0 proze
BLBratu Ana Larisa
In maniera specifica lui Carl Gustav Jung, consider ca viata mea este o poveste a realizarii de sine a inconstientului. Am trait inca de cand imi aduc aminte de mine insami, o viata interioara cu intrebari autoadresate si cu raspunsuri, de cele mai multe ori neasteptate. Sunt un om care scrie din nevoia de a intelege aceasta lume de procese interioare si de a reusi de a reusi sa le reflecte in exterior. Incerc in mod constant sa-mi inteleg scopul in lume, iar nevoia de a scrie este o parte importanta a acestui scop. Am avut o lunga perioada in care am renuntat la scris, lucru care m-a ajutat sa ma inteleg, dar care m-a si rupt de mine. Acum am revenit la ceea ce unii oameni considera un dar, o sansa, dar si la ceea ce eu traiesc ca pe o nevoie spirituala: a-ti face un scop din a-ti pune in versuri lumea interioara.
37 poezii, 0 proze
DVdumitru vasile
incerc sa ma descopar,incerc ceva ce-mi place,si stiu ca drumul ce l-am ales duce undeva.
11 poezii, 0 proze
ASandra stancu
m-am nascut in 1982, in Bucuresti, dar am copilarit la tara. Cand eram mica nu-mi placea sa spun poezii Acum scriu ceva ce aduce a poezie. Cam atat am de spus
10 poezii, 0 proze
SVStanica Ilie Viorel
Eu m-am născut să fiu mai mult de o zi...Poate cât să am timp să mă nasc. Am apărut în Hunedoara și puțini sunt cei ce mi-au auzit sosirea, nu pentru că n-aș fi avut ceva de spus.Am spus, în gura mare, dar furnalele vuiau cântecul lor (mai târziu am aflat...jeleau), mama mea era obosită de ziua de ieri și de altele.Moașa și-a sters nasul cu mâneca halatului și mi-a zâmbit ca și când ar fi spus :- o să vezi tu! Am rămas de atunci pe aci, mereu pentru încă o zi. Poate cât să am timp să mă nasc. *** actualizare, azi 24.07.2024: n-am publicat nimic, dar, de curând, am avut curajul (tupeul) să dau la tipar două volume, în parteneriat cu editura Ecou Transilvan- Cluj Napoca. folosind link-ul de mai jos puteți viziona filmul prezentării cărților https://m.youtube.com/watch?v=QEmfnHMiM9U&t=1561s *** e-mail: siwdem@yahoo.com *** actualizare, azi 08.08.2024 am debutat într-un volum colectiv, alături de autorii: Anica Andrei-Fraschin, Ottilia Ardeleanu, Valeriu Barbu, Mihaela Marinela Chițac,...
1052 poezii, 0 proze
LAlombardi alexandra
Poate ca nu vreau sa salvez padurea tropicala sau sa acopar gaura din stratul de ozon...Nu sunt vreun geniu neinteles sau vreo persoana plina de sine...Vreau doar sa creez ceva ce poate va ramane in analele literaturii romane sau macar sa-mi dau frau imaginatie fara ca macar cineva sa observe. Asta sunt eu fara ocolisuri,fara minciuni,fara nimic fals.Pentru cei vor sa ma asculte sunt exact aici si sunt gata sa prezint cea am mai bun din imaginatia mea.
1 poezii, 0 proze
Cristian
Am inceput sa scriu undeva prin 92-93. Prima poezie a fost inspirata de versurile piesei "Hey you" (Pink Floyd). Ce-mi placea pe atunci, era ca de multe ori inspiratia venea chiar inaintea somnului. Saream din pat, si puneam repede mana pe ceva de scris, altfel uitam versurile care-mi treceau prin minte... pot spune ca era precum o picatura de roua cazuta in apele unui lac foarte linistit. Citesc putin, in ideea de a nu fi influentat.
7 poezii, 0 proze
CMCosmin C. M.
Am decis sa dau glas chemarii de a arunca intr-adevar cateva cuvinte despre mine. Viata mea este relativ banala, nimic deosebit fata de mii sau milioane de alti oameni. Copilaria a decurs in imaginatia si entuziasmul prieteniei, a strictetii impuse de parinti sau bunici si in vremurile bombardamentului cultural media post revolutionist. Si totusi, cand aveam vreo 14 ani, am pus mana pe o carte - obisnuiam sa mai citesc cate ceva. Cartea se numea Dune si e oarecum faimoasa. A avut un impact imens asupra conceptiilor mele si mai ales asupra preconceptiilor. A fost momentul in care am incetat sa mai cred tot ceea ce mi se spune daca eu nu concluzionez, pe baza logica sau fizica, acelasi rezultat. Am inceput sa-mi pun intrebari, intrebari care, in viziunea mea, erau esentiale: ce sunt? incotro ma indrept? ce imi doresc? ce este dumnezeu? ce este viata? ce este un deja-vu?... Totul s-a schimbat si s-a metamorfozat intr-o opinie solida a universului inconjurator... in timp desigur... mi-au...
12 poezii, 0 proze
SKSimona (Sava) Kolozsvari
Absolventa a Unversitatii Banatul Timisoara, licentiata in filologie. Absolventa a Universitatii Spiru Haret, Bucuresti, Licentiata in Limbi si Literaturi Straine, Specializarea Engleza-Spaniola. Nascuta la 19.12.1976, Orastie, jud. Hunedoara, din parinti minunati care mi-au oferit ceva ce nicio scoala din lume nu poate: o educatie la baza careia stau niste principii morale de calitate...Le multumesc si ii iubesc din suflet. Dumnezeu sa le dea sanatate! e-mai:symo_19@yahoo.com
11 poezii, 0 proze
marinescu andrei
!!!!....acestor asa zise poezii nu le-a fost acordata atentie...sunt scrise in cel mult 7 minute cine crede bine cine nu problema lor...dpmdvd la 17 ani p care ii am cunosc foarte bine viata dar cei mai important este ca am inceput sa cunosc foarte bine oamenii...si nu prea imi place ceea ce cunosc...mi se tot atrage atentia in legatura cu gramatica...ca nai scris bine acolo ca nush ce shi nush cum...mi se urca in cap sa vad totul scris ca la carte...o mica greseala acolo nu strica...parerea mea...cine mai are ceva de reprosat rog sa ma contaceteze pe yahoo...poate purtam o discutie nu doar simple reprosuri.
3 poezii, 0 proze
ceva ce-mi amintea de plecare
de Anca Zubascu
cât o mie de coridoare pe care se întâlnesc tristeți și se iau de mână 1 + 1 plus tu undeva departe cu alți oameni care-or fi iubit prea mult fără nicio îndoială asta ar putea fi ziua aceea când m-aș...
Rossana
de Dana Ionescu
─ Roxana Ștefan, spuse secretara pe un ton plictisit și cu voce de difuzor uzat. ─ Rossana, cu doi „s”, corectai repede, aproape ca dintr-un reflex condiționat. Din 10 cazuri, în 9 mi se...
Pacientul american
de viorel ploesteanu
De mult nu mai avusese doctorul Streașină un serviciu de gardă atât de liniștit. Numai o comă alcoolică, deci timp berechet să se gândească la viața lui. Se cam săturase. Îl bătea gândul să se...
Poveștile scrinului 11
de Emma Greceanu
S-a pornit vântul, domnule S. Îți poți închipui, nu a fost vânt de cel puțin o săptămână, toate păreau oprite, lâncezind într-o căldură năucitoare. Acest cuvânt banal, a fost invocat de atâtea ori,...
Telepatie (4) - Mirajul Listelor
de Vlad Solomon
Vineri e zi scurtă, mulți se plimbă, eu lucrez până la 13.00. De obicei îmi fac ultimele târguieli, ajung acasă pe la 14.30, închid telefonul și faxul, mă bag în pat, iau ziarul Yedioth Aharonot,...
tricotaj de amintiri - 6 -
de Mateuț Stela
Afară se întunecase de-a binelea. Pe cerul senin steluțe arginti clipoceau alene, etalându-și luminițele atât de misterioase. -Mami, eu de ce n-am surori? Îi răsună în urechea femei întrebarea pusă...
Și ieri va fi o zi... - I -
de Emil Iliescu
În memoria bunilor mei colegi, Mircea Nedelciu, Ioan Flora, Gheorghe Crăciun Pe sub colonadele ce păreau uriași din sticlă transparentă răsunau acordurile unui slow plin de tristețe. Tristețe ce se...
tricotaj de amintiri - 1
de Mateuț Stela
Întreg apartamentul era scufundat în liniște. Doar din când, zgomotul vreunei mașini ce trecea pe stradă, lăsa în urmă-i un huruit cunoscut și monoton. Luminița, aproape că nici nu mai percepea...
tricotaj de amintiri -12 -
de Mateuț Stela
Singurătatea, așa cum o simțea Luminița, nu-i făcea nici o plăcere. Timpul trecea greu, apăsător de greu, iar liniștea din interior o indispunea. Era obișnuită cu forfota zilnică, cu muzica preferată...
O poveste
de Amelia Mociulschi
Toamnă.Un autocar rula pe o șosea udă. O șosea ce străbătea o câmpie și un anotimp. Ceața înghesuia imaginea câmpiei pe lângă marginile șoselei. Ferestrele reci ale autocarului erau albe și mătuite...