"cețuri de decembrie" – 6763 rezultate
0.04 secundeMeilisearchArhip Cibotariu
Au innebunit salcamii De atata primavara, Umbla despuiati prin ceruri Cu tot sufletu-n afara Si l-au scos de dimineata Alb si incarcat de roua Cu miresme tari de ceruri Smulse dintr-o taina noua Au innebunit salcamii Si cu boala lor odata S-a-ntamplat ceva imi pare Si cu lumea asta toata Pasarile aiurite Isi scot sufletul din ele Pribegind de doruri multe Calatoare printre stele S-a-mbatat padurea verde Nu mai e asa de calma, Tine luna lunguiata Ca pe-o inima in palma Nu-mi vezi sufletul cum iese In haotice cuvinte, Au innebunit salcamii Si tu vrei sa fiu cuminte?
0 poezii, 0 proze
DSDominic Stanca
Dominic Stanca (n. 31 ianuarie 1926, Cluj -d. 26 iulie 1976) a fost un poet, dramaturg și actor român. Este fiul medicului Dominic Stanca și al Corneliei, născută Vlad. Urmează clasele primare între anii 1932 - 1936, apoi cursurile Școlii Normale de Învățători din Cluj. În 1936, tatăl său transmite Editurii ziarului "Patria" un caiet al său de compoziții, poezii, caricaturi și desene, intitulat "Ziua bună se cunoaște de dimineață", foarte bine primit de critică. Între anii 1936 - 1940, urmează primele clase de liceu la Seminarul Pedagogic al Universității din Cluj. Continuă ultimile clase de liceu la Liceul "Aurel Vlaicu" din Orăștie (1940 - 1944), unde familia sa se refugiase, după Dictatul de la Viena. Din 1941, datează parodia, în 6 tablouri "Suferințele tânărului Faust", scrisă la Orăștie. Impresionat de realitățile războiului, scrie ciclul de poeme "Ceruri arse" (1942 - 1945). Debut literar cu poezia "Crengi" în "Revista Fundațiilor Regale" (1944). La insistențele familiei se...
2 poezii, 0 proze
Cristina
Începeți de azi o poveste nouă cea din 23 iunie 1990 a mai crescut dați-i formă și noi înțelesuri dați-i un nume și apoi părinți lecturați-i lumina până începe să-i viseze și marginea firii apoi lăsați-o să scrie mai departe alte și alte copilării despre ceruri copaci și copii între aceste două coperți de idee. În palmele ei stau înscrise toate ideile și părerile voastre galbene din raze de soare sau liniștite albastre verzi cu gust de oglindă retrovizoare. Iar mai presus de toate în istoria ei stau încrustate povești de iubire din sentimente umane sau complexe dorințe și ambiții îngerești pornind din trecutul acesta: o parte din coperta-spate a volumului de debut "iubind copaci neterminati",editura Eikon,Cluj,2008
11 poezii, 0 proze
ATAlexandra Alb Tătar
~ n. 15 iulie 1981 ~ locuiește în Tg. Mureș ~ psihoterapeut/ profesor psiholog ~ licențiată a Facultății de Psihologie, Universitatea din București; Master în Psihodiagnostic, Consiliere și Psihoterapie; Formare în Psihoterapii cognitiv-comportamentale; Formare în Psihoterapie pozitivă ~ e-mail: alexandratatar@gmail.com * dă-mi un nume ce-a adormit într-o barcă plutind înspre ceruri în noapte cum te caut esență de mult dinainte s-o știu te zbăteai printre șoapte ** aș fi o poveste fără sfârșit și toți ar cunoaște-o fără s-o citească o carte scorțoasă din care-ar cădea albastre petale de nu-mă-uita *** când te trezești în penumbra umană privește mâinile ce modelează chipul pseudooamenilor oamenii se cunosc după problemele pe care le sculptează dimensiunea forma spiritul singurul algoritm inalterabil cioplit doar din lumini **** suprarealitatea se pedepsește cu închisoare în demență e o infracțiune asupra minților ce nu au inocență nici înălțimea s-o atingă lărgimea s-o cuprindă lumina...
148 poezii, 0 proze
cețuri de decembrie
de diaconescu diana
Am crescut felii de toamnă In parcarea ta din suflet! Am găsit o frunză-n iarnă Linistită, plânsă ‘n taină, Fără sunet! Am crescut țurțuri de gheață Peste un décor albastru Peste amintiri de gheață...
Micropoeme (31)
de Paul Mircea Iordache
balerini de-oțel mânând foc prometeic – căi de lumină funigei pe-arbuști – la marginea crângului, mirese-n horă gata de atac, lăncieri încolonați – un pâlc de trestii iubiri fatale – iedere...
Micropoeme (39)
de Paul Mircea Iordache
de pe culme umbrele se scurg în râu – inundând chindia cețuri în zare – un vârtecuș aduce năvalinic toamna toamnă aurie – după sărutul solar viile-s în transă ca un prunc la sân – albina strânge-o...
Micropoeme (39)
de Paul Mircea Iordache
de pe culme umbrele se scurg în râu – inundând chindia cețuri în zare – un vârtecuș aduce năvalinic toamna toamnă aurie – după sărutul solar viile-s în transă ca un prunc la sân – albina strânge-o...
stare
de Vasile Munteanu
magnoliile-și desfăceau arcada către decembrie se-ntunecă devreme lumina – ce-a rămas – mai mult o lene de a nu respira și-a-nchide ochii sau poate nu-s magnolii doar pereți de-atâta ceață-n cețuri...
Micropoeme (52)
de Paul Mircea Iordache
artizan la lucru – toamna arămind castanii și-argintând șesul ceru-ncătușat – negurile toamnei înghit orizontul vecernie la schit – încă nu urcă-n poiană ceața serii asaltul toamnei – neguri...
Lihnită de copilărie
de Moldovan Andreea Catalina
Începe să se lase iar întunericul și să mă frământe teama ca pe copilul ce-și strigă mama plângând, cu lacrimi false, dar cu urlete isterice de frică... Îngenunchez, ghemuindu-mă spre brațele unor...
Jurnal de călătorie
de Cojocar Alina
C’est bizarre… c’est bizarre…de ce spun așa?... nici eu nu știu; e plăcut și bizar în acelși timp să trăiești o serie de experiențe noi, împletite armonios cu noi senzații, sentimente, gânduri – o...
Noapte de decembrie
de Liviu Popescu
Ninge din brazi zăpadă albastră de noapte, sus la castel. Pe coline tăcerea e Biblie. Drumurile sunt bărbi albe de sfinți Plecat pe o sanie, tăcută e poetul, alături de el un menestrel Ninge din...
gânduri de ieri...
de hasmasan maria
Ce ciudată și ce dureroasă a fost dimineața în care m-am trezit moartă și totuși încă vie! Îmi lipseau cu desăvârșire energia, încrederea, puterea de a mă stăpâni.. Nu suportam lumina, mă dureau...
„Theodoros” de Mircea Cărtărescu sau risipei se dedase cronicarul să bucure tot chițibușarul
de Bogdan Geana
„ Miriade de ochi, de vii și de morți, de fiare și îngeri, erau ațintiți spre degetul ce dădea filele, spre zâmbetul gurii și spre-ncruntarea sprâncenelor marelui Cetitor, căci știam acum cu toții că...
Sunt un catalan...
de Eugen Galateanu
Încep prin a mărturisi că niciodată, în lunga mea ședere la acest hotel, n-am văzut lumina zilei. Camera mea de n euro pe noapte dădea spre o curte interioară. Dimineața mă trezesc cu mirosul de mic...
O oază de Ortodoxie românească în deșertul englez
de Daniel Puia-Dumitrescu
Început de an 2004 în Marea Britanie, undeva, la celălalt capăt de lume. În luna februarie ajunge aici, la o bursă de cercetare pentru doctorat, părintele Macarie Drăgoi de la catedrala din Alba...
Astept
de florentina pop
aștept septembrie cu trupuri desfrunzite cu fluturi ruginii cu iubiri copate gata să plesnească cu ploi reci și umede ce răcoresc inimile fierbinți aștept decembrie cu stele plutitoare cu ceruri...
Aștept...
de florentina pop
aștept septembrie cu trupuri desfrunzite cu fluturi ruginii cu iubiri copate gata să plesnească cu ploi reci și umede ce răcoresc inimile fierbinți aștept decembrie cu stele plutitoare cu ceruri...
Marele prăpăd. Pomul vieții
de george geafir
Cei trei prieteni se adunară într-o zi de vineri, pentru ei, zi scurtă de lucru și, încă de la început, hotărâră să-și petreacă timpul relaxant, fără politică, numai cu câte o cafea în față și,...