Poezie

Noapte de decembrie

2 min lectură·20 decembrie 2010

Mediu

Ninge din brazi zăpadă albastră de noapte, sus la castel.

Pe coline tăcerea e Biblie. Drumurile sunt bărbi albe de sfinți

Plecat pe o sanie, tăcută e poetul, alături de el un menestrel

Ninge din brazi zăpada fâșie, stelele cad, nu mai au zimți.

Castelul e singur, sus pe colină, regii-s plecați în lupte cerești

Raiul în iarnă e-n revoltă. Conservatorii și noii sosiți

Încleștați sunt în luptă. Unii au arme, alții pe ceruri mână calești

În iarna brazilor albaștrii sosesc la castel primii răniți.

Unii condamnă iubirea ieșită rebele din norme sau din bucle de timp

Cei tineri din rai cer dispense pentru amanții nebuni.

Bătrânii strigă psaltirea, de vină ar fi toamna sau al cincilea anotimp

Sfinții mai tineri își apără simțirea cu frunze de cetini.

Bătrânii lovesc cu gloanțe din Biblii. Primii răniți sunt tineri

Iarna își ninge cu sânge zăpada. De sus cad aripi de îngeri

Războiul e în toi. Veteranii n-acceptă să cadă postul de vineri

Pun inelele-n biserică. Altarele ard, de la atâtea lumânări.

Sfinții mai tineri se retrag în castele. Războiul e oprit pe moment

Dumnezeu cere liniște în ceruri. Vrea să decidă ce e bun pentru om

Regula strictă, iubiri interzise, ipocrizii, Biblia regulament?

Sau libertate firii, trăiri prea permise. Legalizat primul Pom?

Menestrelul cântă pe drum spre castel, brazii ning albastru în noapte

Poetul ascultă. Zâmbește și strânge fularul. Stelele cad fără zimți

Castelul apare sus pe colină. Muzici și dansuri, de amor șoapte.

Iubita-l așteaptă pe tânărul rege, e goală și așteaptă secunde fierbinți.

001.483

Liviu Popescu. “Noapte de decembrie .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/liviu-popescu/poezie/13965147/noapte-de-decembrie

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.