Poezie
Pustnicul
Motto: \"artiștii în rai joacă tabinet cu sfinții. De cele mai multe ori, crupieri sunt femeile, iar de cele mai puține ori pierd. Sfinții rămân cu femeile\"
2 min lectură·
Mediu
Pustnicul
Crestele se terminau în margini de
cunoaștere de timp. Nu erau poteci nici
punți de trecut. Torenții se năpusteau
flămânzi, pădurile de mult cântau
prohodul.
Acolo, însă, spre nori de miazănoapte
stătea bătrânul preot Ana, așa îi spuse
Cel creștin, Întâiul.
Palatul lui era o chilie din bârne de cedru.
La el drumul nu ajungea pe jos și nici
prin aer. Drumul era reținut în
bornele de piatră de altar divin.
Pe lângă creastă se bănuia a fi un
aprig gol, unde muriseră cei care
bodogăneau cuvinte false din slujbe
simple, fără miez.
Ana era preot. La tinerețe deținut
apoi tâlhar de drumul mare. Amant deplin,
băutor de vinuri. Temerar destin. Găsise
polii. Uitase-n porturi iubite neștiute,
jucase cărți, ucisese în duel. Mai blestemase
și de sfinți prin desele duminici.
Ana era ales model să aducă creștinismul
celor care punțile puneau la loc și
cărare cu semne știau a făuri.
Îngerii opreau din drumul lor prin ceruri,
la el, pentru o liniște de-o oră.
Lupii de lângă al său palat dormeau
cu ciutele în grajd. Iar brazii, toți cei trei
ca-n Biblii, aveau mereu lumină de Crăciun.
Și Dumnezeu, sătul de atâtea rugăciuni
prea goale și ortografic scrise analfabet,
mai poposea la Ana, în poiană,
și mai jucau și-un tabinet.
Preotul prăjise castane din cele bune
și o pisică mângâia încet. Era spre ora de amiază
trecută. De ani o sută 33, nu mai venise nimeni
la palat.
001.400
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Liviu Popescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 239
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 39
- Actualizat
Cum sa citezi
Liviu Popescu. “Pustnicul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/liviu-popescu/poezie/13964950/pustniculComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.