"capacul de la borcanul cu peltea" – 10311 rezultate
0.02 secundeMeilisearchEvie Lowe Stella
Dragă tată, Din nefericire aseară am ajuns acasă la D. abia pe la opt, când ușa de la intrare scârțâie dacă încerci să o sugrumi. Am lăsat-o baltă și Mai bine îl omor pe D., ceea ce am și făcut. Mai departe nu m-am mai deplasat prin apartament decât în genunchi. Sub patul lui am găsit o cutie de confetti resigilată artizanal, cu scotch. Apucând-o cu mâna stângă, am încercat pentru prima oară în viața mea să eructez zgomotos (in memoriam, probabil). N-am reușit. Am căscat. Fără poftă. Benzile adezive s-au rupt, capacul s-a ridicat. Sinceră să fiu, în momentul ăla mi se părea că adevărata succesiune e cu totul alta. Mâinile Mele au plonjat înăuntru și-am văzut că pe Degetele Lor Lipicioase se înghesuiau aceleași confetti roșii care burdușeau și Sângele Sărmanului D. Am scormonit mai departe și aha: pe fundul cutiei era o scrisoare, adresată mie (de aici încolo, apa din cadă s-a tot revărsat peste buza de fontă, Gâlgâind În Surdină). Am citit repede: era vorba despre același lucru, sunt...
3 poezii, 0 proze
Eta Boeriu
Eta Boeriu (n. 25 februarie 1923, Turda - d. 13 noiembrie 1984, Cluj-Napoca) a fost o scriitoare, poetă și o traducătoare română. S-a născut la 25 februarie 1923, la Turda. Pe numele său de fată, Margareta Caranica, Eta Boeriu a fost fiica lui Ion Caranica, profesor, și a Sevei (n. Capidan). A fost nepoata pictorului Pericle Capidan și a etnografului Theodor Capidan, precum și sora poetului Nicu Caranica. A urmat Liceul la Cluj (1933-1940) și Sibiu (1940-1941). Licențiată a Facultății de Litere și Filosofie din Cluj-Sibiu (1941-1945). A participat la ședințele Cercului Literar de la Sibiu. Este considerată a fi cea mai importantă traducătoare din limba italiană în limba română din toate timpurile. Poezii Ce vânăt crâng, 1971 Dezordine de umbre, 1973 Risipă de iubire, 1976 Miere de întuneric, 1980 La capătul meu de înserare, postume, 1985 Din pragul frigului statornic, antologie poetică, 1999 Traduceri Giovanni Boccaccio, Decameronul, 1957 Cesare Pavese, Tovarășul, 1960 Giovanni Verga,...
4 poezii, 0 proze
Georgiana Vasiliu
M-am nascut in orasul Dunarean de la capatul lumii intr-o zi torida de vara in luna ciresarului - si am crescut leganata de un milion de vise in tara posibilitatilor limitate- Dar am ajuns pe celalalt continent, am terminat o facultate de psihologie si am invatat ce inseamna sa traiesti printre straini.
7 poezii, 0 proze
Tudor Cristea
Nume de autor: Tudor Cristea. Născut pe 10 decembrie 1945, în comuna Grindu, județul Ialomița. Profesor de română în Găești, Dâmbovița (din 1990, la Colegiul Național Vladimir Streinu). Membru al Uniunii Scriitorilor (din 1990), al Uniunii Ziarisitlor Profesionisti (din 2006) și al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (din 2008). A fondat,în aprilie 2000, la Găești, revista lunară de cultură LITERE (al cărei director este), care apare în prezent ca publicație a Societății Scriitorilor Târgovișteni, având redacții la Târgoviște, Găești și Chișinău. A debutat în presa literară ca poet, în 1968, aprilie, în revista Argeș din Pitești, cu numele din acte (Dorel Cristea). A publicat, în 1972, în cadrul revistei "Argeș", sub pseudonimul George Buzinovski, caietul de poezie "Copacul îngândurat", în colecția "Biblioteca Argeș - Literatorul", sub îngrijirea lui Gh. Tomozei. De la debutul propriu-zis în volum ("Astru natal", Editura Eminescu, București, 1976) a folosit semnătura Tudor...
75 poezii, 0 proze
ioana bolba
biografie Februarie, 1973, Oradea, România -copilărie prea complicată ( de atunci tot caut răspunsuri la inexplicabil) - școli și studii, câteva diplome - mă atrage Lumina de la căpătul drumului, natura cu tot foșnetul ei, câteva răsărituri, apele limpezi, dealurile din Peștiș și biserica de lemn, cărțile unor oameni deștepți - poezia e doar forma în care îmi permit să "respir". În rest, iubesc. cosmina.bolba@yahoo.com
142 poezii, 0 proze
Luis Sepulveda
Probabil cel mai faimos scriitor chilian contemporan, Luis Sepulveda, născut la Ovalle în 1949, a străbătut încă de foarte tânăr teritoriile posibile ale geografiei și utopiei, din selva amazoniană în deșertul Saharei, din Patagonia până la Hamburg, din celulele dictatorului Pinochet pe navele organizației ecologiste Greenpeace. Din 1997 trăiește la Gijon, în Spania. Din această viață extrem de agitată a dat la iveală povestiri și romane care l-au impus imediat drept unul dintre cei mai înzestrați romancieri și nuveliști sud-americani și nu numai. A debutat cu un volum de versuri, pe când avea doar șaptesprezece ani. Trei ani mai târziu îi apărea prima carte de povestiri, intitulată Cronicile lui Pedro Nimeni. I-au urmat romanele Bătrânul care citea romane de dragoste (1989, recompensat cu Premiul Tigre Juan), Lumea de la capătul lumii (1989), Nume de toreador (1994), Povestea unui pescăruș și a motanului care l-a învățat să zboare (1996), Jurnalul unui killer sentimental. Yacare...
4 poezii, 0 proze
Ligia Pârvulescu
Motor: sunt tinerr duamnă am / puță de om serios / îmi place veșnicia de la buric în jos (G. Azstalos) Texte publicate în revistele: Oglinda Literară 2007 Arcada 2008 24:ORE 2010 EgoPHobia 2011 Feed-Back 2011 Litere 2011 Familia 2011 Negru pe Alb 2014 Din întâmplare, ca orice se întâmplă :) ...iar din 2009 m-am întâmplat mai rar pe-aici. Când am început să-mi revin, m-am temut că-mi voi pierde integritatea mintală. Îmi amintesc că mama voia să-mi citească dintr-o carte pe care i-o cerusem eu, "Dincolo de planeta tăcerii", de C.S. Lewis, dar timp de două-trei nopți n-am lăsat-o să-mi citească. Până la urmă am acceptat și, după ce am ascultat-o ceva mai mult de o pagină, am izbucnit în plâns. Mama m-a întrebat de ce plâng. Fiindcă înțeleg, i-am zis. Apoi m-am întrebat dacă voi mai putea să scriu vreodată. (J.L. Borges) Pe drumul lung de la pește, pasăre și maimuță până la animalul belicos al timpurilor noastre, pe drumul acesta lung la capătul căruia sperăm să devenim oameni și zei, nu...
213 poezii, 0 proze
Matei Mircioane
M-am născut la Jamu Mare, în județul Timiș. Acolo am iubit, am aflat câte ceva despre capătul străzii, m-am plictisit, am fost înfricoșat-fascinat de tren, am căutat capătul lumii dincolo de izlazul comunal. Într-o după amiază de vară mi s-a părut că timpul stă pe loc. A fost cea mai lungă după amiază din viața mea. Aveam 4 ani când m-am mutat la Reșița. Am fost în Parcul Zoologic, pe Valea Țerovei, am fost sus pe Furnal, m-am căsătorit. Am doi copii. Pictez, scriu, observ că universul e negru și rece, cu puncte strălucitoare, fierbinți. Sunt membru al Cenaclului "Semenicul" din Reșița. Am publicat un roman în două volume: "Epopeea lui Ghimeș". Primul volum, cu titlul "Reșița", a apărut în anul 2000, la Editura "Menghina", Reșița, iar volumul II, cu titlul "Revoluția", a apărut în anul 2014, la Editura "Marineasa", Timișoara.
11 poezii, 0 proze
Florin Mugur
Florin Mugur (n. 7 februarie, 1934, București; d. 9 februarie, 1991) a fost un poet, eseist și prozator român de etnie evreiască. A debutat literar la vârsta de 13 ani, iar la vârsta de 19 ani a publicat prima carte a sa.[1] A fost redactor la editura Cartea Românească, and redactor-șef adjunct al revistei Argeș. Prieten apropiat al lui Norman Manea. Când soția, Iulia, a decedat, și fiind și el însuși bolnav, s-a sinucis. Scrieri "Visele de dimineață" "Mituri" "Piatra palidă"- pentru care a primit Premiul Uniunii Scriitorilor "Aproape noiembrie" "Convorbiri cu Marin Preda" "Profesiunea de scriitor" "Ultima vară a lui Antim" "Scrisori la capătul zilelor" "Vârstele rațiunii" "Dansul cu cartea" "Viața obligatorie" "Portretul unui necunoscut" "Firea lucrurilor" "Schițe despre fericire"
10 poezii, 0 proze
ion cranguleanu
* * * Vreme de elegie,timp de luna neagra Vant cu stele batute,ranile mele la vant! Eu mi-am pierdut sufletul prin fantani Cautand chipul tau, Eu mi-am pierdut pasii prin pamant Mereu dupa tine, In goana, Cu gura in spume... Timp de cantec intr-o singura voce, Jale si tristete de balada, Luna peste morminte,luna neagra, Pasare rupta gata sa cada..... Vant alungat pe rauri in sus Om singur si pamant pana la capatul lumii!
0 poezii, 0 proze
capacul de la borcanul cu peltea
de Doru Alexandru
Ai urcat până la capătul ferestrei ascunse de sus, mi-ai cules, cu grijă, Steaua Polară. Îmbătându-mă cu lumina ei, într-o noapte dăruitu-mi-ai copilul din mine încă o dată! M-ai făcut să plec cu...
Borcanul cu muraturi
de Adrian Mirica
Pe timp de ploaie și furtună Printre mormane de manuscrise, Cu mintea răvasită-n în cap Stătea mirificul Mirik Și se gândea la lucruri triste. Și praful fin, înecăcios, se ridica Din când în când...
Cartea de amintiri
de Nicolaie STOIAN
Primele amintiri La Eforie O dubita TV, mama ma urca in spatele masinii; este semiantuneric, in spate mai este o sora medicala si cativa copii. Stam pe nisip in cerc, sub o umbrela imensa, cu palaria...
Azin și cămara de dulciuri
de tincuta horonceanu bernevic
Azin era un băiețel de 9 ani, căruia îi plăceau dulciurile. Dar asta nu îl făcea cu nimic special. Majoritatea băieților ca el adoră să mănânce dulciuri. Și au mereu, ascuns în ghiozdan, pe lângă...
Hoțul
de Tudor Arghezi
În cutia cu pălării vechi, sta un urs de catifea. Dacă nu era galben ca floarea soarelui, el ar fi fost fioros și podul întreg ar fi tremurat de frica lui. Aveam în pod: doi berbeci năpârliți, trei...
Hoțul
de Tudor Arghezi
În cutia cu pălării vechi, sta un urs de catifea. Dacă nu era galben ca floarea soarelui, el ar fi fost fioros și podul întreg ar fi tremurat de frica lui. Aveam în pod: doi berbeci năpârliți, trei...
azi mi-e bine
de elis ioan
nu înțeleg niciodată cum amesteci literele alfabetului, le învârți pe degete ți le îndeși în gură și le molfăi, apoi le umfli ca pe baloane ca să le scuipi în borcanul cu formol în care conservi...
focul
de Răzvan George Mirică
Din afară, o lumină puternică se aruncă pe fereastră printre jaluzele, dezvăluindu-ne o mică parte din camera în care se odihnește. De obicei, ține ochii crăpați câteva minute fixând în aer câte un...
Rezerva de gânduri
de Adina Stoicescu
De-a lungul timpului am lăsat atâtea cuvinte în mine ucise că nici nu mai știu să le exprim cum se cuvine. (Cum se cuvine?) Te rog să mă crezi, mi-e rușine, ori de câte ori trec fantome țipând și...
Resemnarea unui borcan
de Adriana Simion
Borcan de cearcane si sughituri rostogolindu-se... Se opreste intr-o lingura de hartie Si ramane impresionat De cat de vurnerabil pare albul foii, De cat de virgina este acest urmas al celulozei!...
