Matei Mircioane

s-au adunat firimituri în tastatură ventilatorul unității centrale uruie a jale vvvuuuu sunt singur și mă duce-un gând la grădiniță și la casa de cultură podite cu scânduri scârțâinde skrjîîî skrjiii

ne trimiteam avioane de hârtie prin ninsori aripile avioanelor mele pulsau roșii de sânge aripile tale vibrau albastre de cuvinte sângele tău nu poate umple capilarele cuvintelor mele mi-ai

se-nchid terase, cade bruma, eu mă retrag în biblioteci, citesc istorii cu azteci și studii despre Montezuma. sărind apoi peste poeți, mă duc să caut mai în spate un referat despre

aud că ziarele vor dispărea e o veste rea dar vine și vestea bună unii dintre noi vom locui în lună și ziarele vor fi online eu zic că ar fi mult mai fain să se facă din ziare zmee sau

iubita mea are pielea poșetei caldă ca și mâna când ne întâlneam o dată aproape că ne ajungea toată săptămâna iubita mea a fost odată fată mergea pe un dig îndepărtat dar nu cădea

Sunt niște lucruri în jurul meu. o cană lucioasă și o scrumieră burtoasă. Pe masă mai e un portmoneu și un CD despre oameni morți, despre oameni vii, niște porcării. În jur e un