Matei Mircioane

Mi-a plăcut. Mi-a plăcut cum s-a șters scrisul din buletin, parcă și vedeam CNP-ul râșcâit cu o lamă ruginită, mi-a plăcut și acel: "literele și-au tras pașii înapoi ca la ieșirea din biserică". Se văd literele mergând pâș-pâș, ca niște babe închinate, târșâindu-și papucii înapoi spre ieșirea din biserică. Sunt aici niște imagini poetice impresionante. Un pic m-a descumpănit acel "a-a" de la final:"ninge a anulare". Eu m-aș fi ferit de a-a. Dar, se vede bine că așa ai vrut, pentru că poemul este bine ținut în frâie. Ideea e că mi-a plăcut, altfel nu mă lua valul să comentez.

Ar fi fost o poezie banală dacă ochii unui elefant de pluș ar fi \"flirtat\" cu păpușile de porțelan. Am senzația că toate păpușile sunt dispuse la flirt. Așa însă, dacă \"filtrează\" (de la FILTRU), e ceva special.

Da, da: \"sunt mai aproape de tine cu un eșec personal\" e poezie și viață în acest vers memorabil (zic așa pentru că sigur o să-l țin minte și va trebui să mă feresc de el, înciudat, pentru că aș fi vrut să spun eu eu primul asta). Am citit și răspunsurile tale la comentarii, m-a frapat faptul că nu vrei să te iei prea în serios, în poezie. Înțeleg de aici că totuși îți iei timp și pentru trăit.

Poemul punte, poemul scară, poemul casă... Frumoase poeme; puntea și scara nu duc nicăieri, deși merită să încerci frumusețea drumului. Aș alege poemul casă; ca să... locuiesc în el, dar nu-mi plac singurătățile prea lungi. În poemul casă nu intră toți aceia cărora vreau să le vorbesc, să-i ating, să-i lovesc, să-i iubesc. Mai ies și pe-afară să mă răcoresc.

Fain. La urmă aș fi riscat o rimă, care, evident, ar fi schimbat sensul interogației, dar problema profundă a explorării interioare, a balansului între superficial și profund ar fi fost tot acolo. Aș fi scris așa: \"atât de subțiată încât să-ți fie bine / să o mai treci odată prin tine?\". Apoi chestia aia cu întrebarea pe care nu o pun nimănui mi se pare trasă de păr, fiindcă întrebarea a fost pusă și uite cum noi, comentatorii, ne chinuim să răspundem la ea. Totuși, recunosc, pare poezie.

E interesanta explicatia poetica privind imposibila evadare, dar... Acest \'dar\' nu e unul poetic ci unul de psihologie colectiva. Cred ca la cea mai mare cautare sunt carjele religiose. Poetul ar fi trebuit sa aminteasca si de ele.