Sari la conținutul principal
Poezie.ro

"când morții vor să se simtă oameni"20733 rezultate

0.05 secundeMeilisearch
41 rezultate

critica-singura

ColecțieRubrică12 texte

"mă-nclin la traista-nflorată și goală a bunicii și la cățelul meu vechi fac o eschiv&#259 și tac când lovesc." – Cosmin Perța

de Raul Huluban

Ardelean MihaelaAM

Ardelean Mihaela

AutorAtelier

Sunt lumina, sunt întunericul…sunt un pas în noroiul morții și al lacrimilor, sunt un pas în noroiul vieții și al zâmbetelor, sunt o sculptură nereușită, pentru că am prins viață atunci când creatorul meu m-a scăpat din ochi, sunt exact ceea ce simt și nu mă ascund decât când îmi doresc să fac asta, pentru că pot să fac orice oricând vreau in a mea lume.

20 poezii, 0 proze

crisan teodoraCT

crisan teodora

AutorAtelier

O stare ingrozitoare, de nemarginita sila fata de tine insuti, cand totul se destrama, cand totul parca aluneca intr'o prapastie, un fel de mahmureala psihica, un gust neplacut in gura, o oboseala adanca, atat de adanca incat pana si ideea mortii o privesti cu plictiseala..

3 poezii, 0 proze

ȚG

Țuțueanu Georgiana-Mihaela

AutorAtelier

Am terminat un liceu teoretic la mine în oraș(Giurgiu), cică al doilea în județul nostru, profilul mate-info, apoi am făcut o pauză de un an până să vin la facultate în București, deoarece nu am avut curaj sau susținere binevoitoare, acum sunt deja absolventă a facultății de Filosofie din cadrul U.B. Timpul(întotdeauna liber) mi-l petrec ascultând...muzică(Bach sau Iron Maiden), gândindu-mă la ce voi mai citi în viitorul apropiat și încercând să nu aprofundez cu adevărat tema sau problema morții, care mi se pare de neevitat. Acum sunt bine, răspund când sunt întrebată ”ce mai faci?”, însă sunt un infinit de lucruri care contrazic afirmația mea. Vreau doar să iubesc, ca totul să merite efortul. Mă autoevaluez excesiv de mult, în timp ce mă supraestimez, probabil pentru a compensa, însă la finalul zilei aștept...

11 poezii, 0 proze

ȘP

Ștefan Petică

AutorClasic

Într-o familie răzeșească din satul Bucești (jud. Tecuci), la 5 octombrie (22 ianuarie) 1877, a venit pe lume cel care urma, la vârsta potrivită, să fie primul simbolist român, anume Ștefan Petică. Nu se știe când a absolvit liceul. În orice caz, în octombrie 1894, G. Călinescu l-a găsit înscris cursant în clasa a VI-a a Liceului Real din Brăila. Iar o carte de student eliberată la 23 noiembrie 1902, certifică faptul că în 1902-3, Petică era student la Facultatea de Filosofie și Litere din București. În ianuarie 1900, devenise sublocotenent infanterist în rezervă. La 22 mai 1902, lucra la Ministerul Agriculturii, Industriei și Domeniilor. Singurul său domiciliu bucureștean cunoscut e dezvăluit de o carte poștală: Calea 13 septembrie nr.21 (în februarie 1903). Pentru G. Călinescu, el a decedat la 17 octombrie 1904. Iar ca loc al morții autorul “Istoriei Literaturii Române de la Origini până în Prezent” numește Capitala țării. Oricum, Ștefan Petică avea vârsta de 27 ani. Setea sa...

0 poezii, 0 proze

ilona braicaIB

ilona braica

AutorAtelier

M-am născut în Cluj-Napoca, la data de 11 iulie 1964, unde îmi trăiesc zilele una după alta și încerc să supraviețuiesc. Arta m-a atras mereu sub orice formă ar fi fost, îmi place să găsesc frumosul și acolo unde altcineva vede doar un lucru banal. Îmi place mult să citesc, să-mi aștern gândurile pe hârtie. Îmi place să mă pierd în visare, în contemplarea frumosului; să apreciez frumusețea gesturilor, a naturii, frumusețea oamenilor, frumusețea fiecărei zile din viața mea. Iubesc frumosul, iubesc copiii, iubesc oamenii, florile, natura cu toate minunile ei, iubesc viața. Poezie la modul mai serios am început să scriu acum doi ani, când mama mea se lupta cu cancerul. După o lungă suferință, după agonia dinaintea morții, s-a stins sărmana, așa cum a trăit, în liniște. Mi-a fost așa de greu s-o văd cum se chinuie, cum se stinge și eu să nu pot face nimic, încât într-o zi stând la calculator și plângând sfâșiată de durere, am deschis o pagină nouă și-am început să scriu ca după dictare....

26 poezii, 0 proze

Nicolae MilcuNM

Nicolae Milcu

AutorClasic

Nicolae Milcu, mai cunoscut sub semnătura N. Milcu, (23 septembrie 1903, Craiova - 21 septembrie 1933, Craiova) a fost un poet român. De un destin vitreg a avut parte, de la o fragedă vârstă, fiul țăranilor gorjeni Aneta și Ioan Milcu, morți, amândoi, de tuberculoză. Rămas orfan când încă ar fi avut nevoie de ocrotire, Milcu e crescut de o mătușă, Pefca, nume sub care își va publica cele dintâi încercări. Clasele primare le face la Școala Evanghelică din Craiova, de unde trece, pentru cursul secundar, la Liceul „Carol I\" din același oraș. Elev dintre cei răsăriți, Milcu simte de pe acum imboldul scrisului, redactând, împreună cu alți colegi, o foaie satirică intitulată bizar, „Cariops\", trasă la șapirograf. Războiul îi trezește un gust al aventurii, conjugat cu patriotism adolescentin. El cere să fie trimis pe front, îmbrăcând uniforma de cercetaș. Cu o constituție fragilă, contractează un tifos exantematic, boală pe care o învinge, dar care îi șubrezește iremediabil sănătatea. După...

1 poezii, 0 proze

AV

Aurel Vladu

AutorAtelier

Cand vei ajunge sa cunosti incearca sa nu uiti

17 poezii, 0 proze

Gavril KostachisGK

Gavril Kostachis

AutorAtelier

Cand la Cenaclu fost-am prima data In miez de noapte argintie Visam sa intalnesc o fata Dar m-am indragostit de Poezie!

96 poezii, 0 proze

andrada vissarionAV

andrada vissarion

AutorAtelier

cand eram foarte mica,imi doream zborul pana la granita durerii.acum visez cu ochii deschisi la anihilarea suferintei in gin si la mersul pe ape,atribute ale ingeriadelor din noi... altfel,om absolut normal,absolventa de limbi straine(franceza-engleza),locuitor al unui oras stravechi,pur muntenesc,pasionata de literatura sud-americana,engleza si romana.

9 poezii, 0 proze

bebe bocicaBB

bebe bocica

AutorAtelier

Cand realizezi că nu esti pe drumul cel bun? Atunci când orice ai face, faci cu mari sacrificii!

61 poezii, 0 proze

când morții vor să se simtă oameni

de Mariana Miron

Pieptul tău e o morgă în care dumnezeu își odihnește răspunsul ochiul tău s-a înghemuit ca un câine în plânsurile înzăpezite ale unui trecător care-ți conjugă sângele îngălbenit ca o pară te amestecă...

PoezieAtelier

Monolog întru neșansă

de Cristina Lițoiu

MONOLOG ÎNTRU NEȘANSÃ (personaje - eu și eul) Mi-e gândul oprit de repetiții, ce curg dintr-o memorie a sufletului. - Ce exterioară mi-e clepsidra de pe masă. - Oare prin ea chiar se scurg, secundele...

Atelier

Ultimul drum

de gr sc dimitrie filisanu filiasi

Un nou început... ploaia asta si copiii care asteapta sa-si cunoasca profesorii, fetele lor pudrate cu o zburdalnica nevinovatie trezesc în mine o dureroasa melancolie, o amara nostalgie... Voi putea...

ProzăAtelier

După mult, mult timp

de Anton Cristiana

Stătea rezemată de geamul din termopan, de la balcon... E noapte. Noaptea, cea care se aseamănă atât de mult cu ea, cu tot ce a trăit... alături, sau departe de el...? Mai contează ? Oricum, a rămas...

Atelier

Destinația finală (47)

de Helia Rimoga

Þara Făgăduinței Ceea ce urmă era în linii mari previzibil. Bătălia pentru marele adevăr începuse, cu victime de o parte și de alta. Inspectorul Vasiliu fu cu prima ocazie demis din funcția pe care o...

ProzăAtelier

Învățăturile unei prostituate bătrâne către fiul său handicapat

de Alexandru Mărchidan

„O operă deopotrivă poetică, romanescă și dramatică” Așa este descris în "Le Figaro" romanul recent (2016) al ieromonahului Savatie Baștovoi, "Învățăturile unei prostituate bătrâne către fiul său...

ArticolAtelier

Poiana Narciselor-Epilog

de Georgiana Milescu

Epilog Anii au trecut, iar Ema n-a luat trăsături ce caracterizează evoluția normală a unei femei bătrâne. Bărbații încă îi mai fac curte. Dar la fel ca-n tinerețe, îi refuză, scuzându-se că este o...

ProzăAtelier

Nicolae Paul Constantin - fiul versului și al lunii

de Maria Prochipiuc

Poezia este revelația unei realități ascunse, imaginea poetică este scoasă din convențial, nu e obligatoriu să folosești un anumit clișeu, ci poezia jonglează cu artificiile de sintaxă cu jocurile de...

EseuAtelier

Doamne,de ce iar sânge și morți

de Ioan Postolache-Doljești

de ce din nou teroare când oare la cârmele lumii vor ajunge și oameni cu creier luminat de ideea dumnezeiască-a iubirii prin ascuțimea minții s-a ajuns la uriașe deschideri de porți premize ca lumea...

PoezieAtelier