"când lumea pleacă fără să îmi spună. cine sunt eu" – 20734 rezultate
0.08 secundeMeilisearchcritica-singura
"mă-nclin la traista-nflorată și goală a bunicii și la cățelul meu vechi fac o eschivă și tac când lovesc." – Cosmin Perța
de Raul Huluban
DAdascalu alexandra
Ce s-ar face lumea fara cuvinte, caci ele inseamna si ce nu inseamna, vorbesc, chiar daca nu au glas si, mai ales, nu cunosc varsta, raman in timp si in inimile oamenilor! Cand aveam 11 ani, am inceput sa astern cuvinte impletite in versuri si in urma condeiului a aparut prima mea poezie. Scriam atunci despre un lucru care mi-a tulburat copilaria… O persoana foarte draga mie pleca dintre cei vii la doar 11 ani. Sufletul imi era gol… Nu intelegeam de ce un copil ce inca nu gustase din bucuriile vietii trebuia sa moara!Si singurul mod in care puteam sa-mi manifest durerea si zbuciumul sufletesc a fost scriind versuri:„Cand floarea~florilor s-a stins/Cazut-a inc-o stea/Afland si iarna cea cu parul nins/A lacrimat si ea./Cand floarea~florilor s-a stins/Cocorii au strigat/Plangand departe au zburat/Spre cerul innorat si-ntins. ” [„Floarea-Florilor” ] Mai trebuia lucrat la elementele de versificatie, insa Dumnezeu mi-a dat talentul si imaginatia necesare pentru ca, putin mai tarziu, sa...
30 poezii, 0 proze
Alexandru Ciobanu
Părinții, Ion și Ecaterina, oameni obișnuiți; s-au întâlnit și s-au plăcut. După un scurt circuit de câțiva ani, fiecare a mers pe drumul lui. Din flamă, M-am născut eu, la 27 ianuarie 1947 în București. Am avut o copilărie minunată, la bunici. Minunată copilărie am avut, undeva într-un ținut neiubit de nimeni, fiindcă era prea departe de toți. Un ținut pe care toate administrațiile l-au ignorat fiindcă le era peste mână. A fost pe rând când de Vlașca, când de Teleorman, când de Videle, când de Alexandria, cand de Giurgiu, dar nu s-a lipit nicăieri și a rămas pe loc. De oriunde ar fi venit banii bugetari până acolo se terminau. Acolo nu era asfalt, nu era canalizare, nu era electricitate; apa și-o scotea fiecare de lângă casă, ca să-i ajute circuitul în natură. De acolo lumea pleca, dar eu veneam. Acolo nimeni nu se întoarcea fiindcă peste tot era mai bine. Era un fel de never land, dar era nevărlendul meu, pe care îl iubesc și acum. Un nevărlend la 65 de kilometri de București. Acolo...
66 poezii, 0 proze
VCVirgil Carianopol
Virgil Carianopol (n. 29 martie 1908, Caracal - d. 6 aprilie 1984) a fost un poet român. Versuri avangardiste (Un ocean, o frunte in exil), lirica neoclasica, traditionalista (Flori de spini, Elegii si elegii) si care exalta sentimentul national ( Stergar Romanesc); memorialistica ( Scriitori care au devenit amintiri). Oltean de fel, strănepot, după mamă, al lui Iancu Jianu, născut la Caracal, în 29 Martie 1908, învață carte la "Liceul Ionită Assan" din urbea-i natală, până ce absolvă clasa III-a, când lasă baltă si învătătură și tot, și pleacă în lume, cu toate ca deabia împlinise patrusprezece ani. După ce trece timp de doi ani printr'o sumedenie de peripeții, este prins, când voia să treacă granita ceho-slovacă, întorcându-se acasă, pe scurtă vreme și ajungând după câțiva ani de pribegie, elev al Școalei de artificieri dela Arsenalul Armatei. Dragostea de libertate si de cultură îl subjugă, începându-si activitatea de scriitor cu deplin succes, dela întâii pasi, ieșind la iveală...
26 poezii, 0 proze
AHAileen Havaa
Când lumea se cutremura, eu vroiam să mă nasc...când pămîntul nesătul îngurgita trupuri, eu mă bălăceam în lichidul amniotic, bucurându-mă încă de găzduirea în uterul de 5 stele, all inclusiv. De atunci tot merg împotriva curentului...mi-am trăit adolescența la 7 ani, maturitatea și mai devreme, iar acum mă hrănesc din câteva fărâme de copilărie. La 3 ani, pe când tăiam cu foarfecele ombilicul fratelui născut sub privirile mele, brusc m-am trezit din toropeala postnatală. Hormonii colcăind prin trup, mi-au lăsat liberă mintea, care a decis să trăiască în altă ordine.
5 poezii, 0 proze
SSatis
Trupul este neimportant...sufletul...este aici de cand lumea:) Limbajul Universului mi'a spus asta. Am incetat a mai intelege oamenii, ma multumesc doar a iubi in fiecare secunda.
5 poezii, 0 proze
BABogdan Angheluta
Poezia este ca o raza de soare: te lumineaza atunci cand lumea ta se intuneca. Poezia este un scopul in sine, si nu doar un mijloc spre a te implini.
22 poezii, 0 proze
IRINA
FIRESTE,SUNT UN BIET NEBUN... CAND LUMEA E CE ESTE TRAIESC CA IN POVESTE SI LA NIMICA NU SUNT BUN... FIRESTE,SUNT UN BIET NEBUN * IUBESC PE LOC,URASC INDATA... FATALITATEA MA APASA... * DAR ORICE SUNT,ASA CUM SUNT, TOT AM O MANGAIERE: E TAINICA PLACERE DE-A STI CA MERG CATRE MORMANT SI SUNT ACELA CARE SUNT (MACEDONSKI)
11 poezii, 0 proze
daniel gavrila
Genul de om care nu are timp sa isi cumpere un ceas, atetia la detalii fiind catalogata ca schizofrenica. Imi place sa gatesc, normal, sa iubesc, sa fiu ascultat oricand, sa stralucesc de inteligenta, sa ma las sa pierd, sa ma joc, sa sochez, sa distrug pentru a cladii din nou, sa gandesc miliardic, sa ma pun la mintea motanului meu Zino, sa discut, sa sustin puncte de vedere din ipostaze care nu ma caracterizeaza. Nu-mi place, de mine cand vreau sa schimb lumea, de lume cand vrea sa imi schimbe lumea, cand lumea pe care o vreau e reala, cand oamenii devin materiale, cand suntem suparati, cand ma simt frustrat (foarte rar), cand s-a imbatat partenerul de pahar...Big Brother, Andreea Oricare, Mihaela la fel, de fapt TV-ul, urasc stirile fabricate, hainele de gala pentru femei, femeiele care le poarta, stapanii de caini de bloc, mancarea cu vegeta, muzica de azi, sefii vorbareti, Daciile, bomboanele agricole, evlavia, erezia ...
1 poezii, 0 proze
Balica Galina
Poezia e sufletul meu... Numai prin ea imi exprim trairile intr-o versiune atat de reala incat, atunci cand ies din lumea ei, nu mai am puterea sa ma recunosc...Si, totusi sunt eu!
6 poezii, 0 proze
DSDan Lucian Stefancu
Cand eram mic credeam ca lumea a inceput de la mine...m-am nascut in prima zi a anului, de atunci se numarau anii... cand am mai crescut am aflat ca anii si viata se numara de la cineva cu aceiasi zodie, nascut cu sase zile mai repede, multi, multi ani inaintea mea, 1985. Acum ca am crescut si am redevenit copil, sper ca cineva sa ma numeasca Creatorul Lumii lui si sa inceapa totul de la mine.
32 poezii, 0 proze
când lumea pleacă fără să îmi spună. cine sunt eu
de raluca sandor
Era un scaun jerpelit la capătul scării și o scrumieră înaltă din gura lui Pișta ieșeau păsări moi albe mari se striveau cald de ferestre atunci venea dimineața ni se lipea în liniște de genunchi ca...
Înțelepciunea unui trecător
de marius nițov
Tu ai auzit o voce care să-ți spună “scrie!”, când stai cu gândul așa suspendat undeva între zile și te gândești la ce ai de făcut? Uite, nici nu m-am gândit că azi îmi voi lămuri două aspecte...
povestire
de oana stoica mujea
Mi-am ales rochia roșie. Singura din garderobă, care mă făcea să arăt senzual. Era seara cea mare. Soțul meu, împlinea venerabila vârstă de cincizece de ani. Eu eram încă tânără. Pletele îmi erau la...
Un Moment Nou sau Cadere in cap spre cerul liber
de Bogdan Gheorghiu
I. Fiecare sunet are un ecou nefiresc, e o vibrație joasă în toate lucrurile, ca un cutremur mocnit care a fost acolo dintotdeauna fără să știu, de parcă lumea ar sta să se termine, toată splendoarea...
Am pierdut clipa
de Cathy A
Oare mă vei crede când iți voi spune ca nu mai am cum sa te aleg... nu cred că mai poți face ceva ca să uit că nu erai lângă mine când te-am vrut. Și te-am așteptat zile, clipe, momente, secunde......
o zi ca oricare alta pe pământ dar cu totul altfel în ceruri
de nicolae silade
în șapte decembrie douămiișaptesprezece adică a doua zi după sfântul nicolae o zi obișnuită vei spune o zi ca oricare alta pe pământ dar cu totul altfel în ceruri unde se petrec lucruri de neînțeles...
Suntem femei
de Cristina Flor
\" Parcă am juca friptea. Drept să-ți spun, mi s-a cam acrit de chestiile astea, Sofia.\" \" Nu înțeleg.\" \" Păi, nu se poate, mă gândeam că poate mă lămurești tu. Unde a dispărut așa? Ce înseamnă...
Păzitoarea Vezuviului
de Paul Pietraru
- Singur sunt mereu, așa-i, dar trist nu, dumneavoastră mă vedeți mereu așa, dimineața nu am motive de mare bucurie, tristețile mele vin împreună cu bucuriile, de fapt vin pe rând, se schimbă, cand...
Văduva strigoilor
de Ioan Silvan
Helena se trezi foarte nervoasă în dimineața aceea. Era ora cinci și un sfert. Trebuia să ajungă la vrăjitorul de strigoi a doua zi înainte de prânz. Călugărița îi spusese să nu tergiverseze mult...