"arsita a cuvintelor" – 1622 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
VBViorica Bota
cand simti ca ceva clocoteste in tine, irumpe ca lava unui vulcan si nu mai poti suporta dogoarea nu te poti salva decat lasand sa iasa la lumina ceea ce s-a infiripat in adancuri. Asta nu inseamna neaparat o fericita eliberare deoarece poti auzi critici aspre, dar e totusi o victorie ca ti-ai invins teama de a ramane singur cu arista mistuitoare a creatiei! Viorica
4 poezii, 0 proze
elena posarlie
Prea lunga sa poata fi scurtata
5 poezii, 0 proze
arsita a cuvintelor
de Radu Ovnicu
Astăzi mai încălzim în aceeași poală plină cu mîini ultimul vreasc îngenuncheat al singurătății În fiecare mugur în fiecare frunză floare ram scoarță! Piatră de rădăcină fructul a uscat guri. Arșița...
Am dat liniștea mai tare ca să se audă cum se așază gândurile
de Camelia Oprița
Umbra amurgului se odihnea aseară pe mâinile mele, aceeași umbră ce stinsese arșița pietrei din brazda dogorită de soare a cuvintelor rămase singure între paginile șerpuite ale timpului. Acest lucru...
Prizonierul cuvintelor - VI -
de Emil Iliescu
M-am simțit ridicat de brațele puternice ale gardienilor. Privirea îmi era ațintită înspre cerul violaceu. Pe drumul spre acel corector care, pesemne, era un fel de vraci al acestei împărății și unde...
N-am înțeles nimic
de Marius Chindris
N-am înțeles nimic Din viața mea și nici măcar A celorlalți din jur ce scriu Cu diacritice ori fără Poveștile lor intraductibile Cu iz de mucegai și lene Cu acul pe colțul ochiului Sau pe vreo...
Răsfăț
de Alexandru Mărchidan
cântec despre tine, frunze de primăvară ca sfidare a timpului, poate și câțiva ucigași de tristeți nepoftite. drumul pe care nu-l putem păcăli așteaptă mângâierea pașilor noștri - ce mai înseamnă în...
Timp neumblat în furtuni de vise
de Maria Prochipiuc
Aventură. Așa se întâmplă atunci când nu-ți propui un țel anume, lași totul în seama celui de lângă tine. O lume a copiilor, o lume a maturilor copii... vreau să te știu copilul din mine, îți număr...
Legat de-un scriitor
de Băltărețu Dan
M-am născut pe o bancă din parc strâns înfășat într-un cotidian, atât de strâmt că încă mai port imprimat pe fund titlul primei pagini: ”Adevărul gol-goluț” – dacă se pune la-ndoială autenticitatea...
Nu mai strigați la îngeri
de Maria Elena Chindea
să fim mai aproape îmi cereai apăsat tot mai aproape pe coastele mele să-ți ridic biserică de trei ori pe zi să țin slujbă de iertare a păcatelor la toate răscrucile cărnii sunt goală în palma...
Rugă
de ovidiu cristian dinica
Doamne, liber sunt să înot sub privirile tale clădindu-mă zi de zi cu fiecare respirație, în trupul oxidat port mirarea de a fi ființă aș fi putut să fiu arbore, pasăre, sâmbure, să nu mă pierd cu...
forme de nisip
de Ela Victoria Luca
eu sunt obișnuită cu nisipurile, am crescut precum cactușii printre ele. îmi amintesc orice atingere sub arșiță sau orice senzație de rece intens, nedefinibil, în februarie. nu m-am temut niciodată...
Șarpele de aramă (XV)
de Sorin Coadă
În acea zi, dealurile submontane erau oglindite pe cer. Norii luau forme vaporoase, modelați de lentoarea vântului. Oamenii aflați la coasă pe terase păreau a săruta orizontul cu venerație față de...
Muguri sub ninsoare
de florian abel
Sub geană de foc, privire pustie. Lanț de petale ce-ncearcă să-nvie Umeri căzuți de prea multe tăceri, Speranța de mâine în ziua de ieri. Nu te alung, de-ai venit prea devreme, Sângele meu s-a grăbit...
Testament pentru iubire
de Maria Prochipiuc
undeva într-un loc anume oamenii mă uimesc îmi alătur pașii de pașii lor fiecare cuvânt răsună sub clopot când se face noapte ascult uneori singuratică învăț bucuriile pe de rost dorurile îmi...
Povestea de dragoste dintre lună și îngerul mov
de razvan rachieriu
Un sentiment flexibil ca o plantă pasăre ce zboară din cochilia eului spre zenitul în care se strecoară desăvârșirea O stare suavă ca o frunză crestată de filigrane de clorofilă resorbind oxigen...
Unsprezece Septembrie
de ovidiu cristian dinica
1 Bem pasărea fără aripi se aşază la masă cu noi; are ciocul îmbibat în sângele scurs, uimitor, peste timpul rănit pe care îl cercetăm prin ecranul cu peşti toxici, alături de halba cu bere sortită...
Elegie - Omul de bronz. Autoportret
de Mondea Adrian
Am rădăcini înfipte în pământ. Mă aud cerșind apă celulelor mele. Izvor nesecat. Cel fără de sevă fără lacrimi și fără putere. Nestatornicul ceas împietrește cununa-mi de pe frunte. Pielea mi...
Fals tratat despre arta poetică
de ion pascal vlad
Ludovic al XIV – lea spunea: “Cuvintele ne sunt date pentru a scunde ceea ce gândim”. “Ajungem de aici, aproape nestingheriți, și la disimulare. Extrapolând un pic și trecând în planul lingvisticii,...
Austrul
de Silviu Somesanu
Avea cuvintele secate literele erau ciugulite de corbi. Nicio propoziție alcătuită cu ochiul nu spune nimic nimănui, prin oase și prin anotimpuri trece hulit pe urme austrul sărac și negru-n...